Căcăciosul

 

   Dacă tot am început să dau din casă, azi revin la subiectul buda de la birou. Oameni buni, proza de micţiune naşte monştri. Acum multă vreme aberam cu succes la persoana I despre cum să (nu) te caci la job. Chiar nu îi înţeleg pe ăia de se cacă la locul de muncă. Adică scuzaţi, în caz de "Stejar, extremă urgenţă", te aşezi pe ciuci şi în urzici, dar nu îţi faci program zilnic de deversare a maţului gros la servici. Coşmarul a devenit realitate, pentru că exact asta face un coleg de al nostru. Ticălosul ne pângăreşte de luni întregi templul de porţelan cu apă aromat-susurătoare, umplându-l zilnic de rahat şi putoare. Azi căcăciosul a depăşit măsura; a comiso urât de tot.

   Când a dat ochi cu nenorocirea, femeia de servici a ieşit din buda bărbaţilor plângând. Am sărit repede să o pălmuim, să o oţeţim anticipând un posibil leşin post-viol. Trei dintre cei mai curajoşi dintre noi am năvălit să prindem făptaşul, dar priveliştea căcăstoarei desacralizate ne-a înmuiat picioarele de era să ne scoată tot ea afară cu făraşul. Un turn de căcat maro, mare cât un popic scotea capul cu un centimetru deasupra tronului. În jurul lui, întreaga budă, jumătate de colac plus capacul erau imbrăcată într-un linţoliu de fecale galben şofran tapetat cu coji de seminţe şi roşii nedigerate. După ce ne-am recăpătat suflul, un singur strigăt de revoltă ne-a ieşit la toţi din piept:

-Bă, care spuma mea te-ai spart în budă?!

   Asta a fost picătura ce ne-a umplut weceul. Nu e posibil să ne lăsăm ochii şi nările atacate zilnic de un dobitoc prost de cur. Am ţinut consiliu, am făcut anchetă,  în care ne-am pus zeci de întrebări. Multe diintre ele logice altele de tot căcatul. Ne-am întrebat dacă făptaşul e însurat şi numai ea spală buda acasă. Am emis ipoteza că e un tip atât de zgârcit încât se cacă la birou ca să nu tragă apa acasă. Dar de ce nu o trage măcar aici? Poate e un sabotor plătit de o companie rivală. Şi căcaţii ăia ai lui, monstruozităţile alea bifazice, imiscibile (chiar şi infuzibile, a zis unul), de unde naiba rezultă. O ţine nenorocitul dietă disociată, ori mănânca cuie cu sos de sticlă pisată. Poate-i face nevastă-sa vrăji la cratiţă, ori poate asta face bucătăria asiatică din curul balcanicului. Dar poate că nici nu e om ci un extraterestru căcăcios. Până la urmă am tras linie şi am hotărît să înfiinţăm o poteră ca să-l prindem pe căcăcios.

   Pretene dacă mă citeşti, te anunţ că ai belit maţul. Întreg personalul purtător de coae al firmei e cu ochii după curul tău păros. În plus una bucată mătură lungă ţinută strâns între ţâţe e gata să te lovească crunt. După ce identificăm că îţi aparţine susnumitul organ, o să ţi-l bucşăm cu suluri de hârtie igienică şi apoi îţi montăm frumos la găoază o electrovalvă. Telecomanda o ţinem la muncă şi o să o declanşăm când suntem siguri că îţi este viaţa mai dragă.

   Hai sictir şi căcat în traistă, că te pescuim noi!

 sursa foto