Respira cu ochii la cer!

Bombardat de mesaje subliminale sau directe, uit cat de mare-i lumea si cat de mic sunt eu. Uit ca nevoile, durerile, patimile si bucuriile mele sunt insignifiante la scala planetara si nimic la scara cosmica. Ma las prostit cu buna stiinta de importanta nivelului de trai, fara sa traiesc fara sa simt ca fac asta. Filozofia, stiinta si religia ma indoapa cu ideologii despre sensul existentei. Ghebos, aplecat catre suprafata lucrurilor, problemele cotidiene ma forteaza permanent sa ma fixez de pamant ca paduchele de scalp. Speriat de realitatea guvernata arbitrar si neinteligibil de altii ma refugiez in virtual unde am falsa iluzie a controlului propriu. In aceste conditii o privire aruncata catre cer, este o intamplare. Nu am timp pentru contemplare. Pentru ca mi sa inoculat ideea ca marile secrete sunt intotdeauna ingropate, nu-mi pot imagina seifuri in cer si ca deja respir marele mister. De la Animal Planet la Money Chanel viata mi se prezinta ca o lupta si ca trebuie sa fiu competitiv ca sa nu pier. Se creaza continuu noi artefacte pe care este musai sa le am si fara de care mi se spune ca nu pot trai. Mi se dau noi sarcini care sa ma tina ocupat. Dar de ce atata agitatie, pentru ce aceste eforturi combative? Ca sa ma simt tot timpul implicat, important, puternic? Dar daca n-am nevoie de toate astea ca sa exist? Poate ar trebui din cand in cand sa trag aer adanc in plamani si sa privesc cerul. Sa ma bucur ca sunt viu si il pot vedea. Sa ma uit la el cu adevarat. Sa nu-l vad albastru, cum mi-l prezinta cliseul verbal. Si abia atunci sa ma tem. De ce? De ideea ca toata planeta asta este un terariu, un acvariu fara cornier. Si sa infrunt spaima ca intr-o zi a existentei mele un deget gigantic va ciocani in el.
-Hei furnica, minunat castel, oare ce ai ascuns in el...Hei, pestisorule ai inghetat, hai sa te incalzesc nitel!
Ma tem ca prins de alte proiecte, marele Cercetator va uita globul pe calorifer si in curand v-om ramane fara oxigen. Pentru ca nu stiu daca si cand se va petrece asta, va sfatuiesc sa respirati adanc si din cand in cand sa aruncati o privire catre cer.