Veverița's day

Azi e ziua Veveriței. Nu contează ce spun ele, contează realitatea. Nici un bărbat nu primește azi nici "floricele" nici "ciocolățele", nici "cerceluși", nici "chiloței". Este ziua Veveriței și celebrarea ei, dar dacă primiți veverița astăzi siguri v-a înșelat cu vecinul de la trei, că pe veveriță o doare capul chiar și de ziua ei.
Deci e azi Ziua Îndrăgostiților, cum e Ziua Curului Meu. Sau al ei?!
Deci...

Veverița lipsește toată noaptea de acasă. A doua zi, vine toată smotocită, cu blana jumulită, și suspect încleiată, vai de ea.
- Ce s-a întâmplat Veverița veții mele?! O întreabă veverul consort, frângându-și labele.
- Păi e greu de explicat, Dințosul meu ciufulit, zice veverița aranjandu-și un smoc de păr după urechi. M-a prins nenorocitul ăla de bursuc, m-a dus la el acasă și trei zile m-a violat continuu. Ba m-a amenințat chiar și cu sexul anal, vai de curul meu!
- Veverița nucilor mele, dar tu lipsești din scorbura conjugală doar de o zi!
- Păi, am venit numai să fac un duș, o clismă, să mă schimb și mă întorc.

foto: banculzilei

Salivator Dălii

Lumea întreagă e locul de joacă

Al unei fetițe numită Alice;

Dar deși fetița asta e șchiopă,

Ea eu dorește să picteze șotron.

Virusul Zika și febra tembelilor

Cred că ați auzit de epidemia de Zika, pare-se  "în plină explozie" în două Americi (și peste tot, speră OMS). Acest bizar organism, numit Organizația Mondială a Sănătății (OMS),  a declarat Zika “urgență de sănătate publică la nivel mondial”, confirmând că iar procedează la creat panică.

Practic de la aviară încoace, OMS ne pune aceiași placă, declarând o problemă ca a apoi să vină cu soluția "întâmplator" gata de utilizat, dar care trebuie să sară niște etape de testări, validări etc. Că e înfiorător de scumpă soluția  aia și presupune niște bugete de stat, am spus?!  Vă las să vă imaginați.

Explozia cazurilor de microcefalie înregistrate la nou-născuții sud-americani este pusă pe seama infecției gravidelor cu virusul Zika, purtat de țânțari. No, acum vă amintiți că pe 2 Februarie am serbat Ziua Internaționala a zonelor umede?.

Ia ghiciți unde zice OMS că e mai nasoleală? In Brazilia, ce-a mai udă țară evăr (Amazonul bre!) cu ăle mai ude (deși arzoaice)... viitoare gravide.

Dar știi ce e cel mai nasol frate? Planeta asta se încălzește, ghețarii se topesc și cam totul se udă. Raiul țânțarilor tocmai își deschide porțile, iar bolile se răspândesc mai repede și în zone noi. Suntem pierduți!

Dar stai așa! Cercetătorii (a se completa aici: englezi, germani, americani) tocmai lucrează la super arma de distrugere în masă (coajă?) a țânțarilor. Nu v-am spus eu?!

Tot ce mai au de făcut pentru finanțarea (uriașă) este să-i convingă pe politicieni că încălzirea globală e rea și că modificările genetice sunt bune, bune. Mizilic!

foto:realitatea

Hotel Boutique Fleurs de Temps - locul unde ateii încep să creadă în Rai

După șederea petrecută la Pensiunea Boutique Fleurs de Temp din Timișoara, a fost prima dată când am bănuit booking.com de zgârcenie la acordatul punctelor.

Păi cum frate să dai 9.6 puncte unui loc care merită 10?! Bine măcar că lângă notă au menționat cuvântul cheie: Excepțional!
Scurt și cuprinzător, dacă aveți drum prin Timișoara și nu sunteți mai multi decât capacitatea celor 3 camere, cazați-vă acolo.

Nu vă amețesc eu cu mobilierul luat din brocante și grija pentru detalii ca să nu credeți că o să locuiți în muzeu. Nici vorbă. O să vă simțiți boieri, prinți, beizadele, burghezi, etc. Adică bine.
Trecem peste decor (voi nu o să puteți trece, pun pariu) și ajungem la bucătărie.

Măi oameni buni, gătește patroana cu consortul (ceva italian, cred), zeiește. Treaba stă cam așa:
Voi vă lăfăiți în grădinița din spate sau pe terasa din poză, la cafeluțele de după micul dejun și vine doamna Adela (scuzele mele doamnă dacă v-am greșit numele) și zice:

- Cam ce v-ar dori inimioara la cină? Să vă fac niște paste cu funghi porcini? Niște vinete gratinate cu parmezan?
Voi ziceți ce vreți acolo de mâncare, că nu aveți cum da greș la nici o opțiune, dar să nu uitați aceste vorbe magice:
- Dar niște clătite cu brânză și sos de vanilie rece, ne faceți?!

Dacă zice da, ați prins locuri în raiul gurmanzilor, pe primul rând! Vă jur că acele clătite mă bântuie. În fiecare clătită cu brânză pe care o mușc o caut pe ea - Clătita doamnei Adela de la Fleur de Temps de la Timișoara. Oriunde comand și primesc clătite cu brânză, cu alea le compar. Bune, nu zic ba, dar nu ca alea de la Timișoara de la... Pricepeți ce zic?
Apăi nu știu ce tehnologie folosește în bucătărie, că de fiecare dată când ne explica (am stat acolo 3 zile și am comandat clătite zilnic) cred că intra în funcțiune o vrajă a clătitelor de nu mai rețineam decât atât:

Clătitele umplute cu brânză dulce și (cred că) ricotta plus stafidele care musai trebui îmbuibate ba chiar înecate cu rom sau coniac, se pun după umplere o țâră la cuptor, apoi se răcesc, se pun pe farfurii și se acoperă abundent cu sos de vanilie... Care sos am uitat din ce e făcut, dar gustul clătitelor alea nu am cum să îl uit.

Dacă sunteți atei, după prima clătită o să începeți să credeți în Dumnezeu. Sigur există unul al locurilor frumoase unde se servesc clătite!