marți, 27 mai 2008

Semidoctul


Sunt un semidoct suficient de destept sa-mi recunosc marginirea dar si indeajuns de dobitoc sa ma complac in ea. Sunt un inconsecvent cu opinii. De aici rezulta inconsecventa opiniilor mele. Spre deosebire de oamenii culti, opiniile mele nu se bazeaza pe propria-mi cultura ci pe ceea ce am spoliat din a altora. Sunt un incult care are nevoie de citate ca sa para cult. Utilizez citate fara sa ma sinchisesc vreodata de autor sau conjunctura in care au fost enuntate. Cel mai comod imi este recursul la universalitate. Ca mine sunt majoritatea absolventilor facultatilor tehnice, economice si o buna parte a celor care au urmat facultatea cu ideea clara de a “ajunge undeva”. Initial am fost tineri la trup si deschisi la minte apoi ne-am lasat angrenati in sistem. Sistemul promite si chiar ofera variatia minima a unui proces…sistemul conduce intotdeauna la ceva. Dar sistemul uniformizeaza, sistemul nu tolereaza exceptii. De la cititul unui roman pe noapte in perioada liceului, am ajuns dupa facultate la unul pe an. Asta este situatia astazi, cand lecturile sunt dictate de nevoi politice, profesionale sau de…moda. Daca aveti dubii referitoare la ultima afirmatie uitati-va la ce s-a intamplat cu Alchimistul sau Codul lui Da Vinci, carti pe care multi le-au citit (oare?) ca sa nu ramana de caruta cand se faceau bisericute la “servici”.
Omul are varsta biologica si varsta psihologica. Uneori sunt defazate, dar cel mai adesea se suprapun ca intindere si corespund ca momente de criza. Exista o varsta pentru studii, pentru iubire, una pentru sex si procreere. Exista o varsta a spaimei reale de moarte. Exista o varsta pentru toate. Cand ma gandesc la moarte ma gandesc automat la batranete. Ma gandesc la varsta in care omul da buzna in biserica mai des decat in hipermarket. Ma refer la varsta cand barbatii se transforma in babe si muierile in mosi mustaciosi, moment in care omul concluzioneaza ca ar cam fi momentul sa-si puna o pila la Dumnezeu.
Ma gandesc la boxele imense scoase in pridvorul bisericii de la Sebastian. Reactia generala a trecatorului la auzul auzul "chemarii" electronic amplificate a bisericii era un zambet stramb, asemanator celui adresat posesorilor de telefoane cu manele, sau mai rau, o expresie de scarba si mila ca ce-a adresata cersetorilor. Chemarea era jenanta, jalnica mai degraba.
Chemarea trebuie sa vina din tine; nu religia sau spiritualitatea te vrea, ci tu vrei sa ajungi la ea. Dragoste cu sila nu se poate; dragostea cu sila este viol, iar violul cu acordul victimei nu-i altceva decat fantezie.
Cat timp oamenilor li se va parea ca spiritualitatea le violeaza mintea, o vor ocoli sau vor lupta cu ea.
Nu sunt un ascultator de manele dar am o teorie proprie asupra lor. Strict la obiect spiritualitatea lor exista la un nivel simbolistic limitat. Ce cuvinte cheie se aud cel mai des in manelele? Bani la lautari, femei si dusmani.
Bani la lautari este clar o trimitere la personalitate si la placere. Nu vrei sa cante muzica pentru toata lumea; vrei sa cante muzica pentru tine si acest lucru sa-l auda toti. Desi pare extrem de simplu femeia este simbolul central al oricarei manele. Practic nu exista manea fara EA. Femeia este tarfa, femeia este mama, femeia este sfanta, femeia este manea. Dusmanii sunt o chestie aparent cretina, dar va garantez cae este un simbol foarte important. Dusmanii inseamana concurenta, inseamna lupta. Dusmanii ne confera de fapt valoare, iar sfidarea lor legitimitate in a afirma: sunt cel mai bun!
Maneau place din doua motive. Este o copie aproximativa a unui hit cunoscut si intr-o romaneasca la fel de relativa, are niste texte care exprima aceleasi ideii in engleza: I’m king of the hill, I love my beach! Money for nothing and chicks for free.

Habu sake: Graalul...

Habu sake: Graalul...

miercuri, 7 mai 2008

Mucegai iluzoriu




In fiecare lunga baloasa secunda
Obosita si scarboasa minuta,
La fiecare ceas intarziat inainte sa bata
Aiurea, dupa zile cu ploaie sau zloata.

Dupa luni de umezeala, se intinde o pata.
O balta atarnand pe tavan, suspendata.
De o poarta ce poarta crapata o buba,
O cornisa taiata, aproape pe curba.

Abureste-a mecoane cazute-n zapada
Dantela de spuma ca smocul de zada
Mucegai inverzind peste branza cruda
Roua de absint abureste, te inunda.

In ochiul opac ce nu poate sa vada
Peste pleoapa cortina ce ezita sa cada,
Ochelari cu reflexe si frizura de miel
Aratare de scrum pe al panzei otel.

Ma astepti salivand picatura de fiere
Molfaind, clamapanind funest chelicere.

Eu doresc sa te ating ca pe o stea!
Tu vrei clar doar imaginea mea.
N-am sa plang, n-am sa ud giulgiul!
Iarasi mi-a mucegait gerunziul.