vineri, 25 mai 2012

Ciorbă de sug burta

   
Mi-am adus aminte de povestea asta după ce am citit la Oama pe blog că nu suportă ciorba de burtă. În plus invitația era făcută oamei de un focşănean, deci n-am putut rezista. Ia gineală la istorie:

Mă cheamă Pib cel Mic și sufăr de ciorbo-fobie. Îmi este oarecum teamă să-mi amintesc toată tărășenia, pe motiv de vechime, nostalgie, rezilierea contractului cu femeile și icter remanent.
Scurt pe doi ca să v-o bag în atmosferă, eram pe vremea aia îndrăgostit de două. De o femeie și de băutură mai iegzact. La gagică țineam mult, la băutură mai puțin că mă lua repede valul și făceam prostii. Prin urmare numai băutura (așa credeam io) o împărțeam cu cel mai mai bun prietin al meu din copilărie (a lui). Eram nedespărțiți ca două țâțe sub capot, ca două coaie în același scrot. Mai pe scurt, eram Pic și Poc cei mai proști copii din bloc ce-şi fac laba reciproc.

Băi stați așa, nu dați exit la pagină că nu-i poveste cu gay, ci cu vodcă mâncare și femei. Ok, mai mult cu vodcă.

No aşea... Deci aveam o drăguță. Şi vine vremea în care ea s-a hotărât să spele putina din prăfosul orășel provincial în care ne luam limbile în gură prin parc în nopțile cu (fără) lună, dând examen la o facultate din Iaşington. Dracu a plănuit să poată fata aia lua un tren de noapte rapid numai din Focșani, așa că deși eram fuarte pilit am condus-o până acolo cu un personal împreună cu Poc cel Chel. În fine, gagica mea a plecat în treaba ei iar noi am rămas pe peronul gării destul de dezorientați. Înapoi spre casă nu aveam tren decât dimineață. Unde să mergem la ora aia târzie?! La hotel?! Nu, nu și iară nu! În mintea noastră am rulat filmul următor: la primul hotel nu ne-a dat cameră pe motiv că nu au, la al doilea la fel, ('raţ ai dracu' de poponari pletoși cu blugi strâmți, aici nu-i bordel!) iar al treilea era prea scump.

Uite așa am intrat noi resemnați însetați și foarte flămânzi în restaurantul vechii gări Focșani. Stop cadru vă rog! Faceți mental traveling circular pe interior de speluncă cu mese de tablă, cu furculițe de tablă, cu barman de tablă... Ah, barmanul nu era din tablă, dar picotea țapăn în picioare exact ca un cal bătrân cu care prea bine semăna.

Știți că bodegile din gări arată cam toate la fel. Asta însă era plină de o sclipire aparte. Practic sclipea de...jeg. Probabil de asta cum am intrat, am simțit nevoia acută să ne imunizăm așa că am început prin a ne dezinfecta intern cu o sticlă de vodcă. La a doua sticlă de vodcă am început să vedem lucrurile mai bine. Restaurantul era destul de drăguț privit prin fundul paharului. Ba chiar suficient de curățel să servești ceva de mâncare în el. Ajutați de vodcă am prins curajul să comandăm două ciorbe de burtă și ceva gustare caldă înainte.

Băi tătica, în momentul în care am terminat noi de mâncat costița prăjită în crustă de mucegai și mititeii cu viermi măricei, furculițele din aluminiu deveniseră două cocoloașe, iar farfuriile ni  se uniseră cu blatul mesei în încercarea de a tăia cu cele două cosoare boante și ruginite prezentate drept cuțite.

Adevăratul festin a fost însă ciorba de burtă, probabil greșit recoltată de sub burta vreunui matusalemic taur. Când am văzut talanul de barman-chelner venind cu cele două căldări de ciorbă, am crezut că vrea să ne ude cu apă ca să ne revenim după primul fel. Ne-am aplecat capetele în farfurii și am început să deslușim al supei mister. Şi acum țin minte că la prima ochire am crezut că ciorba era încă în clocot. Se vedea o ciudată forfotă în ea care se transmitea la suprafață prin fina-i spumişoară.

Greșeală. Ciorba nu era fierbinte ci doar fierbea în sensul că fermenta. Zeama era doar un pic mai caldă decât burta congelată din ea. Trăi-v-ar cuptoarele cu microunde tovarăși bucătari, că nu o să pot uita niciodată ciorba de burtă de la Focșani! Gustul ei era o promisiune îndeplinită a mirosului ce îți epila rapid nările. Acrită probabil cu sucul gastric al creaturii din Alien, ciorba aia mi-a dizolvat trei plombe împreună cu smalțul dinților. Papilele gustative înspăimântate mi-au fugit ciurdă de pe limbă și s-au transformat în glande sudoripare axilare și inghinale. De atunci pot simți gustul chiloților, aroma tricoului și pot deosebi cu curu' Cocolino de Lenor.

Dar să revenind la ciorba noastră. În disperare de cauză am păscut la fiecare lingură câte un buchet de ardei iuți ciudat tăiați de la jumătate. Probabil erau la gura a doua, la fel ca și scobitorile cu capete roșii din solnița cu sare roz. Încercând să o dreg, am turnat în supă o jumate de borcan de mujdei ce mirosea a pișat de șoarece chior și am trântit o lopată de smântână care n-a vrut nici de-a dracului să se scufunde în ciorbă dar s-a lipit ca aracetul de pereții castronului. Posibil avea și smântâna aia mândria ei. Cred că tot din orgoliu n-a vrut nici oțetul din olivieră să se amestece cu intamatul lichid numit Ciorbă de Burta. Ori în loc de oțet era ceva ulei de motor.

Cum mă canoneam eu acolo cu lichidele, n-am observat decât târziu umbra cabalo-barmanului aplecat peste mine în poziția echer:
- Domnu', da' flauşaţii nu-i serviți?
- Ce-i coaie, nu te ține ficatu'? A făcut amicul meu, care lopăta ciorbiţa suspect de fericit.
- Ba da, dar le-am lăsat la urmă ca să le savurez, am zis eu palid dar 'telectual.

Nu știu de ce, începuse să mi se ridice ceva înapoi pe gat. Şi puțin pe ceafa... părul. Cum Poc se uita la mine cu fața lui de "bat la tine ca la pisici când se cacă sub pat", am început să balotez șuvițele de șosetă flauşată, cum bine le botezase gloaba cu ancăr. Ca să nu le simt gustul de burete de vase combinat cu perie de wc, le-am înghițit rapid întregi.

Mă treceau apele ca pe iapă când fată, și tocmai începusem să mă clatin când Poc și-a terminat poșirca și s-a dus să se pișe. Cum a dispărut, am înclinat încet capul, am deschis gura șerpește și pe şest am apucat să borăsc cam jumate din flauşeii ingurgitați atât de greu.
- Ai bă coaie dacă nu mai poți de ce nu spui?!

Hait, când puța me s-a întors Poc de nu l-am ginit? Oare am adormit borând sau am borât dormind? Să mai borăsc sau să mușc ultimul flaușat înșirat pe gat?  Din dilemă m-a salvat Poc săracu'. Fără să aștepte, mi-a luat castronul din față și a început să sorbocăie din el cu foc.
- Mmm coaie, a ta fost mai fierbinte frate că și acum ie calda!

Ăla a fost momentul în care mie mi s-a rupt filmul. Când m-am restartat earm într-un loc alb cu oameni foarte amabili, foarte curați, unde mirosea înnebunitor a alcool. Din nefericire era numai din cel albastru și îmi dădeau din el doar câte un strop pe bucă înainte să mă înțepe. Scurtă vreme am purtat cămăși albe cambrate pe corp cu mânecile lungi... înnodate la spate. 

Nu mai țin minte chiar tot, dar a fost mișto.
Astăzi nu mai fac băute cu Poc. El e cu gagica de care pomeneam la început de episod, eu cu top modelul Manuela Mânăplină.
Asta fu tot.
Se la vi, tu jur parșivă!

18 comentarii:

  1. Toate ca toate, dar eu un lucru nu l-am putut înţelege şi pace. Cum naiba ghiceşti din pişatul şoarecelui dacă-i chior sau nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După hormonii de stres. Şoarecele chior se teme să nu se picure pe el şi are clar alt gust decât şoarecele orb pe care îl poţi găsi căzut in ciorbă intreg. Clar?

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. De la tine as risca sa mai mananc o ciorba. Desensibilizare cu ciorba de burta baybe!

      Ștergere
  3. E, eu fac frecvent ciorba de burta. Decat iti scriam de ciorba de varza, mai bine iti scriam de ciorba de burta!

    RăspundețiȘtergere
  4. =)). =))))). m-ai convins! nu e buna ciorba de burta=)))). si nici io nu mancam aia.. flausheii=))). dar vodka mai bag
    =))).
    tare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce sa comentezi la asa capodopera ciorbeasca?! Ca ma daramn de ras, deja o citesc a doua oara!
    Nu esti normal, si asta e super-bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romulanii tăi gătesc mai bine ciornă de burtă, adică ce-i recomandam lui mircea: CIORBA RĂDĂUŢEANĂ!

      Ștergere
  6. ciorba din poveste - bleah
    ciorba de burta in general - buna
    postare ta - delicios de scarboasa
    :)
    am spus delicios, da?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Decilios, bleah. Scarbos da da da!!!

      Ștergere
    2. Postare buna despre o ciorba proasta; asta e concluzia ta?

      Ștergere
    3. bine ai revenit :)

      da, ai concluzionat bine: postare buna despre o ciorba proasta :))

      Ștergere
  7. Vreau să iau foc, din doo motive; adică:
    1.io nu-s focşănean, îs mărăşeştiean...e imposibil să confunzi cu localitatea din Mehedinţi ,sau, cu aia din Mureş, Mărăşeştiul meu e ăla de şi-au rupt nemţii gâtu' în WW1, nimeni nu poate explica de ce.
    2.Povestea aia ,a ta, e de demult , tare. Focşaniul nu mai are restaurant, în gară, de prin 1995. Da, crâşma de care zisăşi era pentru ăia de aveau stomac de tablă, sau, aveau traseu intestinal drept, ca la cîini, cu o gaură de acces şi una de evacuare...indiferent din ce direcţie.
    Acuma, în materie de ciorbă de burtă , în Focşani, sunt veo două crâşme de dau recital...vodca e cam la fel, pe întreg cuprinsul patriei.
    Nu mă crezi, te-aştept să-ţi demonstrez !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Telectual si linginereste, deci:
      1. Am adulmecat Marasestiul ala de cateva ori de-a lungul caii ferate, nu-l l-as putea "scufufunda" cu alt oras nici de m-ai lipi cu Osacol;
      2. Da, da; dintre alea 2 minunate ciorbarii burtoase focshanoase, una nu e cumva o crasma pitita intre blocuri cu nume de Casa Veche, Curtea veche...sau asa ceva?!
      PS: Daca tii musai sa demonstrezi o ciorba de burta, te rog sa o demonstrezi in plan, ca in spatiu ma gadila flaushatii la lingurica!

      Ștergere

COMENTARII MUCEGAITE