joi, 20 ianuarie 2011

Vezi ca te ard!


Ca exista pe asta lume noian de oameni turbati si minti sucite, cred ca stiti. Nu va spun nimic nou. Am o nedumerire insa. De ce frate au astia magnet la mine? De ce dau de ei, incepand cu add la mess, trecand prin culesul vacilor pe faisbuc si sfarsind la munca?!
Imi sunt atat de "dragi" ca imediat ce-i vad imi pica pielea pe ochi, mi se unesc sprancenele si mi se sigileaza buzele ca sa nu spun: iar tu mah?! Uite, un ciudat din astia este si "catzelushu".
Cand venit la noi in birou, era atmosfera aia de "cacat pe talpa". Adica ceva pute dar nu stii care trebuie sa se stearga. Noi eram un colectiv destul de unit. El venea de la o firma din grup, deci il stiam din vedere. Frate, sa nu ma intelegeti cumva gresit, profesional omul este desavarsit. Ii dai ceva de facut, iti executa intocmai si la termen. Numai cu vorba parea ca are o problema. Doar stiti ca asta este principala asemanare dintre ingineri si caini. Ambii au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime. Am zis ca este nou, dar in timp s-o da el pe brazda.
Mai fratilor, cum a venit asta, cum s-a lipit de mine. Toata ziua era calare pe biroul meu. Il sprijinea sa nu se darame. Ca sa ma ridic, trebuia sa-l imping la o parte din calea mea ca pe o usa. Daca n-avea ceva de facut imi statea in spatele scaunului, suflandu-mi efectiv in ceafa. Pe ailalti treaba ii amuza teribil. Si mie mi s-a parut nostim la inceput. De cateva ori mi-a masat umerii, zicand ca stau incordat la tastatura. Apoi a inceput sa fie usor agasant, ca nu puteam sa ies din incapere fara sa ma intrebe unde ma duc. Daca ma taia pe mine nevoia, venea la buda sa se pise si el. Cred ca daca ii ceream mi-ar fi scuturat-o, sa nu-mi scrantesc mana. Nici faza asta n-a fost parca prea aiurea, ca deh, buda este spatioasa si ma mai incuiam dracului in cabina.
A aparut un proiect care necesita munca de teren din partea mea. Asta a inceput sa tanjeasca. Ramas fara obiectivul principal de paza, si-a disipat atentia intre cei ramasi. Colega mea a mai buna m-a sunat intr-o zi disperata, rugandu-ma sa ma intorc mai devreme ca a ramas singura in birou cu asta si capiat-o de creieri. M-am intors, ca io cu femeia aia suntem ca fratii, ne impartim mancarea si stim fiecare despre celalalt si ce numar are la chiloti, si ce are in oala acasa. I-am dat ceva de treaba catzelusului, ca sa lase fata in pace.
Husuit ca o gaina din brazda de ceapa, catzelusu a inceput sa vina pe teren dupa mine, cu diverse ocazii. Cum prindea o masina libera, aparea zgribulit in geaca subtirica, pantalon cu dunga si pantofi cu bot subtire. Pleca dupa 2-3 ore rebegit de ger. Mie imi scaparau calcaiele pe tarlale cu diverse, asa ca n-am avut mare stres. Eram la largime.
Intr-o zi, m-a prins in spatiu inchis. Supravegheam montajul la o structura metalica in interiorul ei. Asta cum a venit, sa si lipit de mine ca timbrul de plic. Eu fumam. Ii zic: da-te ma oleak mai incolo ca sunt cu tigarea. N-are nimic zice el, dar totusi se misca. Cam doi centimetri se misca. Am ridicat tigarea la gura, dar cand sa o las jos n-am mai avut unde ca asta era sudat de mine. Mah, da-te mai incolo, vezi ca fumez. Asta vorbea aiurea, nu s-a clintit. Ce sa fac, ma dau eu intro parte, facand un pas in stanga. Srig la un muncitor, ma aplec dupa un surub si cand dau sa ma ridic, gata sa-l iau in carca. Ce chisca boului?! Mah, da-te ca te ard cu tigarea!
Am mai facut eu un pas spre stanga. Fratilor, cand mi se spunea chestia cu spatiul intim al interlocutorului, ca atunci cand vorbesti cu cineva nu trebuie sa te bagi in el, nu imi inchipuiam cat e senzatia de nasoala. Daca as fi purtat cravata as fi scos-o ca sa-l leg pe asta cu boasele de vro schela. M-au apucat dracii si mi-am zis: ia sa vad cat este ciudat asta, sau cat fabulez eu. Am facut un pas in stanga si am asteptat. Usurel, a venit langa mine pana mi sa lipit de umarul drept. Apoi inca un pas si inca unul...Pe cuvant ca inainte sa termin tigarea, am parcurs cu el lipit de mine mai mult de un sfert de cerc, constructia avand cam 70 m perimetru.
Deci nu mi se parea mie. Omul este dus cu capu', nu eu. Ma plimbam aleator pe acolo, asta dupa mine. Pasind exact pe urmele mele. Se vedea clar, ca era ceva apa pe beton. Imi calca exact pe urmele lasate de bocanci. Pai 'tu-ti catzelushu matii, stai ca te aranjez eu! Am luat-o maruntel spre ce-a mai adanca baltoaca in acelas timp am initiat o discutie tehnica. M-am oprit exact unde era apa mai adanca. Se ridica binisor peste bombeu cam pe acolo unde incepe limba si prima gaura la sireturile bocancilor mei de santier. M-am oprit si m-am uitat la el. A venit pe urmele mele, ca bobocul dupa rata, s-a oprit putin la margine, a balacit apa cu ciocul pantofului la fel cum balacea din gura apoi a luat-o catinel prin apa catre mine:
...si cand crezi ca o sa...termen...receptia lucrarii...
-Ah, bagami-as, mi-a intrat apa in pantofi!

2 comentarii:

  1. Poposesc pentru prima data aici si dau de o postare asa frumoasa!
    Cred ca mai revin :)

    RăspundețiȘtergere
  2. http://polimedia.us/fain/societate/mucegaiuri-bine-alese-vezi-ca-te-ard-/
    fiindcă îmi place cum scrii l-am propus pe fainpolimedia

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite