duminică, 21 august 2016

Binar


De ce se tem oamenii de nou?
Pentru că există confort în limitare.
De ce să treci la 6k culori când codul sursă rămâne scris în binar?
De fiță, de plictis de plăcere, de artă. Gustul nu se discută, dar se poate cultiva.
Viața poate fi neagră sau verde, niciodată albă.
Albul e aseptic și doare la ochi.

joi, 11 august 2016

Olimpiada de futut de la Rio


Mi-am propus, înainte să înceapă, să nu scriu nimic despre Olimpiadă. Motivele sunt diverse și reale. Pe scurt, Olimpiada a ajuns sa fie un eveniment politic puternic corupt, o rampă de propagandă, o pârghie de culpabilizare a unor state sau regimuri și prilej de a inventa alte state și regimuri. Scopuri după mine departe de a fi sportive sau olimpice.

Spuneam că nu vroiam sa scriu nimic despre Olimpiadă, dar au scăpat în presa niște treburi foarte nostime. Unul dintre ele este „criza prezervativelor”.

Se pare ca organizatorii au pregătit pentru eveniment cca 550 000 de prezervative. Pana la urma au coborât un pic ștacheta. Matematica meschina a unora zicea ca pentru cei 11 000 (10 500) de membri ai olimpiadei ar fi nevoie nevoie de 450.000 de prezervative.

Calculul presupune că cei 11.000 vor fi acolo tot timpul adică 20 de zile și că nu fac sex între ei (deci fiecare și-a adus de futut de acasă, perechea oficială) și că acești oameni fac sex de două ori pe zi.

Deci 11 000 x 20 x 2 = 440 000.

Aha, atunci, de ce au un stoc de 10 000 de prezervative în plus ?! Perverșii, curvarii dracului, deci de asta s-au dus ei la Rio, să sară pârleazul, să dea cu sulița, să marcheze, să se trântească cu unu și cu altul pe saltele?!

miercuri, 10 august 2016

Vaca grasa trista și autista


Nunta, acel moment din viață la care visează orice vacă. Pentru că e vacă, grasă și proastă și crede că nunta e muusai și rezolvă tot. Nunta rezolvă și curul mare și burta revărsată și apetitul de rumegătoare cu patru stomacuri. Și pentru ca e autistă, nu pricepe chestii logice pentru ceilalți.

Nu, nu contează că taurul e bou, că voalul se târăște prin bălega, că are  botul umed și limba aspră.
Ăsta e momentul ei de glorie în care ochii imenși par a fi de căprioară. Momentul cu belciug mutat pe copită și micul dejun din iesle pus pe cap, e magic, e minunat, e unicat.

Singurul moment în care ea nu zbiară cu ugerul scos afară. Singurul moment în care speră că o să fie futută de două ori pe noapte, nu pe an. Singurul moment în care e grasă și frumoasă, că așa era o vorbă de la prea la țară.

Nuntă. Nu căsnicie, nu viței, nu bou la ușă nouă care să rupă coada de la lopată pe greabănul ei si să o dojenească: "fă vaco!” Gen: Ce-ai făcut fă, vaco tristă autistă, ti-a intrat nisipul de pe plajă în pizdă și l-ai carat în pat!? Fă, tu vrei să te fut sau să-mi dau pula la sablat!?

Vacă tristă autistă, singura ta reușită în viață e că te-ai măritat!

miercuri, 3 august 2016

Graniță Trup


Trupul tău e graniță
De țară;
De vreau să plec
Pretinde viză;
De mă întorc
Îmi cere vamă.

foto: Afrodite e Ares - Boezio Aessandro

marți, 2 august 2016

Fișetul



Întâi simți mirosul și îi cauți eticheta potrivită. Miroase dulce, a fier ud, a igrasie și a moarte mică. Probabil pe undeva putrezește discret un șobolan, mort de mult, dar totuși hrana cuiva. Apoi constați că deși nu vezi aproape nimic nu te deranjează asta. Afară soarele arde prea puternic, dar înauntru întunericul protector e spart doar de spoturi răzlețe căzute printre cioburile fostelor luminatoare industriale.

Și fără să gândești de unde fotofobia asta, te strecori prin colțurile cel mai mucegăite și întunecate. Podeaua de beton îmbibată de ulei, nu sună sub pașii tăi, în timp ce continui să mergi către către fundul halei pustii cu pereții coșcoviți. Acolo vezi Scaunul și un pic mai lângă perete, Fișetul.

Depășești Scaunul și te îndrepți curios către Fișet.
Pulsează ușor, parcă-i vezi oxidul verde crescând prin vopsea și în lumina caldă, aburii ce ies din ea par dulci, nu otrăvitori. Puteai paria că nu căutai obiectul ăsta, acum e singurul demn de interesul tău. Mai mult de atât, te cheamă!

Nu, nu era trecut nicăieri în memoria ta, un fișet metalic cu secrete, șoptitor. Dar nu contează, nu. Nici măcar Placa aia de pe ușă, care nu e un număr de inventar, nu contează. Cui pasă, poate că e poansonat undeva la interior.

Nu deschide! Ce? Nu, nu s-a auzit nimic în eter, mesajul a sunat doar în capul tău așa că alungi ideea de a pleca imediat. Și...

Deschizi ușa, privești golul și imediat te răsucești înlăuntru, căzând către podea cu spatele. Picioarele ți se întind spasmodic în sus și în timp ce te scofâlcești și blana îți este înlocuită cu spori umezi, te privești pe tine apropiindu-te de fișet.

Pe placă scrie: Nu deschide! Pericol de moarte! Dar e prea târziu să înveți să citești. Poate în următoarele sute de cicluri...

marți, 26 iulie 2016

Asfaltul sfânt al țării


Știți cum vă dați seama că țara voastră e mai bună, mai caldă și mai Europeană?
După o tură la 15 grade prin Ucraina de exemplu. După 300 km de gropi asimilate a asfalt, piatră fostă cubică și vertebre sudate prin zgâlțâieli, în momentul când intri pe E85 și îți vine să te dai jos, să pupi asfaltul sfânt al țării!