Femei, preşuri şi vin

- Băi Hulă, nu poci să dorm, zice el reuşind să mă dezvelească! Deschid gura să-i zic ceva de morţii blocului pană la scara M, dar tresar:
- Şşt!
Afară scrâjneşte un ciob. Cineva strigă, aleargă, se împiedica. Paşi mulţi îl ajung din urmă. Urlă oribil, apoi horcăie şi gâlgâie. Coidză face o moacă de hamster prins pe budă. Parca îi aud gândurile: „Zgâţii lu' tactu' de prost care ţi-ai găsit să-mi mori sub geam!”
Pipăi toporul. Mă potolesc. Gratiile ăstuia par solide. Se aud şoapte, zgomote de lamă ce muşcă în carne. Canibalii îşi împart rapid prada şi se cară. Frigul se lasă în cartier mai tare decât întunericul şi tăcerea.
Caut din ochi încă o pătură. S-a dus naibii visul căldurii pe ţeavă de la Marea Deportare. Trag de preş chiar dacă-l aud pufnind. E in casa lui, poate să-şi caute o hanţă de învelit. Mai iau un gat din sticlă, să mă asigur că are încă în ea. Căldura covorului şi băutura mă înmoaie. El suflă sacadat în mochetă. Aerul din cortul pus in mijlocul camerii miroase a cinematograf după un film indian. D' alea în care indienii de pe pânză cânta iar ăia din sală se caută cu porumbu' la carii. Mă trezesc vorbind.
- Auzi, dacă ai găsi o femeie, ce ai face?
- Orice!
- Frate auzi, da cu cine ai pune-o, cu Anjelina sau cu Biionse?
- Cu Nicol, aia de cânta înainte cu Pisicuţele. Biionse a întins copita cand a încercat deşteptul de Jăizii să o ascundă. Ia crăpat pe amândoi Depogarda. Ehh...Nicole era bună rau; neşte fese de ţi se scula şi când te uitai la scaunul pe care stătea. Mama, ce ţâţe beton, ce pântece plat şi ce şolduri. Ce faţă şi ce ochi; gândeşte-te cum ar fi să ţi-o sugă uitandu-se în ochii tai.
-Mă gândesc...Auzi. Da' buzele Anjelinei? Îţi dai seama cum se mulează buzele alea, cât de moi şi calde sunt? La dracu, cred că mi se scoală!
- Mie mi se culcă dej. Fraiere, nu eşti oblu. Sare apretul pe tine de somn. Nu fi muhe, dă sticla încoace că ejti bini; nu-ţi mai trebe!
- Ia Coidză, noapte bună!
- Noapte bună Hulă, somn din mână!