Scrisoarea n

Draga mea, frumoasa mea, puiul meu,

Nu este drept să-mi ceri să fac asta, chiar dacă o să încerc să o fac. Nu am cum să uit că te iubesc indiferent de cât de mult ar durea asta. Mă văd în cele mai frumoase și în cele mai penibile momente și în toate amintirile mele ești tu, măcar că nu erai cu adevărat prezentă.

Indiferent de ce crezi tu că simt, eu știu ce simt. Simt o gaură imensă, o lipsă atroce. Uneori amorțesc și zic că o să fie bine, ca oricum noi doi mai mult ne-am certat decât ne-am iubit. Că o să fie bine. Dar nu pot uita că așa laș sau indecis, eu am luptat pentru tine, te-am dorit, te-am iubit. Tu n-ai făcut nimic.

Acum nu pot pur și simplu să mă resetez ca un calculator, să te șterg din mine, doar pentru că mă urăști, pentru că până la urmă tu ești parte esențială din eu.

Cât timp te știu acolo, chiar dacă ești departe de mine, nu știu, nu pot să uit cum să te iubesc. Dacă aș putea să schimb trecutul, as șterge tot în afara de tine.

Rațional înțeleg perfect toate cauzele care au condus la acest moment, însă emoțional nici nu pot să mă gândesc.

Fără tine am să mă scorojesc, am să îmi îngroș epiderma în armură și surâsul în rictus. Nu din vina ta, ci din lipsă...

Acum plec de acasă spunându-mi că o să supraviețuiesc, mai târziu mă va cuprinde disperarea că n-o să te mai vad, că n-o sa te mai ating.

Și Doamne cât de mult îmi doresc să te ating și să-mi răspunzi la un sărut măcar cu un fals sărut.

Nu pot, încă nu pot și n-o să-mi cer scuze pentru ca te iubesc!

Între timp, am supraviețuit și am putut.

Profițoi

Domnule Președinte Iohannis, m-am lămurit! După desenele animate cu Mickey Mouse - Ponta, urmează să avem meme cu Oha - Profițoiu.
Vă rog numai să nu vă alegeți vreunul de pe panou, că stricați bucuria copiilor. O să vă găsim noi unul care să fie reprezentativ, de genul melc săsesc cu șase case. Sau stați puțin, cu cinci!

Futuți gutu

Lena a fost adusă la pachet odată cu încheierea sezonului de cules. Din Spania, deși e slovenă.
Lena nu știe decât bruma de cuvinte în română învățate de la bărbatul ei. Mama căpșunarului o iscodește pe sub sprânceana unică.
- Cum o duci cu Ion, fă Leano?
- Bibe, zice Lena băgând capul între umeri și ridicând o mână la gură din instinct. Apoi își continuă lucrul. Împletește ceva pentru viitoarea soacră, care tot nu-i dă în pace și o întrebă:
- Da', ce faci acolo, Leano?
Fata caută în minte cuvântul românesc pentru obiectul care se pune la gât. Se înroșește, se screme și:
- Fac "futuți gutu' mătii", la tine!

foto: thisiswhyimbroke

Maimuțe

Am parte de epifanii nemeritate cam des în ultima vreme.
Pentru  ca am dat nas în nas cu o serie de primate și pentru că lumea folosește frecvent pentru criminali etichetarea "ăla nu e om", am ajuns la relevația că la noi crimele sunt înfăptuite de cimpanzei, gorile, urangutani și giboni.
Singura mea nedumerire ar fi legată de rata de defrișări din România, care e nici mai mult nici mai puțin de 4 hectare pe oră.
A mai auzit careva de  maimuțe  care să își taie craca de sub picior? 

Pivotul

- Vă rog domnule, aveți răbdare, îl putem salva cu puțin tratament. E adevărat că o să dureze și o să doară...
- Scoateți-l doctore, scoateți-mi-l vă rog, că nu mai pot!
Stomatologul a ridicat din umeri, a pus mana pe clește și a extras dintele stricat.

Pacientul s-a ridicat fericit și s-a dus la oglindă, din fața căreia unde a urlat:
- Doamne Dumnezeule, doctore! Fața mea! Ce mi-ați făcut?!
- Ce ați cerut. V-am avertizat că acel canin este un punct de susținere a fizionomiei, un pivot. Odată scos, o jumătate de gură rămâne fără suport ca și cum ai scoate pilonul principal de sub pânza unui cort.

Bărbatul a plecat de la stomatolog gârbovit. Era o postură potrivită, necesară. După extracția dintelui, pacientul nerăbdător avea față de babă!

România e

România e:
- țara în care iau foc oamenii în baruri;
- țara în care sar brutarii în aer;
- țara în care tinerii fac revoluție în față la primărie iar părinții și bunicii lor contrarevoluție la patriarhie;
- țara în care e, nu este.

foto: Daniel Djordjevik

Doliu

Nu prea mai comentează nimeni, nu prea mai vorbește nimeni, în afara subiectelor profesionale.Toată lumea muncește într-o tăcere neobișnuită. Până și cei care intră un pic mai vijelios în birou, în câțiva pași se cocoșează subit sub atmosfera densă. Nu e tăcere, e doar trist.
E doliu consimțit la noi în birou, doliu tacit, Doliu dictat din bun simț.
Respectul pentru colegii mei tocmai s-a dublat.