luni, 3 octombrie 2011

Tache şi căscatul King Kong

Surprinzătoare la Tache era inconstanţa cu care îşi manifesta umorul… Probabil că era in funcţie de saturaţia alcoolică în sânge, trezitul cu pătura-cort, atracţia selenară şi apropierea zilei de salariu.
Puteai să tragi de el trei zile să-ţi zică şi altceva în afară de “poftă bună”, “dă-mi malştocul”, “freacă-mi nişte alb” sau “adu' apă”. Nimic. Apoi; fară veste, se producea ceva.
Una din chestiile lui nostime era “căscatul King Kong”.
V-am zis că omul avea cam şaişcinci peste metru, nasul pe oală şi moacă de ciorditor de portofele?! Si avea braţele mai lungi decat normal, cu care se lăuda că se scarpină la genunchi fără să se aplece!
Iar căscatul... O maimuţăreală curată! O combinaţie între căscat-întins şi intimidarea adversarului la gorile…
Începea ca un căscat obisnuit; numai că, pe la jumatate, apareau nişte chelălăieli de câine ciomăgit cu osul, ceva râs de hienă călcată de elefant pe scrot şi se încheia apoteotic cu un geamăt de femeie satifăcută cu tonfa. Apoi omul se întindea şi începea să se bată cu pumnii în piept. Piept tip carenă, aşa cum au rahiticii. Vai! cum putea să sune colivia toracică a omului aluia! Parcă era din metal coclit, se auzea zuruind rugina pe dinăutru.
Oricine prindea prima dată un căscat “King Kong” rămânea uluit. Reacţiile imediate erau crucile apoi ochii în tavan, căutarea martorilor genealogici şi la urmă întrebari, genul: “Dumniezăule aţi auzit asta?” sau: “e bolnav sau aşa face de obicei?”
Una din cele mai faine faze a fost atunci când femeia cu masa a intrat smerită şi a dat cu ochii în Tache abia coborât de pe schelă. Nu ştiţi cine e “femeia cu masa”? Păi cât timp durează lucrarea la biserică, enoriaşii aduc, prin rotaţie, mâncare pictorilor. Mai mult enoriaşele… Chiar dacă vine un bărbat cu coşurile alea, tot femeia cu masa este numit.
A intrat, deci, “femeia cu masa” care era de rând în ziua aia la biserică... Tache stătea cu spatele la intrare şi n-a vazut-o. Femeia mergea greu cu paporniţele pline cu mâncare în mâini. Cand a început ăsta să caşte, aia tocmai se îndrepta către el. Auzind grotescul concert al savanei incendiate ieşind din omul cel mititel femeia a început a păşi cu spatele către ieşire. În timpul ăsta Tache bătea la tobe de suna cristelniţa şi tremurau cristalele în candelabre. Femeia a dat să se întoarcă realizând că mersul cu spatele nu-i asigură suficientă viteză. Un pârdalnic de scaun i-a pus piedică, ocazie cu care sticlele din bagaj s-au ciocnit între ele. Auzind note din aria lui preferată, Tache s-a oprit din bubuit. Cu glas îngroşat i-a zis femeii:
- Bună ziua. Lăsaţi-le acolo... pe masă!
- Bună ziua maică, domnii pictori nu coboară? Să le pun masa...
Odată s-a pomenit cu Tache lângă ea preluînd forţat geanta cu sticle.
- Lăsaţi că le aşez eu. Ia să vedem... Aha, ţuiculiţă! De prune, corcoduşe, tescovină?!
- De pru... Nene, ie pentru domnii pictori! Lasă dom'le sticla; mm...matale cine eşti?!
Acuş trebe să vă explic ceva… Pictorii biserceşti, în viziunea ţăranilor, sunt semizeii ăia de trăiesc pe schelă, sub fustele lui Dumnezeu. Cum coboară de acolo, gata, nu mai sunt pictori. Devin imposibil de deosebit de muritori. Din cauza asta se scăpa de ăia care aduceau păpica înainte de aşezatul la masă. Trebuia să le bagi texte. Că pictorii sunt ocupaţi, că dorm pe turlă cu ciorile de harnici ce sunt… Că poate peste cateva ore or să coboare pentru un dumicat băgat sub musteţi pe fugă… Că ar sări peste...
Dar “King Kong”-ul nostru era prea plictisit! În loc să pună banda, a început să bată iar toaca pe stern în timp ce urla ca la megafon:
- A venit femeia cu masaaa! Domnii pictatori să coboare imediat, ca e nervoasă şi vrea să plece cu mâncarea!
Atunci, şeful de lucrare s-a aplecat peste marginea schelelor (cât să i se vadă pensula în mână) zicând:
- Nu vă speriaţi, nu e periculos. Acuş vine părintele să-i citească ca să scoată dracii din el!
Mama, ce viteză şi-a luat femeia! Roşie ca focul, făcea cruci cu stânga în timp ce spăla putina.
A doua zi s-a auzit că la biserică se fac exorcizari şi că pictorii de aia nu coboară. O săptămână n-au mai avut stress cu gonitul femeilor. Lăsau mâcarea la uşa şi o întindeau fară figuri. Ba - una mai speriată de demoni - a lăsat-o la poartă şi a fugit!
Cât despre exorcizare, ea într-adevăr a avut loc. Pe la două după prânz… a apărut popa şi “a citit” cu Tache toată sticla de ţuică, plus încă două de vin…
Dar, despre chefurile din biserică, o să scriu altădată!

4 comentarii:

  1. Vai, abia astept continuarea...! Stiu si eu un cascat, dar paleste in fata gorilei Tache! Ala abia miauna pe langa al tau. Placut, mult-mult-mult! Iti ador umorul, Radule! Asa bine imi fac randurile tale, dar cele ca povestile lui Tache imi asigura portia de buna dispozitie recomandata de viata.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ sonia,
    Ti-am spus ca mai am in tolba snoave cu Tache?! Vezi?

    RăspundețiȘtergere
  3. Vad! Tu nu vezi cum imi frec mainile de bucurie?!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite