sâmbătă, 26 septembrie 2015

Fericirea musulmană și canibalismul cultural

Rog persoanele sensibile care încă mai speră „să se rezolve problema refugiaților" cu un like și o tartă cu prune, să nu citească, sau să citească și să respire într-o pungă. Pregătiți totuși două pungi, în caz că vomați în prima.
Inspirat din articolul „Food for thought on Muslim’s, A must read for All Religion” din care am luat ideea și părțile citate în ghilimele, vă prezint pentru început un foarte scurt rezumat al terorii contemporane (în articolul original, lista atentatelor este mult mai lungă):

„Atacatorii cu bomba ai trenurilor din Madrid erau musulmani
Atacatorii cu bomba de la Bafi Nightclub erau musulmani
Atacatorii cu bomba de metroul din Londra erau musulmani
Atacatorii Teatrului din Moscova erau musulmani
Atacatorii cu bomba de la maratonul din Boston erau musulmani
Atacatorii Turnurilor World Trade Center erau musulmani
Ucigașii ziariștilor de la Charlie Hebdo erau Musulmani.”

Atrocitățile astea sunt recente, nu aparțin memoriei colective ale omului alb preistoric, ele s-au întâmplat în timpul tău, aproape ieri. Deci, cum poți să uiți?! Islamul este vechi de 1400 de ani și nu uitați cum au bătut Turcii la porțile Vienei după ce ne-au călcat pe cap.
Nu ai încredere în istorie? Trecutul este trecut? Ok, bagă un ochi în statistică. În aia contemporană. Ca să vezi: 90% dintre atentatele teroriste din întreaga lume în ultimii 50 de ani au fost comise de musulmani. „Religia păcii”, da?!

Care terorist sângeros n-a fost musulman în ultimii ani?
Unul: norvegianul Behring Breivik, care deși nu a fost catalogat ca religios, a spus că aparține culturii creștine și că atacul său terorist slujește la apărarea acestei culturi. De cine a găsit de cuviință să apere prin teroare Breivik cultura creștină? De Islam!

Dincolo de oroarea și nebunia actului, apare ideea care azi ni se ascunde sub cuvinte pompoase: nu e vorba de criză umanitară, de drepturile refugiatului sau ale imigrantului, aici este vorba de o încleștare a două culturi.
Opozabilitatea culturilor are loc prin fondatorul și exponentul fiecăreia: religia. O spun faptele, iar eu o scriu cu neplăcerea omului ne religios care sunt. Relația mea personală, sau inexistența ei cu Dumnezeu, nu are relevanță când mă întrebi cărei culturi aparțin. Chiar și ca ateu, tot din cultura creștină m-am ridicat, la fel ca majoritatea europenilor.
Și acum să ne întoarcem din nou la ințelepciunea interneților, despre conviețuire, multiculturalism, corectitudine politică etc. E puțin cam idealizată, dar funcțional adevărată:

„Budiștii trăiesc cu hindușii = Nu sunt probleme
Hindușii trăiesc cu creștinii = Nici o problemă
Hinduși care trăiesc cu evreii = Nici o problemă
Creștinii care trăiesc cu șintoiști = Nici o problemă
Șintoiști care trăiesc cu confucianiști = Nici o problemă
Evreii care trăiesc cu ateii = Nici o problemă
Ateii care trăiesc cu budiști = Nici o problemă
Budiști trăiesc cu sikh = Nici o problemă
Sikh care trăiesc cu hinduși = Nici o problemă
Hinduși care trăiesc cu baha'i = No problem
Baha'i care trăiesc cu creștinii = Nici o problemă
Creștinii care trăiesc cu iudaici = Nici o Problemă
Iudaici care trăiesc cu budiști = Nici o problemă
Budiștii trăiesc cu Șintoiști = Nici o problemă
Șintoiștii trăiesc cu ateii = Nici o problemă
Ateii care trăiesc cu confucianiști = Nici o problemă
Confucianiști trăiesc cu hinduși = Nici o problemă”

Bun și acum să introducem musulmanii în schemă:

„Musulmanii care trăiesc cu hinduși = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu budiști = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu creștinii = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu evreii = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu sikh = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu baha'i = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu shinto = Problemă
Musulmanii care trăiesc cu atei = Problemă
Musulmani care trăiesc cu musulmanii = Mare Problemă”

Astfel încât asta duce la nefericirea musulmanilor. Păi:

„Nu sunt fericiți în Gaza
Nu sunt fericiți în Egipt
Nu sunt fericiți în Libia
Nu sunt fericiți în Maroc
Nu sunt fericiți în Iran
Nu sunt fericiți în Irak
Nu sunt fericiți în Yemen
Nu sunt fericiți în Afganistan
Nu sunt fericiți în Pakistan
Nu sunt fericiți în Siria
Nu sunt fericiți în Liban
Nu sunt fericiți în Nigeria
Nu sunt fericiți în Kenya
Nu sunt fericiți în Sudan”
Nu sunt fericiți în Indonezia
Nu sunt fericiți în Malaezia

Deci nu sunt fericiți aproape în nici o țară islamică din lume. Nu punem Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, Kuweit, Oman și Bahrain în aceasta listă că aia de acolo sunt atât de ocupați să fie fericiți, că nu pot să împartă fericirea cu alți frați musulmani mai puțin fericiți. Dar stai, știam deja de mai sus că musulman cu musulman = mare problema. Deci că nu că nu pot, dar nu vor.
Atunci întrebăm: unde sunt musulmanii ceilalți (majoritatea) fericiți?

„Sunt fericiți în Australia
Sunt fericiți în Anglia
Sunt fericiți în Belgia
Sunt fericiți în Franța
Sunt fericiți în Italia
Sunt fericiți în Germania
Sunt fericiți în Suedia
Sunt fericiți în Statele Unite ale Americii și Canada
Sunt fericiți în Norvegia și în India”

Deși este surprinzătoare prezența Indiei, putem totuși observa că musulmanii sunt fericiți în aproape fiecare țară bine dezvoltată care nu este islamică! Deci e o problemă? Hmm...
Și cine e de vină că oriunde este islam, musulmanii nu sunt fericiți? Nu Islamul, nu Sharia, nu! De vină pentru nefericirea lor sunt exact țările unde sunt fericiți și unde vor să se stabilească.
Și ce fac ei în țările unde ar putea trăi fericiți?
Clădesc moschei și încercă să impună Sharia, să aducă Islamul și să fie fix la fel de “fericiți” cum erau în țările de unde au venit, pentru că erau... nefericiți!
Cât despre noi, ăștia din Lumea Veche, este clar că fiind niște ființe atât de evoluate, avem obligația etică să îi facem fericiți să le facem loc, să îi integrăm. Numai că musulmanii nu se integrează, ei recurg la canibalismul cultural. Vreți să-i faceți fericiți? Integrați-vă voi, urmați Coranul, supuneți-vă sau muriți! Nu este altă cale!


miercuri, 16 septembrie 2015

Dominionul Creștin - Când Biserica vrea să fie Stat


Dominion, un serial slăbuț cu îngeri care se luptă cu oamenii pe pământ, nu m-a impresionat, dar titlul  mi-a stăruit în minte.  Apoi am aflat că există o mișcare subversivă în SUA cu această etichetă. Se numește "Dominionism Creștin" și adepții săi încearcă să răstoarne democrația și să o transforme într-o teocrație. Absolut fabulos la mișcarea asta este faptul că deși este aici, acum, în fața noastră, nu suntem în stare să fim cu adevărat conștienți de amenințarea sa.

O să vă scutesc de partea americană a mișcării, pentru că știm cu toții că ei și-au scris crezul religios inclusiv pe bani. Creditele descoperirii merg totuși către ei. La o țară mare se potrivește o nebunie de calibru cel puțin egal, zic eu.

Autorul articolului original din care m-am inspirat, spune că atunci când pronunță cuvinte de genul: dominație creștină, complot religios, teocrație, americanii se uită la el ca și cum ar avea trei capete.
La fel pățesc și eu. De câte ori pomenesc de teocrație și de amestecul bisericii în statul laic, românii de obicei raționali și sceptici, se uită la mine de parcă m-aș masturba public. Dacă iau atitudine în scris, mă atacă în mod irațional.

