Cu samanta-n coltul gurii!!

Locuiesc intr-un oras de provincie care se ofileste in umbra altuia mai mare dar la fel de provincial. In orasul meu se petrece intotdeauna ceva pentru ca ar fi ingrozitor sa nu se intample nimic intr-un oras atat de mic. Totul este simplu si imposibil de confundat in oras. Asa cum este el, adaposteste lucruri unice: Centrul, Bulevardul, Discoteca, Cinema-ul, Caminul cultural. Numai birturile suporta plural, fara ca acesta sa insemne “multe”. Daca scapi o basina in piata, poti fi sigur ca inainte sa se imprastie mirosul o sa se afle vestea la gara, si pana sa ajunga cartofii in cratita, o sa se stie exact ce ai mancat de-ti pute matul in asemenea hal.
Conceptul de distractie a suferit mutatii in orasul meu imediat ce industria a intrat in putrefactie si micile arteliere de confectii s-au scufundat in rahat. Cei mai multi concitadini stau in blocuri de placi din beton, se spala la lighean, prasesc porumbul si fac tuica la tara. In aceste conditii nu-i de mirare ca omul cand are timp liber (are, ca este somer), se distreaza. Golanii sprijina Posta si sparg seminte fluierand dupa fetele care trec pe Strada in grupuri spargand seminte si scuipand pe jos cojile pline de ruj. Oamenii de bine, sparg seminte acasa urmarind telenovele si cum o cauta Lazarus pe doamna Ghinescu la televizor. In baruri viciosii toarna in ei bere cu rom, vorbesc despre sport (fotbal), politica (‘tu-l in cur de chior!), sparg scrumiere, halbe si…seminte.
Cand opreste Autobuzul in Statie, din el intai se revarsa cojile apoi calatorii. Coboara unii cu papornite cu malai seminte si arpagic si urca unii cu rucsacul plin de paine, seminte si CD-uri cu Denisa.
Dupa 17 ani de incremenire PSD-ista, noul primar, PNL-ist, a reinodat o traditie considerata de tineri ca fiind plicticoasa iar de mosi…zgomotoasa. “Zilele orasulului” a bocat Centrul cu scena, tarabe, mese, umbrelute si a umplut aerul cu strigate de copii, muzica, miros de mici, vata pe bat si papuci purtati cu sosete. Asa...in scarba, orasenii mei au crapat in ei gratar, au ascultat muzica usoara si au privit focuri de artificii.
Cei mai nemultumiti au fost zidarii si capsunarii care obisnuiesc ca de vineri pana duminica seara, sa se plimbe cu masinile lor (inchiriate) pe Centru ca sa arate ce bunastare au dobandit in occident. Drept blazon cu stanga tin mobilu' si cu dreapta Gagica (masinile se schimba) dupa cap. In felul asta ea ii poate schimba vitezele ascultand Guta gajaind din boxe, cu membrana sparta, in timp ce amandoi mananca seminte. El ii scuipa cojile in cap in timp ce ea fata educata, inghite tot.V-as mai povesti depre orasul meu dar nu prea am samanta de vorba astazi si ma enerveaza sa scriu cu o singura mana. As scrie cu doua, dar asa n-as mai putea sparge seminte. Le-am cumparat de la Isaura, tiganca a carei reclama o stiu inca din copilarie:
-Haide baietii...calde baietii...mari si bune ca alunele...seminteee baietii!

Vasile danseaza

Vasile danseaza pe pasarela masinii. Se leagana de pe un picior pe altul in ritmul reductoarelor. Vasile lucreaza de doua zile. Ia intrat pe ureche tot ce a zis vaca cu protectia muncii, boul de la pompieri si vitelul ala de inginer de i-a explicat cum trebe sa lucreze. El tine minte ca trebuie sa se fereasca de ala de la poarta si de inginer, sa nu-l miroasa ca-si ia jocul dimineata. Tine minte la cat trebe sa vina, la cat are pauza, cand poate sa plece si cate jumatati ii ajung din jumate de salar. Intreaga lui stiinta de a socoti este un fel de tabelu’ lu Menghele ala. In loc de prostiile alea negative, el vede jumatati de vodka, rom, coniac, tuica. Pe unde-i aurul, la Vasile in tabel se afla vinul la trei sferturi, iar sampania e clar asezata in locul plutoniului ca se bea odata pe an, daca ai noroc sa te imbogatesti.
Vasile danseaza printre masini. Pentru el toate sunt asa de simple. Nu simte nevoie de instruire. Deja stie ca odata iesit pe poarta o sa stinga o bere peste drum, o sa ia 200 de drum in autogara, 200 de sosire la birt in sat. Cand ajunge acasa bate copii, adapa animalele si fute nevasta. Apoi seara la birt…Cum dracu sa te incurci cand este asa usor de tinut minte: bei, mananci, te caci, bei, futi, bati, mananci, bei…si opt ore rabzi si muncesti.
In cada mare, suruburile gigant agita soda caustica fierbinte, care spala tot, tot. O pirueta nereusita il forteaza pe Vasile sa danseze mai repede decat pana acum. Se intinde mladios, lasand solutia caustica sa-i intre in si intre organe prin gaurile facute de masa si prin alea facute la contactul cu suruburile imense. Brusc ajunge la figurile impuse. Presiunea este prea mare, asa ca dureros Vasile este nevoit sa se desparta. Inca nu a terminat de dansat in primul utilaj ca Vasile deja horeste draceste in hidroturbospalator. Bucatica cu bucatica urca printre bratele batante care il ivart cu 1500 rotatii pe minut in soda fierbinte, si orice picatura de sange dispare datorita frictiunii creata prin agitare. Se inroseste un bec, sirena urla, tipetele opresc hora…Vasile valseaza bucati, visand jumatati, lasand jumatea sa le povesteasca celor doua sferturi de Vasile ca tata a plecat sa danseze vesnic in birtul lui Dumnezeu.

Ai grija!!

Preluata si cu mustati si coada stufoase, de mine impopotanata:
Ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte este ca ma rugam: “Da Doamne ca dublul sens al expresiilor si figurile de stil sa dispara si totul sa decurga conform definitiei!”. Eram prea suparat pentru o negociere ratata si am uitat ca trebuie sa ai grija ce-ti doresti, ca se implineste.
M-am trezit cu senzatia aia care prevesteste nenorocirea si abia o clipa mi tarziu au reinceput zgomotele ciudate. In mijlocul camerei, un soarece rodea miezul noptii. Am cazut intr-un somn de plumb si din cauza asta, desi m-am culcat la etaj, m-am trezit, intre bucati de moloz si parchet, la parter, cu fata spre gaura din tavan. Imediat ce m-am intrebat daca nu mi-am rupt vreunul, am avut din nou oase. Zgomotul era cutremurator. Am dat fuga spre tocul usii dar pe drum am realizat ca am gresit. Fuga este mai valoroasa decat un toc de usa. Pe geamul spart am privit uimit cerul; se crapa de ziua. Am strigat catre patul unde-mi lasasem perechea, dar cum acolo nu mai era nimeni, mi-am dat seama ca a furat-o somnul. Suparat si obosit am aruncat o privire in oglinda baii si aceasta s-a facut tandari. Barbieritul fara oglinda a fost mai putin dureros decat momentul in care m-a taiat pisarea. Am plecat la serviciu cu oliviera dupa mine ca si asa aveam pula varza. Concentarat la problemele mele am observat tarziu cat se schimbase lumea in urma dorintei mele nesabuite. Spectacolul incepea de la oameni. Unii scadeau in inaltime treptat, altii tipau plini de vanatai care apareau pe trupul lor instantaneu. Am aflat ca pe unii ii roadeau pantofii iar pe altii doar ii bateau. Am vazut oameni care pur si simplu dispareau de pe strada, furati de peisaj. Am vazut cum cresteau si se clatinau cladirile numite zgarie nori. La birouri parea totul in regula pana mi-am vazut sefii plutind aproape de tavan drept consecinta a unei sedinte la nivel inalt. In ciuda loviturilor suportate la prabusire, nu a mai comentat nimeni, ca doar cazusera de comun acord. Lucrul bun a fost ca au hotarat sa luam libere pana revin lucrurile la normal.
Am plecat de la serviciu. Pe drum, am vazut pe unul pe jos si vreo doi insi care trageau de el. Pana nu i-am pus omului niste bani in buzunar nu s-a putut ridica, caci era sarac lipit pamantului. M-am speriat cu adevarat abia cand am vazut la unul putred de bogat, cum ii cadeau urechile, nasul si degetele. Am realizat cata suferinta am adus lumii si am hotarat sa elimin cauza. M-am hotarat sa ma ma inec ca sa inceteze odata acest cosmar dar cand m-am aruncat de pe pod am cazut pe uscat caci nu eram in apele mele. Mi-am cautat alinarea intr-un bar dar la al doi-lea pahar a aparut unul cu capul din doua bucati care, dupa ce il certase nevasta sa nu mai bea, a facut cum l-a taiat capul.
Acum stau in biserica si ma rog, afara se aud bubuituri, semn ca tocmai cade inserarea.
Ma chinuie ceea ce am facut si tare mi-as dori sa indrept raul. Da Doamne, sa existe si in viata reala minunata comanda “undu”!

Particula lui Dumnezeu - Samanta Universului

Ce este o samanta? Cati dintre noi suntem preocupati de miracolul ei? Nu vreti sa stiti pe ce camp, in ce anotimp, de cata caldura si apa are nevoie sa devina floare?!

Daca ar fi cu adevarat asa, acum am ara cu cornul de animal si am astepta recolta cantand din frunza.

Astazi Omul incearca sa afle ce are sub coaja Samanta Universului. Este o intrebare simpla formata din milioane de probleme complicate. Dar pentru ca nu stim raspunsul, este oare nevoie sa ne temem de el? Experimentele de la LHC de astazi ar putea sa ne dea cateva raspunsuri, sau ar putea da o gaura in cer.

Pun pariu pe viata voastra ca ultima varianta este ce-a mai improbabila. Oricum v-om afla mai tarziu sau…niciodata!

Culoarea cacatului politic

Refuz sa vad ce-mi arati, sa gust ce-mi indesi in gura, sa ma sufoc in duhoarea ce mi-o bagi pe nas; refuz sa te ascult desi inca te mai aud!
Nu vreau sa aud de verdele tau, de optiuni, mosteniri si prezervare. Vedea-te-as in formol de viu, ca sa pricepi profund conceptul de conservare!
Sa mirosi a formaldehida conservata in cacat si a piele ranceda argasita in propria ei sudoare.
Cine dracu te-a pus sa spui ca verdele are culoarea fierii, ca albastrul simbolizeaza cerul?!
Negrul nu inseamna noapte, degeaba zambesti in alb ca un dobitoc. Pentru tine barza este asa de complicata ca preferi sa crezi ca ma-ta te-a facut cu caloriferul. Uita filmele alea stupide care te-au invatat ca rosul inseamna baie de sange si ca un cacat de fundita roz te umple de speranta ca scapi de cancer la san, sau iti iese SIDA din cur. In moarte toate culorile tale simbol arata ca niste cacati de caini hepatici bronzandu-se la soare, se topesc pana ce toate ajung sa fie toate galben-lumanare! Iti inchipui rudele la priveghiul tau tinad in maini scrinjoaie cu fitil din blana?
Te-ai obisnuit asa de tare sa-ti atarne incat albastru iti suna in tartaguta ca fiind triunghiul sexului perfect. Unde dracu s-au dus zilele cand iti trebuiau motive sa nu ti se scoale?! Acum asculti soapte negre inflorindu-ti in suflet, multumit ca nu ai loc de sera. Zambesti narcisist in oglinda admirandu-ti protezele grefate direct pe albul osului, ca un heruvim bulangiu cu aripi de tabla cautand la Amor doar motive de laba.
Vorbesti de senzatii intense, arzatoare, de culoarea gloriei si a regilor. Purpura era rosul obtinut dintr-o molusca baloasa; o purtau imparatii romani care aveau de pe atunci case pentru cei ca tine. Se numeau vomitorium si erau pline de lauri si carne plus ceva vinisoare roz de la ulcerele perforate de atata naturala si sanatoasa imbuibare. Te astepti ca moartea ta sa fie catastrofica asemenea unei explozii solare, dar ti se se decoloreaza rozul de sobolan al coaielor, ti se aplatizeaza basina aia de cap, se scorojeste, arde ca tigarea si se transfoma in cenusa zburatoare. Tu nu te poti prabusi, pentru ca esti namol. Esti mai putin decat o coala de hartie. Macar aia are dreptul la o reciclare, ajungand sa pupe in cur pe cine a scuipat in gura cand era ziar. Tu faci asta de zeci de ori intr-o singura viata, intr-un singur an, ba chiar in aceiasi zi. Tu faci cuvantul tradare sa sune banal.
Ma pis pe verdele falselor tale fapte si verdele gulerului tau. Borasc pe albastru falselor tale sentimente pavoazate-n trandafiri si pe ochii tai spalaciti.
Verde nu esti, albastru nu esti…esti batran si vandut sau tanar si arvunit. Esti suma umorilor gabene revarsate din pantecele tau puhav, in timp ce negru esti doar in cerul gurii si asta doar pentru ca te-ai scobit cu pixul in cangrena cracanata intre dintii aia de lopatar. Esti baltat cameleonic la cur, dar tricolor la cap. Iti este dor de revenirea la traditii, matca si cultura cum ii este curvei dor de pula. Daca ai fi trait in evul mediu, ti-ai fi pus sigiliul pe scrisori pecetluindu-ti corespondenta cu ceara din urechi.
Astept plin de nerabdare sa-ti crape ochelarii de soare, sa ti se scuga carnea de pe oase ca nisipul dintr-un ciorap perforat, inainte sa ma aliniezi la zid sau pe stadion si sa-mi tragi un glonte in cap, pe motiv ca am nasul mai lung decat majoritatea.
Mi-e scarba de voi toti colorantii sintetici, mi-e scarba de tine, care canti ca soprana de coloratura dar pozezi in bariton. Stau cu voma in gat numarand jignirile pentru care o sa te decapez in suc gastric.
Astept ca progeniturile tale sa dea gres pierzind tot ceea ce tu ai furat sau catigat in mod repetat la Loto. Imi astept rabdator randul la viata, astept ca ai mei copii sa le ia gatul bastarzilor tai, chiar daca pentru asta trebuie sa faca practica pe mine.
Verde nu, albastru nu, rosu nu…Te pomenesti ca te crezi portocaliu?!
O sa am rabdare, am sa te astept sa te mai decolorezi, sa te uiti din ce in ce mai spanchiu, si cand o sa calci pe bec, poti sa te caci portocale cu copac cu tot, ca de mine si de urmasii mei n-o sa scapi!

Steaua

Din umbră ţâşneşte galbenă lumina. Izbucnirea violentă aprinde o stea. O pitică roşie sau altceva. Atmosfera o învăluie treptat într-o mantie misterioasa. Ceţurile poartă în ele promisiuni false şi compuşi letali. Pulsează lung, apoi păleşte în radiaţii difuze. Intermitent, ciclic, atemporal.
Peruşii dorm noaptea. Doar femela se tânguie slab în colivia ei. Înainte locuiau împreună. Cei doi masculi au bătut-o repetat ca să stea departe de ei. Infecţia i-a cuprins treptat un ochi, urechea…apoi tot capul. Cândva avea culoarea azurului şi textura oţelului. Acum arată ca o coaja de mămăligă mucegăită.
Steaua luceşte mai intens, ritmic, ca un far de avion. Vegheaza colivia până ce aproape toata energia i se consumă. Contemplă agonia petei mucede. Sporii flutură şi plâng după zilele în care ea cânta. Acum este surdă şi oarbă, lipsită de noroc sub steaua altuia.
Coboara şi eclipsează. Un geamăt scurt, o şoaptă metalică urmează unui foşnet de frunză uscată. Apoi, linişte. Steaua arde flămândă deasupra celor două temniţe însângerandu-le gratiile. În una se adună speriate două vieţi, în cealaltă cuibăreşte nimicul. Roşie, steaua apune în scrumieră. Liniştea hrăneşte bezna cu amintirea unor pene albastre, cu gust de scrum şi miros de putregai.
Pe leagănul unei colivii cântă Moartea.

Pui cu curu cu cucu!

Dragă prietene, această rețetă necesita puțină muncă și un strop de atenție pentru ca în foarte scurt timp să te poți desfăta cu o mâncare delicioasă și care cu toată strictețea rețetei (inexistentă) va purta amprenta ta. E așa de ușor că la a doua încercare ai să poți deja să dai lecții altora.

Poate ca știi, poate că nu, dar chinezul când spune prăjit, spune mai degrabă perpelit, călit, sau așa ceva. Cu mici excepții (ex. carnea de vita), ingredientele în stilul ochi oblici se tratează la foc iute cu puțin ulei, de obicei pana li se modifica superficial textura și/sau culoarea.
Acestea fiind spuse, te invit să gătești pentru puiul tău:

Pui cu curry.
Trebuie să ai la îndemână, îndepicior sau îndeochi, următoarele materii prime:

1 casoleta piept pui (sau 3 țâțe de pui?!), sau 4 pulpe;
3 cepe măricele, de preferat albe;
1/2 căpățână usturoi mare (chinezesc, aș îndrăzni să sugerez);
1 lingură Delikat, Vegeta sau Legumix (ne interesează glutamatul de potasiu);
1 linguriță sos soia;
1 lingură rasă ghimbir (condiment pulbere);
2 linguri rase Curry (condiment pulbere);
2 linguri rase făina (ce bine ar fi să găsești amidon!);
1 vârf cuțit piper;
1 lingură rasa zahăr sau miere;

2-3 linguri vin alb sau 1 lingură oțet;

sare.

Sare cât mai puțină. Eu zic să aștepți până la sfârșit, pentru că mai toate condimentele au un procent important de sare în ele.
Poate îți pare scârbos, dar te sfătuiesc să nu speli carnea, pentru că o să lase apă în cratița, mai ales dacă nu o să ai la îndemână una suficient de babana. Pur și simplu dezosează-o și tai-o cuburi de 3-4 cm. Dacă ești român sau doar vrei să te ucidă colesterolul, pune și pielea, dar taie-o mai mărunt separat.

Pune carnea în bol, azvârle la iuțeală delikatul, piperul și sosul soia și amestecă. Pune vasul la rece până toci cepele și usturoiul. Poți să le tai cum te taie capul, dar nu te juca cu cuțitul ăla, că rețeta prevede numai carne de pui. Și nu mai jeli după legume… ce dracu, fi bărbat!

Gata cu pregătirea materiilor prime? Să trecem la utilaje:
Aragaz ai? Cratița teflonata sau din tuci? Măcar un ceaun mare?!
Pune mana pe ce apuci sau apucă pe ce pui mâna! Așa, acum dă focul ca și cum ai vrea să pârlești porcul și lasă cratița să se încingă zdravăn. Ah, sa nu uit, dacă este prima ta acțiune în bucătărie, ține un extinctor pe aproape!

Lasă jos extinctorul și aruncă înăuntru cratiței niște ulei. Așa, cam o ceșcuță și când se încinge pune carnea.

Se prăjește carnea până scapi de zeama lăsată, iar carnea își schimbă ușor culoarea, adică nu mai este albă dar nici rumenă complet. Dacă nu scapi de zeama aia și te plictisești așteptând să se evapore, o poți scurge ca să o adaugi mai târziu.

Să nu uit: ferească Sfântul să utilizezi pui de țară pentru rețeta asta că ramâi fără dinți în gura la masă, asta dacă nu mori de bătrânețe păzind aragazul! Cred că 40 de minute este timpul ideal total ca să-ți dai gata puiul.

Bun, deci ai carnea ușor pârpălită. Acum arunci peste ea ceapa (și usturoiul) măcelărite și amesteci frumușel până se simte mirosul de călit, dar la fel ca la carne, nu trebuie să o rumenești, o nu, doar o amețești un pic, cât să fie al dente! Deci zăbovești doar foarte puțin cu ceapa și usturoiul (câteva zeci de secunde) și apoi arunci peste ele în cratiță curry-ul și ghimbirul.

Dai de două trei ori cu piciorul în cratița și o să simți că ți se desfundă sinusurile. Fă un pas înapoi să nu-ți curgă maioneza în oală.
Atenție, că nu numai ție o să-ți plouă în gură! Dacă ai timp, du-te și pune siguranță la yală, trage storurile, dă televizorul și telefonul pe mute, înainte să înceapă vecinii să-ți cerșească la ușă. Imediat ce simți aroma trecând prin ziduri, pune și faina, amesteca iarăși de doua-trei ori, cât saă se aglomereze pe carne. Nu zăbovi să se lipească sau să se ardă, ci imediat stinge-o cu atâta zeama de carne, supă și/sau apă, cât să acopere carnea.

Dă focul la mic și din gând în gând dă cu copita în crațiță să nu se lipească. Clocoteala asta, să nu dureze mai mult de 10 min. dar nici mai puțin de 5, că urmărești să obții un sos mai scăzut, nu să fierbi ceva, capisci?!
La sfârșit, înainte să închizi ochiul, pui zaharul și vinul. Astea două sunt un fel de corectori de dulce/acru, așa că dacă mai vrei, te poți juca cu ele. Cum românii nu prea se împacă cu zaharul în mâncare, mai bine îl pui pe ascuns și dacă întreabă careva de ce e dulce, spui că a avut puiul diabet. Ai putea sa te prefaci chiar și față de tine că nu ai pus zahar nici măcar un pic. Acum poți sa reglezi gustul sărat, și dacă îți place să le faci hemoroizilor și ulcerului în ciuda, mai poți pune ceva piper.

Gata puiul cu curry! Te poți întoarce cu curul la el că să-i faci o garnitură, care poate fi: orez fiert simplu, legume fierte cu orez (amestec Hawaii) sau chiar paste.
Ascunde pâinea și cuțitul, aprinde o lumânare pe masă și verifica dacă ți s-a răcit berea sau vinișorul în frigider.

Înainte să mănânci uită-te în ochii persoanei iubite. Dacă țipă de două ori de la prima înghițitură înseamnă că ai pus prea mult ghimbir și ai uitat sa scoți extinctorul de sub masă. Dacă oftează și se oprește din masticat mai mult de un minut înseamnă ca ai pus ghimbir exact cat trebuia.Dacă oftează lung, lung, fuga în dormitor! Puiul cu curry se mai poate încălzi la microunde, dar patul tău, ba!

sursa foto: Mama's High Strung