miercuri, 30 ianuarie 2008

Regele oilor


A fost odata, demult, dar nu foarte de demult, ca altfel nu mi-as mai aduce aminte; a fost odata intr-o tara de oi in care lupii erau ciobani, pe vremea cand pomelo facea mere si primarii pavele, a fost deci un rege! Domnea peste o gramada de carlani, pazindu-i cu lupi si facandu-i magari pe aia de nu jucau cum fluiera el.
Inainte de a fi uns rege, ca altfel nu suporta uleiul decat la masaj, iar apa ii era otrava, regele acesta conducea la inceput o corabie. Marinarii sai il iubeau nespus, desi se zvoneste ca unii i-ar fi spus, dar regele le-a intors dosul si apoi iar fi trimis sa traga barca la mal. Il iubeau asa de mult pentru ca stia cum sa invarta roata, si sa carmeasca vorba caci navigatia era treaba de timonier. Acolo pe mare a deprins arta cercurilor de fum, a invatat sa traga la rame, babaroase si masea. Stia deja sa conduca bine, atat carele de lupta cat si trasurile de lux, mai ales dupa ce-si facea curaj cu vin pana-i statea limba pluta si cracii colac. Se zice ca fiind un patriot adevarat si aflandu-se intr-un port dusman, a strigat eroic: sa moara si capra vecinului! Apoi a dat foc la o multime de corabii parjolidu-le dimpreuna cu a sa. In legendarele sale calatorii i-a intrecut pe Guliver, Simbad si Aladin caci frecand doar menta, a facut sa dispara o flota scapand cu vorbe de duh si a stins conflictele imparatiei, urinand contra brizei, direct in buzunarele contestatarilor sai.
Vanturile marii si ale matelotilor i-au rarit tabla de pe casa si i-au cam descentrat un ochi, dar cand intr-o buna zi a pus piciorul pe uscat, acesta a gemut orgasmic. Cu un singur pas in care timpul a inghetat, din orasul lui Constantin supranumit Tanta, a poposit direct in cetatea lui Bucur fosta Micu' Paris, actual 'Sa Traiesti!.
Bucurie mare a adus in cetatea ciobanului si a berbecului Mitica, caci de la descalecarea sa a luat saua la bataie, si, negasind repede o iapa priceputa, a pus-o pe ministerul transporturilor. Sub bratu-i de fier exersat i-a ridicat drapele si toiuri, la pus pe Poppey sa impinga vagoane si a transformat asfaltu-n spanac.
Carlanii satui de ocarmuirea nedreapta ce le jupuia pieile sub pretextul ca le da saracilor cojoace, au vazut in tanarul print o nou speranta. Pentru ca n-aveau vreme sa-l caute pe Yoda si pentru ca Frankenstain avea alt rol, l-au trimis sa se antreneze singur in mlastina Primariei.
Aici a indeplinit munci mai grele decat ale lui Hercule si mai productive cu 1% ca ale lui Sisif.
S-a batut in coji de seminte cu floraresele si in eugenii cu buticarii pana le-a zdrobit sub senile si ultimul cort. Apoi s-a lupta cu cohortele cainilor, demostrand ca daca vrei sa-ti pastrezi nucile trebuie sa le scobesti pe ale altora si sa pui zgarada celor care te-au latrat. A reputat o victorie temporara si amara caci inamicul era coltos, superior numeric si protejat de vrajitoarea Bardot. De la acesta cruciada il urasc pensionarele si-l clatane ONG-urile. Dar regelelui i se falfaia suvita, caci avea privirea atintita catre viitor, chiar daca i se zbatea putin ochiul spre dreapta.
Dupa ce si-a ingenuncheat inamicul in lupta pentru tron, l-a umilit ridicandul in picioare si apoi in functie de s-a umplut Bombonel de carne si oua. La prima numaratoare mai atenta s-a vazut insa ca din ultimele, oricat de cocos s-ar fi dat, n-avea suficiente, asa ca a cazut closca pe cosul crosetat de matusa Tamara.
Si avea imparatul nostru doua fice, un mai frumoasa decat prima si celalata mai desteapta decat a doua. A mai socotita si mai coapta dintre ele s-a maritat in taina cu un print care-i semana leit lui taticu. Adica stia sa bea ca un marinar, arata ca un greiere gravid si canta mai duios decat sirenele de la Atelierele Grivita. Furnicuta ce-a mica era o faramazoanca, cu bretonul mai scurt ca genele si cu buzele mai siliconate ca un bord de Logan de la Second Vitan. Negasind sa pupe nicaieri un brostac, s-a amorezat nebuneste de fiul Sobolanului Roz care ravnea la cascavalul lui tacsu. Amandoua au dat dragostea pe bani si banii pe politica.
Si a domnit regele oilor vreme indelungata, carmuind drept desi mergea stramb intre crasma Fulger de aur si palatul ScotCoceni. A domnit fara griji desi s-a tiganit cu scribii, si-a mazilit boierii si a varsat lacrimi de crocodil in diverse ocazii. Inca mai domneste si astazi in ciuda faptului ca-si dispretuieste supusii, ca-si trateaza demnitarii ca pe mateloti, umplandu-le gura de carne de sub burti si ciocanindu-le cu buricul in frunti.
Si poate ca o sa domneasca multi ani fericiti si de acum incolo, daca nu s-o ridica vreun altul mai cioban ca el, ca sa prosteasca oile si sa scape de Capra Blonda.

joi, 24 ianuarie 2008

Bot de mertan si tarif de camatar



De ieri au inceput sa circule in Bucuresti primele autobuze Mercedes-Citaro noi. Cica astea ar fi primele din cele 500 achizitionate de Primaria din Bucale. Potrivit guristului RATB-ului, ieri 20.01.08 au circulat 23 dintre ele. Deocamdata se bucura de aceste mertzane numai liniile 131, 331, 205 si 182. Autobuzele sunt dotate cu aer conditionat camere pentru supraveghere, sistem GPS si au motoare Euro 4 zice-se economice (de cand face Mercedez economie!?).Limuzinele astea burghezo-mosieresti au 12 metri lungime, o capacitate de 103 pasageri, 27 de locuri pe scaune, 4 destinate persoanelor cu handicap, spatiu pentru carucioarele cu rotile si un sistem de coborare a podelei pe toata lungimea vehiculului.
Ce mai incolo-incoace, suna bine, arata bine, miros a cauciuc nou, mai ceva ca o jucarie chinezeasca (nu m-ar mira...) de chiar imi vine sa las indoielile deoparte si sa ma bucur sincer pentru Mitici.
Numai ca din nefericire nu m-am nascut ieri si am avut ghinionul sa ma decarteze mama in tara asta care-i asa de frumoasa, incat e pacat ca-i locuita. Iar asta nu-i tot, caci am platit si eu o lunga bucata de vreme abonament la RATB si stiu ce servicii ofera.
Sa recapitulam un pic datele. Acum cativa ani au mai fost aduse cateva sute de Citaro, dar in afara de cascat gura la minunatia din spatiul soferului, pe tine ca si pe alte mii, nu te incalzea mai nimic... Iarna! Ca vara te coceai ca in cuptorul lui Vulcan. De rasucit, te rasuceau pe toate partile, ba chiar si pe dos, niste baieti minoritari in populatie dar majortari in topul criminalitatii, daca nu le dadeai suficient de rapid portofelul sau mobilul. Si ti-o furai senin, uitandu-te plin de speranta la ochiul electronic, pana cand ti se borsea ranjetul pe buze, afland ca acele camere nu filmeaza nimic. Sa va mai povestesc cum intr-o zi, privind cum pleaca troleul, mi-am adus aminte o scena de final de film american in care tinerii dispar la orizont cu o masina pe care scrie “Just maried” si cu tinichele zanganind in urma masinii. Ei bine, exact asa arata si scena in care troleul 69 pe a carui luneta spate cineva scrisese “Spalama”(exact asa!), disparea spre statia Orizont, tarand in urma-i o baba agatata de picior. Si sa stiti ca si pe usile aluia scrie ca autovehicolul nu permite plecarea cu usile deschise, si ca ele ar fi automate!
Sa va mai reamintesc ca autobuzele sunt niste masini si ca masinile, in general dar mai ales alea de 12 m lungime, au nevoie de strazi, ca sa circule?! Sa stiti ca indiferent de marca, aerul contionat da randament cu usile si geamurile inchise. Abia astept sa le vad in vara, blocate in trafic la Razoare, sa vad care-i soferul care rezista presiunii oamenilor care-i cer sa deschida usa, ca ajungeau la munca de la prima jumatate de ora pierduta la stop. De asemenea vreau sa va intreb cam cat de eficient este acest Euro4, cand pui in rezervor ulei, gaz lampant sau Dumnezeu stie cu ce se mai “completeaza” combustibilul subtilizat?! Despre utilitatea sistemului GPS n-am nimic rau de comentat. Dar eu propun ca pe harta aia sa scrie exact cat e pretul la rosii si ceapa in fiecare piata si cand s-a completat plafonul la compensate, ca altfel nu-i cu nimic mai breaza decat Busola connex! Nu ma credeti?! Pai voi n-ati vazut ca indiferent de mijlocul de informare existent mosarii tot la sofer se duc sa intrebe unde trebuie sa coboare?
Daca vreti sa le tineti minte frumaoase si rumene, ca pe iubitele voastre, procedati repede la pozari si filmari pana nu-si testeaza vandalii markere-le, cutitele, surubelnitele si batele pe ele. Intr-o luna or sa semene cu toate celelalate, in doua, o sa uiti cand au fost introduse in circulatie, iar in trei deja o sa-ti se para ca intre Mercedes si Raba nu-i nici o difrenta. Si chiar n-o sa mai fie!

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Moise nu o lasa moarta


Focus FM dadea ieri acesta stire:
Un preot care predă religia este acuzat că ar veni băut la ore dar şi că ar fi agresat, verbal si fizic, mai mulţi elevi. Situaţia a fost semnalată de unul dintre profesorii şcolii, Emil Moise, care susţine că elevii i s-ar fi plîns că preotul Cristian Banu are o atitudine neadcvată la cursuri, îi jigneşte şi chiar îi loveşte. În urma acestor plîngeri, profesorul Emil Moise a depus la conducerea liceului mai multe reclamaţii. Profesorul Emil Moise a reclamat şi un alt aspect: atitudinea conducerii Colegiului Agricol care era obligată să demareze în acest caz o anchetă nu să supună la vot, în consiliul profesoral, oportunitatea declanşării unor cercetări privind comportametul la clasă al preotului Cristian Banu. Acuzat indirect de elevi dar direct de profesorul Emil Moise, preotul Cristian Banu, susţine că nici una dintre reclamaţii nu este reală. Omul în sutană neagă că s-ar fi comportat urît cu elevii la clasă. Mai mult, susţine că totul i se trage de la profesorul Moise şi de la convingerile sale împotriva bisericii ortodoxe şi a studiului religiei în şcoli. Recent, zeci de elevi ai colegiului agricol au completat chestionare în care erau întrebaţi, sub rezerva anonimatului, despre ce profesor pot spune că nu îşi face datoria. Multi dintre ei l-au indicat pe preotul Banu. Întrebat de rezultatelor acestor teste faţa bisericească susţine că fiecare are simpatii şi antipatii.La rîndul său, conducerea Colegiului Agricol sare în apărarea preotului Cristian Banu. Preotul Cristian Banu predă religia de 14 ani. În ultimii trei ani, el s-a aflat la catedra Colegiului Agricol din Buzău.
Luumeee...lumeee....Moise contra ataca!
Ala mic, negru de respira greu si cu iz de pucioasa (traveling circular din biserica), era de fapt...tatal lui! Al atacului. Este acelasi Emil Moise, profesorul din Buzău al cărui demers i-a determinat pe cei de la CNCD să recomande MEC scoaterea simbolurilor religioase din şcoli.
Acum, din cate date am eu, nu-i sigur cata credibilitate are acest atac, caci la cat de des vad si exorcizeaza preotii nostri cai verzi pe pereti, nu m-ar mira ca maine sa se spuna ca nu Moise ci insasi Dracul, l-a reclamat pe profesorul de religie Cristian Banu ca si-ar cam pune elevii pe Calul Balan.
Usor ametit de numele biblic al luptatorului Sith, am crezut intai ca-i viceversa; adica faptul absolut incredibil ca biserica l-ar prigoni pe vajnicul libercugetator pre numele sau Emil.
Doamne, ca si cum ar fi posibil asa ceva....biserica sa prigoaneasca pe necredinciosi...da' de unde!
Sunt absolut sigur ca in numele iertarii crestine, Biserica Ortodoxa Romana ca institutie, a si uitat ca Emilica far' de frica ia jumulit niscavai poze de pe pereti. Sunt sigur ca a uitat si ca la aceasta lucrarica l-au ajutat prietenii lui papistasi unguri care au zis ca daca in scoli nu se pot pune statui de doi metri cu Isus sangerand pe cruce sau madone cu prunci, sa nu se puna nici replicile bidimensionale ale acestora.
Si iata ca aparatorul drepturilor si libertatilor copiilor (nici o aluzie la MJ), iese din nou personal din umbra, probabil negasind nici un alt ucenic. Si ce spune el?! Pai zice ca proful de religie de la Colegiul Agricol Buzau isi cam traumatizeaza elevii cu vorba, ba uneori si cu palma, toate aceste predici indreptatoare de credinta, tinandu-le domnul pastor in aroma de tamaioasa si busuioaca.
Iar eu fiind un om milos si intelegator si fiind invatat de tata ca adevarul e mai mereu pe la mijloc, tare ii mai compatimesc pe toti cei suferinzi in urma mediatizarii tendentioase a acestei povesti.
Pai cum sa nu-l compatimesc eu pe domnul Emil, care fiind botezat neintrebat de nimeni din pruncie cu numele unui evreu ce si-a ametit 40 de ani neamurile prin desert, s-a trezit cu copilul plangand la usa speriat cu cele sfinte stalcite in gurile lumesti. Cum sa nu simpatizezi, macar la nivel intelectual si educational cu omul care cere ca in scoli sa se invete carte, la gradinita “Tica- tica” si “Gigel, stai frumos pe scaunel”, iar la liceu integrale, polimerizare, Eminescu si Slavici? Daca omul spune pe drept cuvant ca Statul Roman se declara laic, atunci cum sa nu-l sustii cand intreaba Statul de ce exista atatea cruci in institutiile sale si de ce la evenimentele politice si administrative oficiale, cadelniteaza popii de li se aburesc lentilele reporterilor Tv?! Si ce daca in goana lui dupa dreptate sufera exact cei pt care crede ca lupta sau oameni cu suflet de copil?! Marile revolutii au sacrificat mereu inocenti.
Dar la fel de tare mi-e simpatic si Domnul Cristian. Pai oameni buni, usor credeti voi ca este sa fii profesor in Romania? Dar profesor de religie credeti ca este usor, cand in spatele tau mai sunt 11000 de alti absolventi de diverse studii teologice, care au si ei minim o gura de hranit?! Dar profesor de religie, la liceu, in Romania, v-ati intrebat vreodata ce greu poate fi?! Va dati seama cat de dragalasi si piosi sunt cei ce-l iubesc pe Minulescu, citesc Jurnalul unui adolescent miop, si toate astea codate in prescurtari si emoticoane de mIRC sau mess?!
Iti dai seama ce eject si dipret isi ia sclavu' lu' Dumnezeu, care n-are salariu pe 6 luni nici cat sa-si ia cel mai jaf telefon cu camera, mp3 player si blue toth?! Pai cum sa aiba Domnul Cristian curajul sa intre neimpartasit la ora de religie, cand este sigur ca si cea mai proasta eleva de-a lui stie ce-s alea anticonceptionale si ca unele o banuiesc pe Fecioara Maria ca a avut o sarcina extrauterina?! De 14 ani asista la degradarea sistemului moral si de invatamant in tara asta; de 14 ani asteapta precum Ion sa-l regurgiteze Moby Dick direct in lumea in care se pupa leii cu mieii si cand colo, leul posmagit nu mai poate pune gura pe miel, nici macar de Pasti.
Si atunci ce ramane, apa transmutata la nunta din Cana Galilei, apa de foc si...aghesmuitul?
In mod clar mi-e simpatic profu' de religie. Are bulan de martir sa intre in clasa stiind ca poate oricand sa-i dea aaaaaripi ...fara energizantul in tinichea de aluminiu, vreun bajetas care a pus laba pe ganu' lu' taticu'!
Si totusi copii sunt partea inocenta a omenirii; sunt speranta noastra in mai bine si cheia lumeasca a nemuriri (macar genetice). Si chiar atunci cand poarta lanturi de la nas la buric si centuri cu paftale Prada; chiar si cand coboara din bar in masina si din BMW in sala de clasa, liceenii inclusiv aia de miros a Chanel no.5 si marijuana sunt totusi copii.
Tie mascul la 40 de ani ti se ridica nivelul politic cand trece pe langa tine o shuvitzata cu gene de noapte, cu fundul lui J.Lo si buzele Angelinei, si te duci sa faci matanii in baie, imediat ce afli ca-i a X-a. Atunci de ce nu-l crezi, pe ala de varsta ei, de-si face buzele cur fluierind a paguba dupa ea, cand stii cum ii pocnesc coaiele in jeansi?! Si totusi in timp ce iti asezi vertebrele cervicale la locul lor iti spui: o Doamne, asta peste doi ani...e buna si acum!
Incredibil, dar la asa putini ani cati au ei, acesti copii au o viata, ba chiar un standard de viata! Ei sunt de fapt mai mult decat ceea ce am fost noi, si vor fi mult mai mult decat suntem noi acum. Asta contrar asteptarilor pesimiste ale celor ce se dau cu bucile sau fruntile de podea prin biserici, asteptand sfarsitul lumii, inca de la nasterea ei.
Printre tigari fumate la buda, printre “fai zdreanto”, puli si pizde strivite in dinti pe la cursuri cretine, o parte din ei sunt olimpici la mate, alta parte n-au nevoie de asta ca sa injghebe prima lor afacere cu mobile, iar fetele chiar daca nu-s virgine, nu raman gravide cu primul si se marita cu succes, in ciuda faptului ca nu studiaza stiintele cratitii la TCM si chiar daca le-a spus profu' de religie ca-s fabricate din piesele ramase de la Adam.
Au problemele lor, create de lumea in care i-am adus noi; au probleme hormonale, sociale si spirituale, pe care trebuie sa le rezolve din mers concomitent cu alea de la chimie si fizica. Au intrebari existentiale, la care nimeni nu este in stare sa le raspunda pentru ca nimeni nu stie raspunsul.
Religia este o cale, pe care un copil o urmeaza, sau nu. Pentru asta iti trebuie intai chemare si apoi cursuri. Si ei sunt atat de carnali si de vii, iar religia este asa de vegetariana in privinta carnii!
Ei au vise si cosmaruri, au minciuna si iubirea, au alcool, Net si fericire. Si toate astea amplificate de sute de ori in mintea lor si de zeci de ori in a noastra, in loc sa ni-i apropie, ni-i face straini pe proprii nostri copii.
Asa ca, lasati copii in pace domnilor profesori de religie. Vremea cruciadelor a apus, vremea prozelitismului este in remisie, caci nici macar Yoga nu mai gaseste adepti. Cine vrea sa creada in Dumnezul razbunarii din Vechiul Testament sa creada si sa se roage sa vina al doilea potop desi stie ca altul nu va mai fi. Cine vrea sa creda in Dumnezeul iubirii, se poate impaca cu el la fel de bine in biserica cat si pe chat. Pentru ca Omniprezentul, Omnipotentul si Atoatestiutorul nu are nevoie de TCP/IP si placa de retea, ca sa se conecteze cu minte ta! Trebuie doar sa vrei, caci El sigur vrea!

joi, 17 ianuarie 2008

Pisica moarta si legea care o apara


S-a promulgat legea pentru protectia animalelor! As fi trecut rapid peste stirea asta minuscula, ascunsa ieri pe banda 3 de text pe la unu sau doua posturi tv, daca nu mi-as fi amintit de o intamplare mediatizata intens in 2007.
Eram la socri intr-o seara de septembrie si savuram o cafea cu ei, cu fratele si sora sotiei si cu sotul ei. Pe langa obisnuitele schimburi de noutati de pe la muncile sau pasiunile fiecaruia, am trecut putin prin ce mai ziceau ziarele si am ajuns la sursa de informare cea mai comuna: stirile de la Tv.
Dupa ce ne-am impartasit dezgustul fata de clasa politica si tarele ei ajungem usurel la fapte diverse. Cap de discutie: violenta, balele, mucii si silicoanele ce umplu gurile ginitorilor de prompter de pe micul ecran. Discutia a alunecat rapid de la accidente, sinucideri si crime la torturarea unei pisici de catre niste tineri, in scara unui bloc buzoian.
Aproape imediat fiecare dintre noi si-a adus aminte ca in copilarie sau pe vremea cand eram „mai mici si mai prosti” am comis cate un act de cruzime impotriva animalelor.
Cumnata gatuia puii de gaina, ca sa nu se mai zbata atata cand se juca cu ei; cumnatul a stropit o pisica cu benzina si i-a dat foc, eu umflam broaste cu paiul si apoi le foloseam drept tinte pe balta. Miloasa mea sotie, care astazi lesina cand vede sange, a scufundat un pui de cioara in smoala topita, iar socru-meu incalta pisica cu jumatati de coji de nuca si o arunca pe tabla inclinata a acoperisului.
Sa fim noi oare o adunatura de sadici, o familie de tortionari; sau este ceva ce tine de natura umana ?! Imi amintesc perfect ca atunci cand am fost pedepsit, am plans de ciuda ca am fost prins, nu din regret.
Si totusi toti eram oripilati de gestul celor doi pusti care au jucat miuta cu biata pisica. Am cautat diverse pedepse aplicabile vinovatilor, total nemultumiti de amenda pe care au primit-o. Cel mai inveterat aparator al drepturilor animalelor eram eu, chiar daca ii mai ardeam catelei cate un sut pe sub masa, ca prea imi facea praf pantofii. Le povesteam unde am receptionat eu vestea asta..
Eram intr-un bar plin cu navetisti cand s-a difuzat stirea. Stateam cu spatele la ecranul televizorului, vesnic blocat pe Pro. Am putut astfel sa vad chipurile celorlalti si sa le observ reactiile. Raspunsul lor emotional diferea de la mila si consternare pana la revolta si manie; iar la cativa o stare amestecata de sila si „ma lasi, nene?!”.
Cu spatele la imagini mi-am permis luxul de a pretinde ca i-am inteles pe toti. Fiecare dintre ei avea dreptate, pentru ca fiecare om are modul lui de a privi lucrurile si porneste de la o alta situatie de referinta.
Domnul subofiter, care isi anestezia revolta in paharul de coniac, avea o figura care spunea ca i-ar incarcera pe cei doi si i-ar pune sa frece veceurile cu periuta de dinti. Lepadaturile trebuie sa invete ce-i ordinea, ce este permis si ce nu. Pentru el lucrurile de genul asta se petrec zilnic intr-o alta forma; pentru el toate relele isi au obarsia in lipsa disciplinei. El nu ar tortura niciodata o pisica pentru ca-si exorcizeaza zilnic demonii dand recrutii cu burta de pamant. Parca-l vedeam aruncand cu moneda pe cearseaful cazon ca sa vada daca sare; parca-l auzeam cum ragneste: culcat/drepti/culcat/drepti... de sute de ori, in fata unor pifani treziti la doua noaptea din somn dupa o zi epuizanta de instructie. Pretextul ca n-ar fi fost curat pe sectoare nu-l credea nimeni; cel mai probabil l-o fi refuzat nevasta in pat, sau a avut o partida nereusita de sex extraconjugal, sau i-a baut fi-su sticla de wiskey cu care tot bibanii aia incercasera sa-l ....umanizeze.
CFR-istul, cu 200 de vodca aperitiv, avea o fata rosie care se facea incet incet ca lamaia. O fi fost de la mila sau de la bila? Amarata aia de pisica ii aducea aminte probabil de el si de nevasta. De multe ori cand huiduma cu sarmale in cap si la fel de mustacioasa ca el il asteapta in prag, ii venea sa uite sa se dea inapoi cand trece rapidul. La fel ca biata felina se simtise si el de incoltit intre lacrimile ei si amenintarile socrului. Ghemul de blana a suferit cateva minute, dar pe el il iau la suturi zilnic de o viata intreaga. Cu tigarea stransa intre buze l-am auzit soptind: macar bine ca a murit…
Taranul, care-si tot aranja sacosele de rafie, avea privirea opaca ca a unui peste mort. Pentru el o pisica ucisa in bataie ramane o pisica moarta si atat. Acasa il asteapta nevasta, copii si o gramada de animale. Toate isi au rostul lor pe lumea asta. Nevasta iti carpeste nadragii, iti pune mancare in blid si-ti toarna plozi. Copii au grija de animale si iti ajuta la treburi, pana-si fac rostul lor, iar animalele le ti pe batatura ca sa-ti foloseasca la ceva.
Daca vaca nu mai da lapte o vinzi; daca porcul nu mai ia in greutate mananca tarata degeaba si-l tai; daca javra nu mai latra la straini si te musca pe tine o duci pe garla si iei alta. Daca pisica mananca pui de gaina in loc de soareci ii dai un par in cap.
Iti fata scroafa 12 purcelusi? Te bucuri si te gandesti pe care-l ti si pe care-l vinzi. Iti fata cateaua 12 pui?! Te gandesti ca poate vreun vecin il vrea pe ala negru in cerul gurii, iar pe restul ii ineci in garla sau ii sufoci intr-o punga.
Taranul a plescait satisfacut si a harait: la ce-s bune matele din oras in afara de a scormoni prin gunoaie?!
Doamna rumena si boita sub ochi cu mov, de la bar, avea lacrimi in ochi. Cred ca are un animalut de companie acasa. Pot pune pariu ca-l pupa in bot dupa ce ala se linge sub coada si ca manca din aceiasi farfurie. Pot pune pariu ca daca n-are bani ea mananca fasole o luna iar animalul mananca doar crocantei marca inregistrata. Dupa ce va imbatrani suficient ca sa n-o mai angajeze nimeni va face cresa de animale si le va hrani cu resturi din gunoaie.
Cativa navetisti mai tineri chicoteau veseli la masa lor cand doamna model Picasso i-a facut nesimtiti fara suflet.
-Da' da-o dracului de matza tanti ca se invarte pamantul asta si fara ea si fara noi; mai bine ne mai aduci un rand, ca acu' se invarte prea incet! Uite de aia trebuie sa merg io acu pe varfuri ca au omorat doi prosti o pisica. Sa-i ia naiba, si s-o manance coapta pe lumea ailalta!
Am parasit bodega cu o imensa dragoste fata de animale si mila fata de oameni. Cand l-am auzit pe tata socru zicand ca i-ar calca pe aia cu masina m-am gandit ca neaparat trebuie o lege. Trebuie o lege ca sa protejeze animalele de animale, animalele de oameni, oamenii de animale si masinile de la distrugere.
Ma bucur ca in sfarsit s-a dat legea asta. Ma bucur chiar daca stiu ca nu va fi respectata. Stiu prea bine ca regulile sunt facute pentu a fi incalcate. Dar...daca stii ca legea exista te chinui cel putin sa o ocolesti; stiind ca este interzis te gandesti: daca din greseala v-ei fi prins!?
In felul asta, socrul meu stiind ca exista totusi o lege care apara animalele nu va fi tentat sa-si indoaie bara la rabla si ...Doamne apara! sa mearga la bulau pentru ca le-a rupt gioalele footcat-istilor din Buzau.




vineri, 11 ianuarie 2008

Optimist nemotivat


Ma tarasc greoi prin vascoasa masa de informatii ce ma inconjoara si ma sufoca zilnic cu acelasi mesaj negativist. Litania generala, atonala, polifona, poliglota si isterica imi ingroasa timpanele: rau, rau...toate merg rau, din rau, in mai rau. Emisiuni , ziare, bloguri, barfe, tarfe...toate striga obsesiv: e rau, este foarte rau! O clipa doar sa plec urechea si aproape ca sunt gata sa cred.
Politica ajunge circ, oamenii ce au coloana vertebrala sunt aruncati in scaune cu rotile iar clovnii conduc natiuni. Batrana Europa incearca sa-si tempereze coercitiv pruncul Lumii Noi, pleznindu-l la fundul gol cu teancuri de Euro, dupa ce l-a scapat din mana la sfarsit de epoca coloniala. China impune controlul demografic, in timp ce indienii si africanii, din respect prea mare pentru vaci, elefanti sau tapiri si din dispret pentru igiena si egalitatea intre sexe, inca mai cred ca suprapopularea globala este un bluf.
Franta se lupta in strada cu arabii, ca apoi noul ei presedinte sa viziteze linistit piramidele consolandu-se cu un fotomodel dupa proaspatul divort. Italienii declara ca urasc tiganii, expulzeaza romanii si isi pun armata sa le care gunoiul de la cur. Americanii isi tiparesc pe hartie igienica steagul, iubesc evreii, dar le cer sa se mai stranga un pic de pe Golan ca sa nu ajunga palestinienii poporul ales pe principiul prigoanei. Se bat in piept ca sunt puternici dar declara ca le-au fost amenintate portavioanele de niste barci rapide din Iran. Romanii contruiesc zeci de ani 2 autostrazi, cu perioade de garantie cat au televizoarele, cumpara autobuze mai late decat strazile pe care urmeaza sa circule si stau la cozi ca sa-si plateasca facturile.
