vineri, 29 mai 2015

Declarație de iubire

O să fac o mărturisire șocantă: îmi iubesc colegii de muncă!
Și repet: îi iubesc! Nu pentru suport, nu pentru ajutor, nu pentru colaborare ci pentru atmosferă. Nu pe toți, doar pe ăștia de la mine din birou.

De ce? Pentru hăhăială. Pentru că îmi țin loc de energizant în zilele cu nivel energetic 0. Pentru că mi fac diminețile vesele chiar dacă mi-am pierdut cheile, mi-am scăpat telefonul în wc și uitat portofelul acasă. Pentru că îmi fac cafea, pentru că îmi păstrează o prăjitură sau un măr. Pentru că îmi țin spatele.

Colegii mei sunt nostimi fiecare in felul său. Da știu, am scris "de rău" depre colegele bisericoase, despre Disperata, despre Albă ca zăpada, despre Căcăcios și n-am pomenit încă nimic de colegul retras care părea setat pe paranoid level.
Fuck all those mean words! Așa sunt eu cârcotaș, o știu eu și ei o știu.
Îi iubesc, acum legați-mă!

miercuri, 27 mai 2015

Poză în sistem


Azi m-am simțit ca la poliție. Am fost chemat la resurse inumane și fotografiat. Pentru baza de date video a explicat șefa de la personal. Camerele video vor putea astfel sa va identifice oriunde pe perimetrul Uzinei. Aha, deci. Bine că nu ne amprentează. Încă.
- Am voie să zâmbesc am întrebat eu un pic colțos?
- Ia poftim, a zis șefa știind că mai degrabă o să vadă un triplu Toulouse combinat cu dublu Axel de la o varză murată, decât un zâmbet reușit de la mine!
Deșteaptă fată, se vede că e școlită la fabricile alea bune de HR.
- Zâmbește! Cling!
- Ei, cum am ieșit, Ok?
- Mhmm.
Nu m-am uitat la poză, aștept să se coacă vișinele întâi! Sunt încă valabil în sistem. Îi sunt necesar, o știu. Asta nu-l împiedică să mă mototolească cum vrea el, în timpul utilizării.

luni, 25 mai 2015

Martorii lui Iehova și osmoza inversă

Uitați-vă la mine: sunt un iehovist negru, călare pe un cal alb, vorbesc română și beau apă invers-osmozată. Orice e posibil, când îți pute puțul a Old Spice! Mi s-a părut că e-mailul de mai jos e prea tare ca să nu îl împart cu frații mei.

Domnule Sămădău Trubaduru, cânți  la masa de reacție greșită. Ce faci matale aici se cheamă trolaj sau tentativă de psihologie inversă de foarte proastă calitate. Ceva ca participare la înmormântare cu ideea: te duci, îți vine!
PS: "persoană juridică morală", așa, dar marmota ce zicea?!

"samadau trubaduru samadaut@yahoo.com

8 mai
către mine
Salut! Sunt un vestitor al Imparatiei lui Dumnezeu, si vestesc acest lucru in primul rand. Avem si un site pentru dezvoltare. Asociatia "Martorii lui Iehova"   . In afara de asta am vazut blogul tau si articolul despre apa alcalina. As vrea daca se poate sa ti dai cu parerea despre apa trecuta prin osmoza inversa. Am si filtru remineralizator la urma. Am masurat ph ul apei osmozate si este unde la 6.5. Ce parere ai?"

image
Asociatia "Martorii lui Iehova"
Siteul Asociatiei Martorii Lui Iehova din România persoana juridica morala
Preview by Yahoo



Veneția în poze, scurt pe 2

 Hai să ne cazăm și ne întoarcem la turn. Nu cu gondola, că la ce trollere avem ne scufundăm.

Da, Turnul cu ceas are lift. Opt euro, poftiți!


Uăăă, văd Adriatica! Și biserici și vapoare.

 Și Piața San Marco, cu un sfert de Veneție cu tot.

 Cât e ceasul, fără cinci? Coborâm, lasă naibii magneții, că rămâi surd!

 Hai la Basilica San Marco. Vezi că trebuie sa lași rucsacul la garderoba de pe gangul de lângă.

Hii, caii popii! Șă știți că cei de afară sunt copii.

 Cei originali sunt în interior. Așa mișto sunt că au fost furați de Napoleon și greu aduși înapoi.
Aliajul special din care sunt turnați era atât de strălucitor că a trebuit mătuit un pic pentru ochiul muritor.

Palatul Dogilor e prea șmecher ca pun mai mult de o poză. Asta e sala mare.
Conectată la Palat prin Puntea Suspinelor, se află Închisoarea. Din motive de pozat, m-am rătăcit un pic pe acolo, cât să mă prindă un fior de ora închiderii.

Soarele apune lent luminând cald fațadele de la Arsenale. E atât de romantic, încât... Mi-e Foame!
La Veneția însă cu mâncarea e mai greu.


vineri, 22 mai 2015

Veneția în poze, scurt pe 1


Ece gara. De aici o să plecăm peste două zile la Verona

Ok, acum încotro o apucăm? Vezi că ții invers harta.


Frumoasa Venețiană zice: nu știi direcția, fă ca în oricare alt oraș, cheamă un taxi!

 Hei taxi, șase persoane în direcția buricu Veneției!

Cât costăăă?!?! Lăsați, mergem pe jos!

Bingo! Toate drumurile duc la Piața San Marco.

Nu ne urcăm azi în turn. Dacă n-au lift?

Basilica San Marco parcă arăta altfel, pe net. Ah, îi schimbă bordurile iar? Ok!

Aici o luăm la stânga... Și ne oprim, că Blogger nu mai are chef de  încărcat poze. Oricum mă dor picioarele. Prima zi nu s-a încheiat și am deja două bătături. Nu faceți ca mine. Plecați la drum numai cu încălțăminte bine purtată.



joi, 21 mai 2015

Octograma


Navighez. Te caut în cele patru zări de câte patru ori împărțite în subzări. Cerul s-a copt și a început să picure miere de culoare ochilor tăi. Strâng sucul cerului în vasul busolei până ce acul ei se târăște afară ca un melc de grafit amenințat de potop. Nu mai am nevoie de busolă, ești peste tot. Te port la ureche ca pe ultima țigară, în piept, ghiocel la rever. Tu ești aici și când nu știi să fii. Exiști, ești port.

miercuri, 20 mai 2015

Venețienii, cei mai scârboși dintre italieni.


Când am cumpărat bilete la ansamblul de muzee din care face parte Biserica San Marco, Palatul Dogilor (aviz fraierilor ca mine Dog = Duce), Muzeul Arheologic Correr, Turnul cu ceas și Sălile Monumentale ale Bibliotecii Marciana, nu mă așteptam la mare lucru fix de la ce mi-a oferit mai mult. Adică:

- Palatul Dogilor pare pe dinafara un cadrilater cu ceva coloane, mare alb și punct. Înăuntru însă mi-a picat falca. Sala mare e ceva ce n-a văzut Parisul, chiar nu exagerez. O sală de 53 de metri pe 25 fără nici o coloană de susținere, totul pe grinzi de lemn, făcută acum 400 de ani? Mă scuzați dacă am scăpat un strop în chiloți de admirație pentru arhitecții venețieni! Sala este pe locul unu în Europa atât ca suprafață generală cât și ca suprafață de tavan pictat în ulei. Restul palatului e la fel de frumos dar deja ai dat pe spate și nu mai e loc de superlativ.

- Muzeul Correr, e foarte fain aranjat în sensul că treci dintr-o cameră în alta fără stresul de a urma săgeți (care exista oricum), fără teamă că te pierzi, iar exponatele se potrivesc în cadru într-un mare fel. Cu mici excepții poți face poze din ce unghi ți se năzare.

-Turnul cu ceas, are lift și plasă sus ca să nu strici printr-un plonjon vacanța mulțimii de turiști. Apropo, acum am priceput de ce se scufundă Veneția cu câțiva zeci de mm pe an. De la milioanele de turiști înghesuiți acolo! Revenind la turn, panorama din el este impresionanta. Dacă nu ești surd ar fi bine sa nu te prindă ora fixă acolo că are patru clopote mari cât un elefant.

Terminând aici cu cele frumoase, destule, dar nu vă mai povestesc acum, la capitolul chestii vândute la pachet, avem așa:

- Sălile Monumentale ale Bibliotecii Marciana din care se vizitează fix două în care sunt expuse niște servere în vitrine de sticla. Nu știu pe cine interesează așa de tare cum arată serverele de la Linkedin și alte căcaturi IT cât să plătească (la pachet) 18 euro și să spună că a meritat.

- Biserica San Marco este la interior un rateu de expunere în afară de aspectul kitsch by default. Imaginați-vă o biserica mare bizantină în care totul este mozaic. Sună fain? Fatal error! Mozaicul de fond adică 70% este auriu. Pe motiv de reflexie metalică restul e cufundat într-o umbra care merge pană la obscuritate, adică nu distingi nimic din scenele biblice presupuse a fi acolo undeva în marea aia de auriu bolnav. Mare noroc cu balconul bisericii, că mai faci o poză la Florian Cafe și celeilalte cafenele cu terasă din San Marco Plazza. E de mirare că încă mai exista fraieri care se țepuiesc citind în ghiduri, că n-ai fost la Veneția dacă n-ai băut o cafea la Florian Cafe”. Ghidurile au omis să specifice prețul cafeluței, care este 8-16 euro, fără coperto. Ceea ce ne duce (în sfârșit) la titlu, adică venețienii sunt de căcat.

Dragii mei, Veneția este un oraș remarcabil, bun de vizitat primăvara sau toamna târziu și de evitat vara pe motiv de „putore del canale”. Din păcate orașul este locuit de o specie oribilă de oameni. Nu vă obosiți să le vorbiți în italiană, venețienii au detector de turist incorporat în glanda pituitară de vă citesc instant și cât aveți sold pe card. E greu de imaginat cât de nașpeți sunt venețienii în contextul în care au în continuare milioane de turiști.

La Veneția mâncarea e puțina și proastă, servirea de căcat, atitudinea disprețuitoare, scaunele îngrămădite, mesele mici și free Wi-Fi-ul doar declarat. Moaca venețianului băștinos este ceva greu de uitat. Chelnerii, hotelierii, gelatierii, gondolierii și toată spujina de servitori locali au o mimică scârboasă, profund malițioasă, imposibil de ignorat. Dacă vă zâmbește vreun chelner, sunteți liberi să bănuiți că e rus, român, basarabean sau alt expat, abia sosit și încă neasimilat!

Închei aici spunându-vă că expresia ce o să vă facă șanț pe creieri la Veneția, nu este Murano, canale, gondola, ori San Marco. Aveți șanse mari să reveniți acasă marcați de: Selfie-stik, mister?!”
I will be back? Maybe, after win the Lottery!