vineri, 29 februarie 2008

Anusul filosofic sau ganditul cu curu'



Am promis Soranei si lui Iulius ca nu mai pun ciorba pe post, ca fiecare articol va fi antricot, ciolan, sau mancare cu sos. Pai si daca nu-mi tin cuvantul ce-or sa-mi faca?! De atata sos or sa mi se ingroase peretii vaselor sangvine. Deci m-am hotarat ca din cand in cand sa variez meniul cu o supa sau o zeama ceva mai lunga. De nu va place, nu mancati si gata. Sa incepem asa cum bine stiti ca obisnuiesc, adica lung, de la nimic, ocolind pe langa vagul nedefinit, filozofand despre nimicul mic si terminand abrupt intr-un final sforaitor, fals moralizator.
Da domnilor doamnelor si stramtilor de ambele trei sexe, eu n-am mai nimic de spus si totusi iata ca scriu! Daca vreti sa va inchipuiti cum arata creierul meu va rog sa va ganditi la fundul unui bebelus. Asta inseamna ca este rotund, neted, crapat in doua si trebuie foarte des spalat ca se umple de cacat. Daca ma gandesc bine sunt fascinat de creier, este foarte probabil sa am ca fetish creierul, ca parca am mai scris undeva candva dspre asa ceva...O fi fost in alt Pampers?!
Am un nenorocit de cliseu, o placa zgariata pe care o atarn de gat ca aia de cersesc la metrou: Imi place creierul tau!
Nu stiu de ce dracu imi vine sa zic asta? De ce tot persist in aceasta infioratoare perversiune? De obicei omul interpelat se gandeste exact lingivers, vicevercea si pizdos, adica raspunde aproape invariabil si firesc: da' curu' meu nu-ti place?!
Ca sa nu jignesc simtamintele nimanui si ca sa nu par ca as fi una bucata mameluc asexuat, sau si mai rau ca n-as sti de gluma, ma adancesc in greseala si spun: ba da, dar inca n-am vazut nimic din el.
Aici lucrurile se complica un pic, se diversifica la fel cand comunicarea a fost efectuata la telefon sau pe calculator, diferenta dintre acestea fiind tot mai greu de sesizat. In general, in prima instanta, primesc poze in care dosul respectiv este mai mult sau mai putin evidentiat, prin diverse batiste ate sau tifoane menite sa faca prezenatabila jarteaua. Cazul doi, prin apel video sau pe “cam” am sansa sa ma uit ochi in ochi la respectiva bucata anatomica. Uneori partea aia este prezentata drept ochi, gura si extrem de rar, drept...cur.
Cazul trei: nu primesc imagini dar citesc clisee genul: am un fund superb, am un funduletz ca o inimioara, am fundulet obraznic, poponetz bombat... La primele varinte (imagini statice sau in miscare) eu trebuie musai sa exclam: lool honey, ce .... ai! In locul punctelor se insereaza cu random, combinatii de sinonime la cur, cu referiri la geometria curbelor sau la senzatii organoleptice ce te conduc direct la diabet, obezitate sau la moartea prin inanitie. Ordinea in care am expus variantele este lipsita de relevanta, hibridizarile rezultate din cordeala lor fiind foarte des intalnite.
Iata pe scurt cateva lamuriri pentru cei care inca nu stiu ce-i curul sau cu ce, si cum trebuie el mancat:
Curul superb, este o pretiozitate izvorata din faptul ca asta este de fapt averea si singurul lucru in care a investit posesorea ceva. Este produsul supertehnologizat, dopat, chimizat si puternic supraevaluat al fitnesului si chirurgiei plastice. Ar trebui sa cred ca un astfel de cur papa pula si caca bani, dar sunt sigur ca-i invers. Cand ma uit la astfel de piaze mi se zbate portofelul. Se recomanda sa-l cautati numai daca sunteti presedinti, senatori, securisti sau pui de sobolan. Se serverste de preferinta in vile, pe cearceafuri suficient de inchise la culoare ca sa nu poti deosebi atlasul de matase si modelul imprimat de cel patat. Pentru al consuma va sfatuiesc sa folosit orice, in afara furculitei si a dintilor, pentru ca altfel o sa platiti pana la pensia nepotilor ceea ce se presupune ca ati stricat. Este contarindicat saracilor, desteptilor si tuturor celor care fac alergie la silicon, botulina, apa de Vichi si fond de ten.
Curul bombat de obicei inseamna: iap baby, sunt o petarda, bagi fitilul, ne ardem cateva secunde si gata, s-a terminat...ne saturam amandoi de cascat! Sub rotunjimea promitatoare se ascunde de cele mai multe ori o alintatura dusa la prostie, deficiente in insusirea corecta a mersului biped, ifose de felina cu coxartroza si rareori cate o lordoza. Se recomanda statutilor, disperatilor, marinarilor de cursa lunga si puscariasilor. Se serveste cu multa rabdare, casca de moticiclist si cu obiectul adoratiei asigurat cu funii sau catuse de pat. Chiar si in pozitie fetala exista intodeauna riscul ca din curul asta sa ricosati direct in ceafa.