Tiganii fura in Italia si Spania, isi casatoresc copii minori in Romania si peste tot lumea ricaneaza spunandu-le romani, uitand ca ei fac parte din minoritatile oricarei tari.
Ma uit la tv si dupa atatia ani in care n-am suportat-o, in imaginea Gemenilor fumegand, vad o noua cadere a Bastiliei.
Extremismul islamic ia amploare, islamul ucide. Coranul citit mai putin decat Versetele Satanice imi aduce aminte de Decameron si Biblia hazlie. Dumnezeu sau Alah, cum vreti sa-l numiti, isi rade in unica barba de pe unicul fotoliu directorial al universului butonand inversunat la minunatul joc de strategie numit simplu Pamant.
Lumea noastra pare ca-i gata sa se darame, pare ca agonizeaza aruncand un ultim horcait muribund. Islamismul terorizeaza, islamismul ucide, titreaza presa, dar mie teroristul nr. 1 imi pare mai mult decat cunoscut. Ma uit la Osama si zaresc pe Cortez si pe Torqemada incercand sa impuna crestinismul cu spada si crucea si apoi sa-l pastreze viu in flacarile rugurilor. Este aceiasi criza de identitate religioasa, doar ca este o alta epoca si o alta religie.
Daca ma uit insa printre gene, Bin Laden are ceva din trasaturile lui Isus Hristos. Este brunet, slab la trup, charismatic si are ceva ani in plus pentru ca n-a avut nici un apostol tradator si n-au apucat americanii sa-l rastigneasca la 33 de ani. O parte din mine se uraste pentru blasfemie, in timp ce alta se uraste pentru uitare. Credinciosul crede ca implineste voia lui Dumnezeu, si o parte din mine vrea sa-l creada, caci este atat de usor sa uiti ca sub numarul trupurilor din gropile comune sau de sub moloz, se afla o lista de nume si vieti care au fost.
Si cu toate astea, eu cred ca o sa fie bine. Cred ca Lumea nu-i pe moarte, ca are doar un nou puseu de febra. Cred ca omul nu-i cazut, ca nu degenereaza inspre animal, ci doar trece intr-o noua etapa evolutiva. Pentru ca pana acum etapele astea durau milioane de ani, trecerea brusca la sute, acutizeaza durerea metamorfozei.
Dar oare stie cineva ce chinuri indura un fluture cat tranziteaza din starea de omida in cocon si pana-si intinde aripile spre cer?! Chiar vreti sa credeti ca miliardele de ani de maturizare ale unei planete se v-or incheia tragic dintr-o eroare de teraformare intensiva de 100 de ani?!
Eu nu prea cred, ar fi prea pesimist si prea improbabil ca opera lui Dumnezeu sau a Big Bang-ului sa se incheie de la o joaca cu chibruituri.
Si atunci de ce vreti sa cred croncaniturile morbide ale blondei cu ochi albastru sintetic care-mi prezinta tragediile de la ora 5?!
De ce sa cred ca lumea e un loc oribil, plin de pericole mortale si inecata in valuri de sange, cand imi ajung 60 de minute din orice punct al acestei tari, ca sa ajung intr-un coltisor ce poarta amprenta frumusetii si a lui Dumnezeu?! Cum vreti sa ma convingeti sa ma tem ca soarele nu v-a mai rasari maine doar pentru ca astazi s-a aruncat maiestos in mare, incheind inca un act din baletul astral?!
Cum vreti sa cred ca va urma o noua epoca de prigoana, ca v-or arde din nou crematoriile pentru evrei sau arabi?!
Cum vreti atunci, sa cred, ca vreun guvern va ucide bucuria libertatii si va face sa taca muzica in oameni, si mai ales in tigani?! Si daca altii nu-i vor, noi inca nu ne lepadam de ei decat prin vorba unui ministru prost de gura.
Veniti fratilor acasa si lasatii pe verii de ginta latina sa se scalde in lux si plictis! Si cand credeti ca le este tare bine, voi sa stiti ca de fapt, ei va invidiaza pentru fiecare clipa fara grija si pentru orice zdreanta colorata chiar de-i patata de noroi!
Veniti fratilor acasa! Caci in lipsa voasrta de maturitate educational-pesimista eu regasesc veselia si placerea vietii traita clipa de clipa, astazi aici si acum, pentru ca optimismul este o stare de gratie care nu trebuie motivat nici tratat!