Futurii mă-tii

Praful şi căldura toropesc orăşelul. Copertine gălbejite, umbrele pleoştite, bănci şi frunze, se scorojesc sub arşiţa soarelui. Este două după prânz, ora favorită a moşarilor de a căra din piaţă trei piersici în speranţa că nu îi găseşte moartea acasă.
- Mario, pleacă de acolo că te muşcă albinele! De ce nu te joci ca copii normali cu mingea?
Cacofonia si accentul mămicii îngrijorate mă fac să întorc capul. Arată ca o femeie dar urlă ca o mâţă răguşită în rut. Detectez sursa accentului în ţigarea dintre ghearele conice vineţii şi în cojile de seminţe care îi sar dintre dinţi ca tuburile goale din AKM. Trec pe lângă ei. Copilul şi cele câteva flori ofilite între betoane îmi sunt în drum. Puştiul are ochii plini de mirare. Exclamă:
- Futulaş, vino 'a mini sî ni giucăm!
Aia decolează ca un Harrier de pe bancă să-şi recupereze copilul.
- Mario vino încoace imediat! Aolei câta-i albina! Asta te muşcă până te omoară.
- Ie futule mami! Futu'aşii nu muşcă, mi-a zis doamna la glădi....
- Ba e albină otravitoare cu acul cât vaccinu'. Toate sunt otrăvitoare, auzi? Treci încoa' imediat!
Îl înhaţă vultureşte dintre tufe în timp ce ăla mic începe sa bâzâie ceva cu floricele si fluturi.
- 'Tu-ţi futurili mă-tii, acasă cu tine că nu pot să respir, grijania ei de educatoare...numai prostii vă bagă în cap!
Ridic aparatul, pozez gângania si râd. Mario baiatule, mă-ta e o proasta. Păcat că va trece multa vreme până când o să i-o spui. Oricum nu o să te creadă!