Sânge şi scrum

Mi-e cald! Îmi este cald, atât de cald încât creierii îmi zumzăie în cap ca tolele unui transformator. Mă tem că zgomotul o să-mi răzbată în afara cutiei craniene prin timpane. Simt la fiecare inspiratie cum plămânii îmi ard. Mă scorojesc; îmi muşc limba avid după o picătura de sânge după ce am epuizat saliva. Este aşa de cald încât bănuiesc că nisipul clepsidrei s-a topit iar sticla din sticlă curge într-un fir infinit. Este atât de cald încât halucinez. Clepsidra devine amforă şi amfora trup. Mă sperii când în furnal mişcă ceva. O mâna întoarce clepsidra, mă ajută să-mi strâng prosopul şi mă conduce afară din saună. Îmi pare orfană, fară stăpân. În faţa mea piscina clipoceşte hipnotic. Mă îndrept către ea clocotind cu aburii şiroind în păr, ca un boiler ambulant. Mă prăbuşesc în unde şuierand ca o locomotivă scăpată de sub control pe un pod. Jerbe de apă îmi condensează în sânge urme de fum. Este rece.
Mi-e frig! Cu apa şiroi, cu tine în gând, urc treptele de marmură. Mi-e dor de tine şi de a ta tigară înşurubată în zâmbet. Mie atât de dor încât mă aplec şi sărut scrumiera. Plâng ud. Iubirea trecută are gust de sânge şi scrum.