Cuvioasa Parascheva - mitul unui fals SF naţional

sursa foto

De azi SNCFR a suplimentat trenurile pe relaţia Bucureşti Nord- Iaşi cu ocazia Sărbătorii Sfintei Parascheva. La toate cursele naţionale care au destinaţie finală staţia Iaşi a fost suplimentat numărul de vagoane.
Ura, sărbătoare naţională vere! Aţi văzut ce nebunie generală a fost anul trecut la Iaşi cu aceeaşi ocazie? Dezmăţ cu babe însetate de agheasmă şi gospodine piromane amatoare de sarmale stricate. Toată debandada este însă dorită. Ceva pute în Mitologia.
Hai să vedem ce este putred la Cuvioasa Parascheva:

Viaţa lu' tanti Paraschiva
Cică moarta asta de o pupă-n brânca uscată turmele însetate de minuni ar fi sfânt român. Fals, foarte fals! Fetiţa s-a născut în Turcia, satul Epivat, pe aproape de Constantinopol (Istambul, da?!). A frecat menta la mă-sa pe prispă până la 15 ani când a prins-o aia dând ţoalele din casă la aurolaci. Ca să scape de bătaie, probabil, a intrat la mânăstire unde se spune că s-ar fi "nevoit" cinci ani. După asta s-a dus la Ierusalim, unde nu se ştie exact cum şi de ce a mai frecat-o încă cinci ani. S-au făcut 25 de ani, vârstă la care are un coşmar cu Isus care-i zice: du-te fă de mori acasă! Gagica s-a executat de urgenţă cărându-se înapoi la Epivat unde a aşteptat să crape. Ceea ce a şi făcut după înca doi ani. Glorios, nu?!

Crearea mitului
Ca orice mortăciune cadavrul femeii a ajuns în pământ. Unde se petrece singura şi discutabila minune în toată această abureală. Adicătelea cadavrul nu putrezeşte. Fix pix. Este plină lumea de mumii apărute datorită diverselor condiţii climaterice şi chimiei locale a solului care contribuie la conservare pe lângă răşinile ce se turnau pe şi în cadavre. După aproape două secole, barcagiul Gheorghe o dezveleşte accidental săpând groapa unui camarad înecat. Peste noapte, beat si probabil uşor necrofil, Gheorghe o visează în chip de zeiţă pe posesoarea "trupului neputred şi plin de mireasmă". Clericii o dezgroapă şi o expun în biserica locală peste 170 de ani. De aici începe balul. Cu ocazia diverselor războaie, prădăciuni şi răscumpărări se face trafic cu ciolanele murate, care durează de pe la 1050 până în 1641. În acest răstimp mortăciunea se plimbă din Turcia în Bulgaria, apoi în România, ajunge în Serbia şi înapoi în Turcia unde este vândută ortodocşilor. La fiecare plimbare căpăta un plus de valoare, acoperită de aurul cu care se ambalează hoiturile sfinţilor, probabil să le facă ciudă că au trăit în sărăcie. În 1639, domnitorul Vasile Lupu, terminase de zidit biserica Trei Ierarhi şi căuta ceva preţiozităţi cu iz sfânt. Cum plătise turcilor datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mulţi ani, primeşte la schimb doi ani mai târziu - moaştele Cuvioasei Parascheva. Capăt de călătorie?! Oarecum.

Promovarea mitului
Calendaristic ziua aşa zisei sfinte a fost declarată pe 14 octombrie. De-a lungul timpului popii au început să grefeze pe ea. S-au făcut slujbe în ajun, deci două zile; mai trebuia una şi după şi aşa se făcură trei. Astfel s-a ajuns ca astăzi să avem nouă zile de show conform cu PROGRAMUL Sarbatorii Sfintei Parascheva 2011 * 09-17 octombrie 2011 * emis de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei!
De-a lungul celor peste 350 de ani scurşi, mitul a început să prindă carne pe ciolane, iar biserica bani la ciorap şi know how-ul organizării de spectacole. Nu se puteau lăsa zdrenţele alea să stea fără să producă nimic, doar ca să le roadă vremea că viermii sunt alergici la mir. Cum nu era rost de revânzare ei avantajoasă, Parascheva International s-a făcut naţionalistă. Astfel cadavrul ambulant a început să fie plimbat în jurul bisericii, pe străzile Iaşiului şi apoi tot mai departe prin satele Moldovei. Anual BOR plimba mortul în noi cruciade aducătoare de ploie, sănătate, câştig la loto şi sarmale gratis la popor. Pe lista sfintei adoptate s-au îngrămădit sumedenie de minuni într-un colaj ameţitor, de la invulnerabilitatea la incedii, inundaţii şi bombardamente, la alungarea secetei, demonilor şi bolilor, până la evitarea sinuciderii şi notelor proaste din catalog. De 15 ani mascarada a depăşit stadiul regional şi a devenit circ naţional în care se implică toată lumea, de la baba ruptă-n ştrampi la ONG-uri sugătoare de 2% din impozit, sau la fotografi cu telefonul până la televiziunile naţionale care se înghesuie să-ţi transmită în prime time bătălia pe agheasmă la televizor.

Demolarea mitului
Mai este nevoie dupa ce aţi citit mai sus?! Aţi văzut de unde a apărut acest cult naţional? De sub fustele traficanţilor de religie turci, bulgari şi fanarioţi. Din datoriile pântecelor îmbuibate. Din notele de plată ale cruciadelor si ale bisericilor clădite pe pământ străin. Da stimaţi berbeci şi credincioase oi, acesta este un cult. Este cultura sărăciei mintale, a glorificării rămăşitelor umane, închinarea la idolul Ciolan, într-o compilaţie bazată pe adorarea morţilor. O legendă minoră fals legitimată de vechimea ei, a devenit o tâmpenie uriaşă ce contrazice esenţa a ceea ce ar trebui ortodoxia religiei voastră să însemne. Religie care afirmă că biblia este inima ei, că sufletul este singurul ce merită să fie nemuritor şi care menţionează că între Dumnezeu şi credincios exista Iisus Nazarineanul ca sigur mijlocitor. O religie cu preoţi care îţi citesc din biblie ”să nu-ti faci chip cioplit” apoi te îndeamnă să te închini la un cadavru înghesuit într-un vas de lut încuiat în carapace de aur şi argint. Religie pe care îşi permite să o interpreteze, când şi cum are chef, instituţia de profit numită Biserica Ortodoxă Română. Aceeaşi care te prosteşte pe tine, decretând sfinţi, sărbători şi minuni, după cum de vârtoasă sau debilă îi este erecţia patriarhului aflat la cârmă.
Aşa să vă ajute Dumnezeu?