Curuletzul dulce este in mai tote cazurile un ditamai butoiul duhnind a hidrogen sulfurat, care, se presupune ca te va tine legat de el toata viata si te va lasa sa privesti lumea numai prin cep! Vine peste tine ca o nava din Independence Day in timp ce tu ramai cu gura cascata ca un nudist in fata unui Tzunami. Se recomanda celor care n-au mai vazut femei in afara de mama lor si totusi au supravietuit, barbatilor slabi de inger si celor carora intre craci le-a crescut un supozitor. Cine are un cur de acest gen stie ca se comporta in deplasare ca un hoverkraft; bucilei-i falfaie la orice basina si la buda apa se trage automat prin producerea unui vid avansat la ridicarea cetaceului de pe colac. Se serveste cu gura inchisa, cizme de pescuit, manusi de menaj si cu prezervativul inodat dupa urechi.
Curuletul fierbinte te trimite imediat, sa speram ca doar cu gandul, la iad. In aceasta varianta gaura este mai importanta decat covrigul, iar cand spun gaura si fierbinte, deja am folosit diminutive deplasate. Poti oare a spune gaura la spatiul aflat intre inelelele lui Saturn?! Poti spune doar fierbinte cand te referi la clima lui Mercur? Mai plastic vorbind va rog sa va ganditi la o gaura neagra in jurul careia Creatorul a cladit doua buci ca sa tina universul la distanta de vidul absolut. Se recomanda egocentricilor, savantilor dementi si cautatorilor pietrei filozofale. Se serveste cu degetul muiat in gura, rasfoind Teoria Unificata sau Teoria Multiversului si cu intelegerea faptului ca a gresi este firesc atat la barbati cat si la soareci.
Funduletzul inimioara este un produs sintetic, procreat de monstruasa coalitie a societatii mondiale de consum, Francmasonerie si Academia Americana de Film. De cele mai multe ori este o iluzie optica, o deformare psihio-imaginativa a conturului real al curului la care foarte rar mai contribuie si cate un regim sau corset sever. Se recomanda corporatistilor, imbogatitilor de razboi, baietilor lu' tati si alora carora nu li se sterpezesc dintii la cuvantul voluptos, cadou, Velentine' s, 8 martie, ziua, onomastica, Craciunul, Pastele si mama ei de viata. Se serveste cu umor, cu ajutorul furtunului de cauciuc de la masina de spalat sau a batatorului de covoare pentru completarea nuantei de rosu a oricarui cord sanatos. Pantru cei schiopi se necesita reducerea sarcinii utile si cresterea frecventei de lucru a sculei, cel mai recomandat fiind pliciul de muste. De altfel, ca orice cur, si cel in forma de inimioara pute tot a cacat, asa ca tubul de sprei insecticid este dublu recomandat.
Curul beton este produsul indelungatilor ani de existenta a cutiilor de chibrituri comuniste, caminelor de copii, nefamislisti sau a ghetourilor. Este prin definitia lui un prefabicat super rezistent datorita armaturii si a calirii intr-un mediu ostil. Isi pastreaza calitatile fizico sexo-chimice pana cand da de o pula buna, moment in care atinge masa critica si sufera mutatii periculoase in oricare din formele ce deja le-am enuntat sau unele inca neimaginate. Este un cur foarte foarte riscant, pretentiile reduse si relativitatea notiunii de bine putand duce la expandarea acestuia chiar si la atingerea unei puli cu Trabant. Intr-un astfel de cur dai ca-n bordura dupa care ti se rupe la 3 metri distanta. Astazi bagi in el un ou, maine te simti ca un bou.
Se recomanda mancatorilor de seminte, burtosilor cu colan, bajetilor de cartier, capsunarilor si lucratorilor din costructii. Se consuma rapid, proaspat, obligatoriu fara reincalzire, ca la 20 de ani este deja rebucsat.
Cred ca am transpirat lejer sub limba de atata cautat nod in papura si m-a palit dorul de pat. Ma duc sa ma bag la curul nevestei sa-mi povesteasca si ala ceva. Ho bai, nu va inghesuiti asa, ca-i unul incadarat si cartografiat. Nu promit ca va spun totul, mai ales ca de curand mi s-a intamplat ceva ingrozitor. Am intalnit un cur ganditor.!

miercuri, 27 februarie 2008

Obama, negrul cu turban




Baracka USA arde ca Obama Bin Laden poarta turban, iar Oprah se piaptana in prag la Casa Alba
Astazi dimineta la Radio 21, am auzit ca cicula pe net niste zvonuri cum ca senatorul Barack Obama, candidat democrat la presedentia Statelor Unite ar fi musulman. Punct de origine: poze cu Barack imbracat cu o roba si un turban alb, in cursul unei vizite efectuate in nord-estul Kenyei in 2006. Scopul acestor zvonuri este evident, scaderea sanselor acestuia de a ajunge la Casa Alba.
Aha, deci ticalosul asta arogant, care o va numi pe Oprah consilier cand va ajunge el cel de-al 44-lea presedinte al Americii, care stie sa pronunte “nuclear” mai bine decat G. Bush, nu-i numai negru, mai este si musulman pe deasupra! Adicatelea are tot ce trebuie sa fie iubit de americanul asa zis original, care a uitat ca in rezervatii inca mai traiesc cateva din “animalele” de la care a “revendicat” el pamantul. Americanul de rand, care poarta 50 de stele tiparite pe chiloti si care din postura de fabricant a devenit de ceva vreme si consumator de bombe, are un colt alb impotriva unchiului Tom, desi acesta ii promite asigurari medicale generale si incheierea rapida a razboiul din Irak.
De ce-i este frica lui John mancatorul de inghetata la kil, burgari si gogosi cu gaura la mijoc?! Se teme de vecinul lui mai tuciuriu, care desi a trait intr-o tara unde vaca circula pe higway iar oamenii gatesc curry pe trotuare, stie sa programeze calculatoarele in timp ce el credea ca acestea se numesc PS3 sau Wii.
Se teme de tipul foarte bronzat de peste drum, care desi a terminat Facultatea de Fizica din Jakarta, n-are nici o jena sa-i tunda lui peluza pentru cativa dolari.
Se teme de mexicanul de alaturi, pentru care nici o munca fizica nu-i rusinoasa si care accepta sa-i desfunde buda chiar daca la el acasa era profesor.
In ultima vreme se mai teme de caderea dolarului, cresterea pretului la titei, de oricine refuza sa poarte blugi si face alergie la turbane si cerceaf.
O fi dracul chiar asa de negru?! Sau in cazul democratului Obama, dracul o fi optic alb?
Ca orice subiect religios, acesta este pe buna dreptate controversat. Pe bancnotele verzi scrie “Noi credem in Dumnezeu”.
Este de neconstestat ca religia in America este un lucru important. Atata doar ca importanta unei anumite religii in stat s-a tot modificat. Este suficient de importanta ca presedintii Americii sa fi facut slalom intre diverse variante ca sa dea bine la electorat. Presedintele George Bush s-a convertit la Metodism iar Justice Thomas la Catolicism, la fel ca si Jed Bush. Deci schimbatul religiei in scopul electoral este acceptat.
Pai da, dar ce te faci ca Barack este un apostat al Islamismului convertit la Crestinism?! Te pomenesti ca imbracand un costum traditional cu ocazia unei vizite intr-o tara musulmana, i-a revenit credinta in Profet si Alah?! Daca se intoarce iarasi la Adevarata Credinta (sic)?! Vai de minee...si ce de evrei l-au votat pe democrat! Sariti lumee...ca cioara asta ne-a inselat! Asta vrea cheile de lansare de la ogivele nucleare ca sa le dea lui Osama.
Intr-o singura fraza Obama le-a bifat pe toate. Este destept, negru, musulman in recidiva si abia la urma democrat. Despre sex, droguri si alcool nu mai poate incapea vorba, caci ca si Arnie, omul a spus sincer ca este vinovat.
Mi se rupe de bunastarea americanilor, dar eu in locul lor pe Obama l-as vota, asa...macar pentru contrastul de culoare!

luni, 25 februarie 2008

Nonconformistu' lu' Pruteanu


Subiectul asta mi-a fost sadit in cap de Pruteanu. Fara reverente pentru domnul profesor, caruia in afara de Romana, tare rar gasesc placere in ai da o limba, astazi am vazut un promo cu el la emisiunea doctorului Andrei (ala cu: suna-ma la 9595 ca la 8989...si 21, am dat faliment!) si mi-am dat doua palme. Scurt si cuprinzator: se reevalueaza sintagma tanar nonconformist.
Adica tanarul nonconformist de astazi, nu stie ce-i moda emo, este tuns pierdut cu rotita si spune bunaziua cu gura deschisa. Ea poarta bluza incheiata la baza gatului si sarafan pana sub genunchi, el pantaloni pensati calcati la dunga si camasa in care culorile sunt nuante iar marca se citeste numai pe eticheta, culmea postata la interior. Nu are cercei decat in urechi si musai macar dupa asta poti fi pus in fata obligatiei de a recunoaste ca nonconformistul este fata. Tanarul nonconformist de astazi, nu bea, nu fumeaza nu prizeaza si nu face cybersex. Tanarul din specia asta citeste fara a fi obligat la asa ceva de lipsa temei pentru acasa pe www.referate.ro, iar din cluburi pleaca inainte sa cante cucul de pe hol de 12 ori. Nonconformistul nostru invata la scoala, unde in pauza mananca sanviciuri puse de cu seara in frigider, deschide mobilul fara wap si SD slot, doar ca sa-si sune mama sa-i spuna ca n-a uitat sa ia banii si factura de la RENEL. In general astia din rasa asta au o singura adresa de mess, o singura mama, un singur telefon si ca nume de alint, variatiuni pe tema Puiu'.
Nonconformistul tanar provine din familii biparentale formate invariabil din indivivizi de sex opus, in care macar unul dintre soti, nu-i plecat in Spania la cules de capsuni, nu-i baron local, prostituata, castigator la loto sau traficant. Tanarul nonconformist vine la scoala de obicei pe jos, cu autobuzul sau cu tramvaiul, iar cand coboara din masina, aceasta este o Dacie alba, condusa de mama sau tata si nu de vre-un pedofil. De ziua lui, parintii ii cumpara lucruri necesare, uneori frumoase, fara ca asta sa insemne ca nu-si iubesc progenitura sau ca ar fi zgarciti.
Tanarul nonconformist pronunta vulgarul la testicole cu i, iar despre ce au femeile intre picioare vorbeste cu respect si zabale in coltul gurii. Nonconformista spune fa, doar cand se intalneste cu colega de pascut vaca, nu isi baga la fiecare 5 minute penis...ula, sau cand si-o baga o intereseaza si ce fel de ochi are manerul. Tanarul nonconformist indiferent de rasa, sex sau orientare spirituala, resimte o tristete schopenhauriana atunci cand este strigat sclav, handicapat, lamer si freak, nestiind daca este vorba despre el sau despre cel care la apelat.
Din fericire aceasta specie odioasa este pe cale de disparitie, si in curand pana si cuvantul tanar va fi scos din vocabular. Daca tratatele de psihologie si forumurile consiliate de mamici avoniste, mway-iste si alte -iste sunt deja de acord ca orice copil este de fapt un adult miniatural si un geniu nedecorticat, despre adolescanti si tineri putem avansa asadar ideea, ca sunt niste batrani care inca n-au apucat sa cotizeze la pensie. Atunci dragii mosului, nu va mai mirati cand astia mici va spun direct si curat:
Tati, mami...sunteti praf!

duminică, 24 februarie 2008

Cazatura


Cat de rau poti sa te simti dupa o cazatura in care nu ti-ai rupt nimic?! Te scuturi, te ridici si pornesti mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Firesc, fara nervi si fara amintiri...cine n-a mai picat?!
Eram in mare intarziere, plin de puncte de hartie pe moaca, de la barbieritul in sange, la foc automat si cu concluziile de la referat inca nebolduite, deci netiparite. Sedinta era la ora 9 iar eu la 8 abia survolam in picaj treptele la metrou. O Doamne, o Doamne...fa sa vina trenul ala imediat!
Doamne Doamne anticipand probabil pana si gandul meu inainte sa-l fi formulat, mi-a aratat maretia Sa: garnitura ma astepta la peron!
-Atentie se inchid usile!
M-am aruncat ca un ninja, cu capul in piept, printre usile in curs de alipire. Am zburat ca vulturul si brusc m-am oprit din planat cu piciorul drept apucat intre usi. M-am prabusit, servieta mi-a zburat pana in usile opuse, unde a vomitat afara dosarele si colile ca pe niste arcuri. Pixurile mi s-au rostogolit prin vagon ca niste margele rupte din sirag. M-am flescait cu doua treimi din corp pe linoleumul plin de urme de talpi si cu un picior de dinapoi suspendat.
In linistea tiuitoare de dupa inchiderea usilor, am auzit un mare si dureros oftat. Zeci de perechi de ochi se uitau amuzant-compatimitori la plavanul care tocmai picase pe brazda.
Incercarea de a-mi smulge piciorul a esuat si chiar m-am bucurat ca am avut pantoful bine legat. Balbind ceva gen: graba strica baba, tocmai incercam sa gasesc o solutie cand usile s-au deschis si piciorul captiv a cazut pe podea. Inainte sa ma pot ridica, usile s-a unit rapid prinzandu-mi piciorul din nou. Printre bubuielile inimii in urechi, am auzit cateva oftaturi si ceva mai multe chicoteli si rasete. Stateam rasucit cu capul in jos uitandu-ma siderat la piciorul captiv. Ce dracu?! Parca nici nu ar fi fost al meu, asa de strain il simteam. Daca s-ar fi putut, chiar l-as fi abandonat!
S-au deschis usile din nou, exact cat sa trag piciorul si in timp ce ma ridicam sovaielnic am auzit din difuzoare:
-Va rugam sa permiteti inchiderea usilor si plecarea trenului din statie!
Zecile de perechi de ochi m-au prajit ca niste raze laser: tu, tu tantalaule, tu esti ala care nu lasi trenul sa porneasca! Cu capul in cur si cu mainile tramurand de draci am adunat dosarele si m-am lipsit de cateva pixuri pentru ca picioarele dindaratul carora imi sclipeau rautacios nu se miscau. Cu urechile arzand si cu fata in flacari m-am refugiat in capatul fara geamuri al vagonului. La prima am coborat si m-am aruncat prin iuresul de oameni, catre urmatorul vagon. Nu, nu in urmatorul, ci in urmatorul urmator, ca era mai indepartat de locul de impact.
-Atentie se inchid usile!
M-am oprit ca si cum as fi fost curentat si lipit pe peron...m-am blocat...trenul a defilat prin fata mea. A plecat! Am asteptat altul cu bombeul exact pe linia galbena. Am dat buzna peste cei ce tocmai ieseau; nu-i problema, se poarta...nu sunt singurul ratan care procedeaza asa.
Am dat drumul putin la nodul de la cravata privind crunt o baba care clatina dojenitor din cap.
-Ce te uiti asa mamae?! Mai bine-i sa fii porc, decat bou!

vineri, 22 februarie 2008

Radical din fericire


Un prieten spunea ca fericirea seamana cu ochelarii; cauti ce cauti si deodata realizezi ca ii ai pe nas. Contrar obisnuitei mele superficialitati, la fraza asta am reflectat un pic mai mult. M-am gandit ca alerg zilnic dupa diverse himere, dupa placeri facile sau de-a dreptul puerile si nu sunt in stare sa ma bucur de ceea ce am deja. M-am gandit la cate planuri minunate am croit si cand n-au iesit exact asa cum am dorit, m-am simtit nefericit. Ce tampit pot fi si ce slab practicant al unei stiinte la care am studiat si in care ma cred educat. As fi putut pur si simplu sa exprim in procente ceea ce am realizat. Dar cum sa spui: iata sunt 88% insurat, sau uite, am 63% masina ?! Se poate exprima oare fericirea in procente, poate fi cuantificat un increment de fericire?!
Astazi m-am trezit cu spatele la cearceaf, cu un zambet mic pe fata, care s-a largit in oglinda baii devenind labartat. Nu eram nici mai frumos, nici mai tanar, nici mai odihnit decat in dimineata zilei de ieri. Pe drum am ascultat muzica si soarele mi-a rasarit si apoi mi-a luminat constant jumatate de cap. Cealalta jumatate ascunsa in umbra, era insa la fel de insorita pe dinauntru. Am privit soarele printre gene si am fredonat; am atins sticla rece a ferestrei. In spatele pleoapei intredeschise, a urechii astupate de casca, a manusii de piele, eul meu a tresarit ca un prunc la pieptul mamei.
Fericirea este ca energia solara; cateodata este greu, alteori usor de dobandit, insa intotdeauna este greu de pastrat.

marți, 19 februarie 2008

Coji de suflet




Presimt ca se apropie o noua pomana, ca ma pricep la citit semne. Vad tot mai des agenda mamei inegrita cu liste consistente; o vad cum sparge nuci fara sa faca prajituri; o aud cum intreaba pe tata cate gaini nu s-au mai ouat.
Nu pot decat sa banui ce inseamna pentru ea pomana asta, dar pe mine ma umple de niste amintiri cu iz pronuntat de cacat. Sa stiti ca nu-i o figura de stil, nu la mine...Am o problema cu mirosurile; de cand eram mic am urat mirosurile puternice, pentru ca...ei bine, pentru ca le simt inclusiv pe limba!
Se spune ca betivii si copii spun adevarul. Copil nu mai sunt, o fi oare cazul sa ma imbat doar ca sa marturisesc ca mi-am urat bunica si cat ma enerveaza ca nici moarta nu o lasa pe mama sa traiasca?!
La inceput, pana aproape de adolescenta am iubit-o pe mamaia. Era in putere, mai dadea din cand in cand cu matura prin casa si gatea ceva ce aproape putea fi masticat. Este adevarat ca inca de pe atunci ii putea ingrozitor gura (evident, a cacat), motiv pentru care fugeam ca dracu de pupat. Pe atunci nu pricepeam de ce se imbata tataia si alearga dupa alte babe de 50 de ani din sat. Si de asemenea nu pricepeam, daca tot venea cu burta plina si coaele goale, de ce o mai fugarea pe aia batrana prin curte, hotarat sa-i faca carare pe mijloc cu toporul. M-am lamurit insa dupa ce am mai crescut. Mamaia era plina de calitati. Era rea de gura, cicalitoare, ingalata si gatea excrecabil. Sunt sigur ca nici anesteziat cu pufaicata tataia nu s-ar fi infipt intre picioarele ei, ca nu putea sa treaca nevatamat pe linga gura aia. De altfel de cand stiu eu tataia dormea separat ca sa poata sa se scoale de cateva ori pe noapte sa bea o tuica si sa fumeze o maraseasca sau un carpati.
Imi aduc aminte cum venea mamaia la targ sa vanda in piata si cand termina, ne aducea noua resturile ramase, adica ciresele storcite viermanoase si resturile de branza cu par de pe tifon, inainte sa-l spele. Imi mai aduc aminte ca venea rar, cei drept, sa aduca “copiilor” cate ceva. Avea patru copii, dar aducea trei pachete. Venea la noi in casa sa faca imparteala iar in loc de pachet noi primeam: “lasa mama, ca voi aveti!” Dupa ce s-a hodorogit ala batranu si n-a mai putut sa-si aduca singur de baut din sat s-a apucat si ea de troznit tuica. Armonie asta totala a durat pana cand tataia s-a curatat. A facut si ea o hemipareza, apoi un atac cerebral si astfel m-am trezit cu ea in pat. In fostul meu pat din fosta mea camera. A chinuit-o pe mama patru ani, in care eu fiind mai mereu plecat, de abia am rezistat! Uneori ma uitam la perna de langa ea si ma intrebam cat de mult se zbate un om cand este sufocat?! Am urat-o pentru incapatanarea ei de a se alimeneta si defeca, ca un nenorocit de automat de produs flegme, voma, cacat si pisat. Am urat-o constient ca era nevinovata, stiind ca in tivga aia cu canepa rara in loc de par, in carnea aia puhava, n-a mai ramas nimic uman. Scanteia divina pusa de Dumnezeu in ea nu cred ca era destinata sa tina un hoit agatat de lumea asta, ca prea ar fi o blasfemie, prea ar fi pacat. Dar ce pretentii sa mai ai de la o cladire goala, de la un cotet darapanat; sa astepti sa se autodemoleze din proprie initiativa?! Am indemnat-o pe mama la crima in mod repetat: nu-i mai da sa manance; oprestete-te din a mai considera ca exista o urma din mamaia, in chestia aia de pe pat! Este un trup, un hoit, o masina, un mecanism stricat, functionand inertial!
Mama bocea stins, eu nu mai suportam, o trimiteam sa se plimbe si ii dadeam creaturii sa bea apa cu paiul, caci avea vesnic gatlejul uscat. Am plans atunci...am plans pentru mine pentru mama si pentru ea. Am plans-o ultima oara, caci la inmormantare am suras; chinul mamei a incetat. Am privit-o pe sub sprancene...nu se ascundea de nimeni caci nimeni n-avea dubii ca sufletul ei rasufla usurat. Daca ar fi comentat careva ceva, va jur ca-l aruncam in groapa sa o incalzeasca pe aia batrana. Odata cu moartea, mamaia si-a recapatat statutul uman; cred ca de asta nu mai protestez cand imi vad casa intoarsa pe dos cu ocazia cretinelor si interminabilelor preparative pentru pomeni. Doar ca-mi amintesc care-i ocazia si simt pe limba aroma de cacat
Stiu ca toata tevatura asta o face pe mama sa se simt libera, inca odata si inca odata, pana va reusi sa uite de tot cosmarul. Ma tem insa ca atunci va fi atat de batrana, ca pentru ea nu va mai conta.

sâmbătă, 16 februarie 2008

Ipohondria salveaza romania


Marturisesc ca habar nu am care sunt regulile scrierii unui blog (daca exista vreuna, va rog sa o folositi drept supozitor ca se asimileaza mai repede decat oral), asa ca astazi am chef sa postez ceva. De dimineata si pana acum, am devenit alt om cu o alta optica si cu totul alta stare de spirit. Si va jur ca la asta n-a contribuit nici macar un pahar cu guler de bere.
Cred ca la ora asta, daca ma intrebati de sanatate, as putea sa va sar la jugulara. Sunt suparat foc pentru ca amicul meu X este iarasi bolnav si pentru ca a nu stiu cata oara mi-a dat mucegaiu-n foc.
Am cativa prieteni care cocheteza cu psihologia, incepand de la valori intregi pana pe domeniul discret. Facand prezenta la ultimul capitol, amicul X pare mai mult psihopat decat psiholog sau mai corect fata de el, baiatul asta-i mai degraba ipohondru decat autodidact. Si nu-i deloc un caz izolat.
Mai nou, Homo PC-us, nu mai merge la cabinet la consult, decat ca sa-i ridice nenea doctorul banuiala la nivel de certitudine cu diagnostic. Cei minim 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ai unui medic nu fac in fata unui ipohondru nici macar cat un cacat. Doctorul este bun sa-i confirme lui (a cata oara?) ca este bolnav, sa puna un diagnostic (o fi bun?) si sa-i scrie o reteta.
Odata obtinuta reteta omul nostru devine un fericit nefericit. In sfarsit...este bolnav...in sfarsit e adevarat!!!
Initial reteta si rezultatele analizelor sunt vazute si pipaite de cat mai multe rude, analizate in lumina de la acvariu, calcate cu fierul de rufe, fotocopiate si scanate urgent. Copiile sunt indosariate pentru a putea fi aratate cu mandrie stra-stra-stranepotilor: uite taica de ce am suferit io si daca ma luam dupa doctoru' Y...n-as fi supravietuit sa ma imbolnavesc de ....ca toata viata asta scurta, am toot suferit!
Dar pana la asta, omul ia fix o pastila sau o injectie (daca-s supozitoare ia 2) de pe reteta data de medic si se declara totalmente nemultumit. Intai sovaie, intreba pe cineva; auzi cand te-a durut unghia, tu ce ai luat?! Apoi deodata are certitudinea ca ceva rau i s-a intamplat. Dumnezeule mare, tratamentul ala este nepotrivit, eronat,...gresit! Mai exista oare vreo sansa de supravietuire?
La pasul trei diagnosticul si reteta sunt analizate critic impreuna cu alti cativa ipohondri si apoi transpusa pe net. Adica se face forum, se da inaintare la toata lista de mess si Outlook, ce suferinta are bietul baiat (de cele mai multe ori este fata, dar astazi nu sunt misogin) si se cere disperat un ajutor. Se declanseaza stadiul patru. Pentru cunoscatori, chestia asta insemna ceva gen Asul Verde the next generation. Adica incepe toata lumea sa-si aduca brusc aminte ca nu stiu ce nasa a unei fine, vara primara cu bunica unui coleg de cearceaf de plaja, a suferit odata de asa ceva. Si nu numai ca a suferit, dar a scapat, s-a vindecat cu: Dupa aste doua puncte poate fi orice, dar credeti-ma pe mine...absolut orice!
Cele mai nevinovate leacuri recomandau tot felul de infuzii de plante tamaduitoare gen tipirig, rostopasca, degetica, matraguna...combinate cu extracte animale gen: coarne de radasca, canini de antilopa, si limba de furnica.
Am vazut retete care stipulau sa tragi pe nas pasta de hrean si ardei iute ca leac pentru sinuzita. Am vazut sfaturi care te indemnau sa faci o donatie consistenta la Muntele Athos, 20.000 de matanii pe zi si 10 aspirine, ca leac pentru ulcerul cronicizat. Nu va grabiti sa credeti ca era un sfat aiurea din cauza aspirinelor, ca alea erau pentru febra musculara provocata de matanii, nu pentru stomac.
Mai pot insira aici ca leac pentru constipatie sau hemoroizi: clismele cu ceai, cu lapte de capra, si cea mai senzationala: clisma cu zat de cafea. Eu zic ca in cazul in care erau executate in ordinea si locatia potrivita pacientul putea usor face cariera pe post de dozator de bauturi calde.
Stadiul cinci consta de obicei in negare. Colegii de forum il intreaba ce a mai luat pentru torticolisul ala ingrozitor. Ala trimite un cerc galben care zambeste si le explica cum ca era diagnosticul gresit si ca in momentul cand a descoperit ca a ramas cocosat din cauza ca incheiase nasturii de la camasa in butonierele de la prohab, a rupt problema in doua si...s-a indreptat. Aia fac “loool” si trec la alt subiect.

Un medic satul sa dea vesti proaste, a hotarat sa schimbe asta. Fiecarui pacient i-a dat de atunci un singur dignostic, un singur verdict: imi pare rau domnule, esti PROST, asta-i soarta! Din acel moment, toti pacientii lui au supravietuit!!!

joi, 14 februarie 2008

Ora care nu doare



Dimineata am pandit ceasul ala blestemat, l-am asteptat sa sune, in starea aia de cacat in care nu stii ce vrei sa faci. Daca-l opream precis adormeam si ma trezeam la 8, adica ora la care ar trebui sa-mi ascut creioane la birou. Daca inchideam ochii cu gandul sa mai dorm putin pana cand suna, sunt absolut sigur ca ar fi inceput sa zbarnaie exact cand atipeam eu. Asa ca am apasat constant pe tasta telefonului urmarind scurgerea unui timp oarecare. Ma intreb ce gandesc oamenii obisnuiti cand fac ochi dimineata?! Isi revizuie agenda, isi recapituleaza ceea ce au de facut, isi amintesc ce n-au facut...Eu marturisesc cinstit ca nu ma gandesc la absolut nimic. Daca este zi de lucru ma duc la baie, daca nu, deschid calculatorul. Uneori chiar de nu-i weekend, intai deschid calculatorul doar ca sa-l inchid cand revin din baie. Toaleta, imbracatul... facutul cafelei, toate acestea nu-mi consuma nici o bucatica de creier, nici macar un neuron. Sunt atat de calm incat nu ma afecteaza nimic. Dimineata este cel mai potrivit moment sa-mi dai citatia de divort, sa-mi ceri cheile de la apartament sau pur si simplu sa ma impusti. Pun linistit crema de ghete in frigider, untul in savoniera de la baie, halatul in cada si papucii sus pe cuier. Tresar doar inainte de a iesi pe usa; in oglinda imi zambesc, asa cum numai mie o pot face absolut sincer. Dimineata sunt tanar, fara cute, fara pete, am gust bun si miros discret a trup. Sunt frumos! Ma impiedic la prima treapta coborata din cauza unui gand: aia de se masturebeaza in oglinda ce sunt, onanisti narcisisti sau narcisisti onanisti?!

miercuri, 13 februarie 2008

Jos Valentine's Day!


De ceva vreme in tara noastra in afara de fenomenul generalizat de jaf si furt a aparut si imprumutul. Este adevarat ca el era intiparit in memoria genetica a romanului inca din vremuri in care data se marca tragand o dunga pe peretele grotei. La fel de adevarat este ca acest fenomen al imprumutului a evoluat radical. Daca in epoca de piatra imprumutam un silex, o femeie ceva, iar mai tarziu intre un ou sau un bou de pe la vecini, astazi imprumutam bani si mai nou datini. In aceasta ultima categorie intra proaspat adoptatele Halloween si Valentine's Day. De primul n-am chef sa discut astazi pentru ca este taman sezonul ultimului.
La prima vedere Valentine pare un obicei dragalas, inofensiv si aducator de sentimente calde, frumoase...Pe naiba!
Este inca o inventie a societatii moderne de consum. Si inca una radical indreptata impotriva barbatului. Se infileteaza in gandurile, dar mai ales in buzunarele lui. Ma credeti misogin, nu-i asa?!
Pai hai sa va zic ceva. De Craciun, barbatii cumpara cele mai scumpe cadouri, de Pasti cele mai multe, de 1 martie sacose de martisoare, de 8 martie tone de zambile de...de ce m-ai facut mama baiat?!
Si poc, apare intre ele Valentine...cica ziua indragostitilor, adica si a ei, dar si a lui. Siiigur ca da...ca doar ea ii cumpara lui lantisor cu inimioara, iepurasi care se pupa cu inimioara, ciocolata inimioara, tampoane intime cu inimioare....ca doar ea il scoate pe el in oras la o cina romantica luminata de o lumanare inimioara.
Si asta nu-i nimic inca, pentru ca dupa mine Valentine’s Day este o insulta si un atac direct la valorile de baza ale societatii traditionaliste romanesti. Pai anul trecut in tramvaiul x in Bucuresti, s-au oficiat casatorii de proba si s-au eliberat certificate de casatorie pentru o zi. Huoo...codosii din primarii trebuiau sa se multumeasca sa ramana doar codasi!
Valentine's Day este o sarbatoare homosexuala. Daca va uitati uimiti cum o doamna strident machiata ii plateste iubitului sau bautura, nu va bucurati! Sigur e un travestit sau transexual. Pe sub mesele postate la intuneric tipii aia nu fac trafic de marijuana, ci se pipaie reciproc. Huooo...Valentine is gay!
Daca faceti turul barurilor si bodegilor de clasa joasa si observati un aflux mai mare de barbati decat de obicei, sa stiti ca tot Valentine's Day este de vina. Trebuie sa se refugieze si barbatul undeva. Si unde mai poti scapa de dulcegariile de la radio, tv, din casa si din presa, decat in ultima bomba de cartier? Unde mai poti vedea un meci de fotbal, pana dimineata la 3?!
Ajuns in barlogul mirosind a amoniac si a varza nu te mai intereseaza daca de la gatit sau de la vopsit, te bagi in pat langa consoarta si in loc sa ai parte de somn, ea iti pune veioza in ochi. Tu esti bahic ea te vrea romantic; tu vrei nani ea vrea na, na, na. Nu-i loc sau timp de tratative. Te gandesti la Bula si spui:
-Stinge lampa si ia-o in gura!
Sus chilotii! Jos Valentine's Day!