În mintea lor creștinismul este bun, chiar dacă Biserica Ortodoxă Creștină este profund coruptă la fel ca și angajații ei. Ei simt și nu gândesc, pentru că de mici copii li s-a interzis să critice ceva legat de religie. Să faci ce spune popa, nu ce face el, zice cetățeanul spălat cu agheasmă pe creier. Dar dacă omul e corupt, ce adevăr mai poate promova el?! Mister? Nu chiar! Este evident că un organism corupt cu clerici corupți nu poate livra un adevăr, nu ne poate vrea binele. Modul în care se apără și creste ca un cancer demonstrează că e malign.

Și atunci de ce nu este omul conștient de existența acestei mișcări? De ce nu vede că este manipulat grosolan, evident?! Există câteva răspunsuri disponibile la această întrebare:

1. Pentru că mișcarea asta nu s-a născut ieri. Pentru că s-a înfipt de mult timp ca o căpușă în sistem și pentru mulți oameni, chiar instruiți și cu răspunderi politice ori administrative burta îmbuibată cu sânge trece drept aluniță sau neg. Vechimea dă legitimitate. O fi căpușă, dar dacă e așa veche, trebuie să fie bună și de viță nobilă, nu?!

2. Una din problemele cu mișcarea creștină este terminologia. Limbajul de obicei (și precis) folosit pentru a descrie ceva, când e vorba de religie capătă tot atâtea denumiri și valențe câte vrea popa.
Vă mai aduceți aminte de trafaletul devenit miruitor telescopic? Nostim? Nu, tragic! Ce s-a întâmplat când ați reacționat? Ridicolul s-a transformat în persecuție. Popii folosesc critica drept motiv pentru a juca rolul victimei unei grave persecuții.

3. Dominionul își crește masa. Toată lumea știe că normalitatea este definită foarte ușor ca majoritate.

4. Aparenta schismă creștină, nu este în fapt decât o politică de piață ca să dea omului falsa idee că poate să aleagă. Nu-ți place la ortodocși să stai în picioare, mergi la catolici să te rogi stând pe bancă. Te enervează că „n-ai voie” să speli duminica, mergi la adventiști, penticostali ori alte variante de Ziua a Șaptea. Aparent diferite toate sectele astea de la ce-a ortodoxă, până la ultima minusculă variantă posibilă a Bisericii lui Cristos Caucazianul, toate au aceleași motive de bază. Să convertească lumea la varianta lor de creștinism. În care, ce surpriza, Isus va reveni pe pământ și va ridica toți oamenii buni la cer. Buni, adică exclusiv creștini.

Obiectivul Dominionului Creștin este acela de a aboli separarea bisericii de stat și de a stabili o națiune exclusiv creștină bazata pe legea Vechiului Testament. Acum Biserica este la momentul când pare că fuzionează cu statul, dar după o scurtă fagocitoză, Biserica va deveni Statul!

Temelia Dominionului Creștin și a diversele sale secte poate fi găsită în acest verset din Vechiul Testament:
Și Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră: el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, și peste tot pământul și peste toate lucrurile care se târăsc pe pământ”
 ~ Geneza 1:26

Cred că nu mai este nevoie să vă spun că cei care nu suntem după chipul și asemănarea zeului lor suprem, suntem echivalați cu târâtoarele. Dominion este egal cu controlul. Domină, dictează, cucerește, supune! Efectele Dominionului se pot vedea deja ca vârfurile unor iceberg-uri în:

1. Afaceri: Mișcările sunt susținute de bogați radicali - care pledează pentru discriminare bazată pe convingeri religioase și care pretind că bogăția le vine de la Dumnezeu. Ex. Gigi Becali.

2. Guvern: Politicienii care cred că pot vorbi cu Dumnezeu și invers. Persoane care invocă divinitatea drept martor, care se roagă în plen și își exprimă convingerea pe principii creștine, se prevalează frecvent de dictonul „Numai dumnezeu poate să mă judece”, uitând că acolo i-am investit noi. Exemplu: miruirea lui Șova în Parlament, ca să scape de DNA.

3. Mass-media: Creștinii atacă în mod constant orice entitate  mass-media care nu e de acord cu ei (gen mass-media mainstream), în timp ce folosind mass-media lor (Trinitas, etc.) încearcă imprime convingerea că numai ei pot fi de încredere.

4. Artă și divertisment: Cu ajutorul reprezentanților politici și a purtătorilor lor de cuvânt, artiști și celebrități adesea cumpărate cu bani, sunt mereu gata să culpabilizeze societatea și moravurile, epidemia de violenta a jocurilor video, filmelor, televiziunii. Încearcă în mod constant să cenzureze sau să anuleze evenimente culturale care nu le slujesc agenda. Vezi campania "ora de religie", opoziția BOR fata de concertul Lady Gaga, ștergerea picturii murale din Piața Sf Gheorghe, contra manifestațiile la parade sau evenimente gay. etc. Ironic, serialul "Dominion" este pus pe lista negră a unui site creștin românesc la categoria filme anticreștine.

5. Educație: Creștinii duc o luptă continua de taiere a finanțării școlii publice, de infiltrare a învățământului public și de deturnare a fondurilor către biserică, astfel ca în timp școlile private afiliate bisericii sa devina singura alternativă pentru educație.

6. Familia: Ei folosesc politicile sociale, care sunt croite strict pe ideologie religioasă fundamentalistă ce definește căsătoria ca datorie etica și procrearea drept obligatorie. Interzice planingul familial, contracepția, avortul, căsniciile între persoane de același sex. Toate acestea au drept rațiune creșterea numărului de adepți, scăderea nivelului de educație și implicit a celui de trai. Proștii săraci cu mulți copii sunt cei mai ușor de îndoctrinat și controlat.

7. Religia: Membrii Dominionului depun eforturi constante pentru un guvern controlat numai de cei care cred în Nația Creștina. Celelalte religii trebuie descurajate și distruse.

Timp de câteva decenii, n-am avut parte de vizibilitatea fenomenului pentru ca au fost la putere socialiștii. Recent însa asistam la o recrudescenta al regaliștilor, a personajelor atrase de mitul legionar și a celor care ori sunt creștini, ori fac pact cu ei, recunoscându-le astfel puterea.

Nu mai putem ignora acest lucru. Avem deja un președinte ales pe criterii nereligioase care se afișează peste tot însoțit de popii unei religii creștine majoritare de care nici măcar nu aparține. În curând candidați la președinție vor trebui obligatoriu sa semneze ca  respecta teologia Dominionului. Ajunși la putere în cele din urmă or se stabilească o Nouă Ordine Mondială - în care arderea pe rug a ereticilor nu va mai fi o amintire a Evului Mediu.

sursă foto: Screenweek

Claxon

De doamna mlădioasă și bine aranjată din stația de autobuz se apropie un nene în șort maieu și șlapi. Soarele abia răsare dar omul emană o duhoare de transpirație, cel puțin de la apusul de alaltăieri.
- Auzi cucoană, aștepți autobuzul aici?
- Neața, da, dar de ce?
- Auzi, să schimbi stația! Să schimbi stația, sau să iei o cursă două mai târziu, că din cauza ta mă trezesc tiriștii din somn!
- Ăă, pardon!?
- Cucoană, mută-te în altă stație sau vino și tu pe la un opt-nouă. Cum vii tu, cum încep tiriștii să te claxoneze și mă scoală din cel mai dulce somn! Să te muți, auzi?!
Nenea se retrage în curtea din spatele stației. Un pocnet ne anunță ca a intrat în casă.
Doamna mlădioasă e încă în stare de șoc
- Ce dobitoc, ce dobitoc! Uff și n-am apucat să ripostez deloc, parcă mi-a luat cineva gura...
Dintr-o dată adulmec lauri de erou. Îmi dreg glasul și zic:
- Lăsați doamnă, că vă răzbun eu!
În cele zece minute care au rămas până la sosirea cursei, stație a devenit un iad al decibelilor.
Păi tu dacă ai fi tirist, și ai vedea o gagică bună într-o stație, nu i-ai da un claxon? I-ai da!

Și dacă de lângă gagica buna ți-ar trimite bezele un bărbos burtos ochelarist, nu l-ai claxona pe nemernic, până ți-ar trece mâna prin buton?!

marți, 15 septembrie 2015

Băse, Merke și românii


Cum era de așteptat, discuțiile despre norma de refugiați au dispărut din agenda media românească pentru că a decedat bardul Vadim. Cota de piață a subiectului s-a prăbușit în România, așa cum era de așteptat, în urma unui eveniment monden.
în România, un deces, o naștere sau o înmormântare, reprezintă un eveniment media cu importanță emoțională imediată ce obturează complet vizibilitatea celor globale cu impact real.
Pentru mine însă, un singur cadavru nu e este o perdea de de fum. Nu putem abandona acest subiect doar pentru că a murit un om. În acest moment mor poate sute, foarte aproape de granița noastră.
Iată un fragment din discursul lui Traian Băsescu, pe care deși îl numim Băse, ar trebui să nu uităm că este fostul președinte al României, nume pe care a pus ștampila majoritatea dintre noi.

"România trebuie să respingă ideea de cote de refugiați, voluntară sau involuntară, pentru un motiv simplu: România nu este un stat membru Schengen. Colapsul ordinii a avut loc în statele membre Schengen, nu aici. (...) Toate acestea mizerii se întâmplă în spațiul Schengen, iar acum aceste state trebuie să curețe... și să recunoască, că politicile lor greșite sunt responsabile...”
România poate și trebuie să contribuie pentru a ajuta aceste țări. Putem trimite nave de război în Marea Mediterană, de exemplu -, avem capabilitățile - și angajamentul...”
Nu avem nici o problemă în a ne sprijini partenerii, dar nu ne facem responsabili pentru lucrurile care nu aveau nimic de a face cu noi. România nu a invitat nici sirieni, nici africani .. Merkel i-a dorit și, acum tot ea cere închiderea granițelor. (...)
„Liderii europeni se trezesc din euforia populismului și unul după altul anunța restricționarea libertății de circulație. România trebuie să înțeleagă că presiunea asupra frontierelor sale va crește enorm. Acesta va fi un test major al capacității noastre de a fi buni europeni. Guvernul ar trebui să
ia măsuri ca să consolideze imediat protecția frontierelor. România nu are nevoie să trimită armata ca să le aplice. Acesta ar fi un semn de slăbiciune, iar noi nu suntem neputincioși în fața acestui exod.”

N-am fost băsist, acum regret, asta. Prefer ca președinte un personaj controversat, haotic dar prezent, decât unul lucid dar absent. Regret că nu m-am implicat în politică, dovedind că sunt la fel ca majoritatea romanilor ce preferă să spargă semințe decât să ia cuvântul la ședințe. E cazul să-mi revin din dezgust. Nimeni nu-i perfect, vârsta inocenței s-a dus. Un singur pas greșit și nația asta va fi martoră la propriul ei apus. Nu vreau să văd asta. Vreau să contez, vreau să votez, vreau să schimb!

foto: RT

luni, 14 septembrie 2015

Vara arabă

E vară, e vară caldă iară!
Își scot strămoșii fluierele afară
Să fie retezate de ultrași.

E vară cu aromă de Sahară
Își pun femeile rufele pe sfoară
Și burka-n brâu pe mal de râu.

E vară arabă, e vară criminală
Cu iz pregnant de sticlă incendiară
Și de sfârșit de veac rațional.

marți, 8 septembrie 2015

Breichin niuz!

Banderolă galbenă, litere mari negre, trei semne de exclamare:
A venit toamna!!!
E oficial, dragi spectatori, uitați-vă la pozele cu frunze uscate, care curg jîrloi pe Facebook!
Cred că mă duc să hibernez până trece nebunia asta!

vineri, 4 septembrie 2015

Marele Etic


Un mare, bătrân și etic organism știa că este pe moarte. Ca să evite dureroasa trecere în neființă, avea o singură soluție: să facă un transplant de organe tinere, proaspete.

A privit la vecini cu jind. Mai împrumutase de la ei mai cu mila mai cu sila diverse în trecut, mici nimicuri materiale, gen petrol, pietricele, metale... Dar asta pe vremea când nu era la fel de etic și era și mai tânăr.

Acum etica îi interzicea să ceară ori să ia acele organe, ba însuși trupul său resimțea un fel de scârbă anti-transplant, așa că marele, eticul și bătrânul muribund a creat "o situație" prin care organele de transplant au început să alerge singure către el.

Numai că plin proces de transplant, Marele Etic a constatat că organele sunt infestate cu o boală numită Talibanism provocată de retrovirusul Islam și că acum are o șansă în plus să moară de de infecție. Chiar de scapă, cât timp i-a mai rămas, Eticul o să trebuiască să se chinuie cu antirejective, pentru că organele transplantate nu se lasă integrate în marele său organism.

Ghici cum se numește marele Etic?!

imagine: howstuffworks