Mircea Moise, Prima Baba a Romaniei

Dupa femeia cu barba, Romania cu baba.
Dati-mi voie sa fac o mica paranteza inainte de a intra in ospiciu/azil. Paranteza este mai mult decat necesara pentru a intelege ce urmeaza.

Batranetea este varsta care transforma barbatii in babe si femeile in mosi. Barbatilor li se subtiaza vocea, le pica parul si se poarta ca niste muieri, iar femeilor li se ingroasa glasul, le creste barba si devin violente.

Si acum inapoi la baba noa... pardon, treaba noastra.
Mircea Moise este un domn de 70 de anisori care prin pretentiile la presedentia Romaniei si prin programul atasat dovedeste ca are mult mai putini neuroni decat fire de par in cap. Dincolo de disclaimerul bagat la inaintare, Mircea Moise este in primul rand un spamer. L-am gasit infipt adanc in curul internetului, pe acolo unde se face asocierea a doua cuvinte: presedinte si RO.
Faza nostima este ca baba are cel putin un fan. Asta, adica... tot el. Banuiesc ca alter-ego-ul este o combinatie intre sef de campanie, partener de table si colegul de salon.
In ciuda faptului ca era in spam, am avut curiozitatea sa citesc ce declama Mircea Moise in imensul sau mesaj.
La inceput a fost amuzant dupa care un pic interesant, apoi a luat-o rara pe carari atat de exotice ca am simtit de datoria mea sa verific pagina respectivului.
Abia aici m-am lamurit ca Mircea Moise este dincolo de ratiune, un viitor presedinte al ridicolului politic, mai lugubru decat Vadim.

Daca nu credeti ca asa este dupa pozele penibil trucate de mai jos, puteti incerca sa parcurgeti programul de guvernare, dar in nici un caz, absolut sub nici un pretext sa nu deschideti Fotogaleria. Risc de infarct, anevrism si sufocare, major!

Daca ati supravietuit pozelor si ati ajuns pana la program, sunteti niste adevarati eroi.

V-a placut ce vrea stimabilul paranoia-comunisto-fascist cu Romania? Daca da, nu uitati sa va treceti pe lista sustinatorilor, 18 pana acum, din care vreo patru locuiesc in judetul Germania, doi in Italia si unul in judetul "Va multumesc si vs rog comunicati-mi Mailul si localitatea"

Care e partea voastra favorita? Astept reactii pe puncte si sub puncte. Sau nu.

Ursu Lică

1. O excursie prost încheiată

Teii pădurii sunt mai înalți, mai alunecoși și mai fragili decât cei care cresc pe străzi sau prin curți.
Lică le admira nostalgic luciul trunchiurilor și ramurile foarte îndepărtate de sol. Vacanta la țară ii plăcea neașteptat de mult după cât de tare se opusese ei. Îi place pentru ca este diferită de pierderea vremii pe terenul de sport din spatele liceului sau seri petrecute în fața blocului. Îi place viața rurală. Verii săi mai mari îl plimbă prin cele mai sălbatice locuri, făcând haz de uimirea orășeanului. Azi l-au sculat cu noaptea în cap, ca să culeagă flori de tei sălbatic.

Drumul pana la luminiș a durat aproape două ore, urmând sinuos, o potecă aproape sufocată de buruieni. Lică se mira ca nu au văzut nici un pădurar, dar băieții au ridicat din umeri. Cui pasă de câteva crengi rupte, oricum pădurea se regenerează. Baloții imenși de pânza, plini de aroma, îi făceau pe adolescenți să semene cu furnicile din desenele animate. Lică transpira și gâfâie mai tare decât însoțitorii săi. Ii lipsește anduranța naturala, deși face sport și este mai înalt decât tovarășii săi. Nu se teme sa își recunoască limitele; ceilalți îl invidiază pentru trecerea pe care o are la fete. De fapt țărăncile se dau în vânt după filosofii ăștia care strâmbă din nas la laptele crud.

-Treci în fata ca sa nu te pierdem pe drum orășene! Corul nechează ca o herghelie scăpată din țarc.

Orășeanul se poticnește deodată și începe să-și studieze scârbit talpa.

- Am călcat într-un rahat, anunță el așteptând sa audă rasul celorlalți.

Ei însa arunca priviri speriate în toate direcțiile și ii fac semne disperate sa tacă:

- St, aia e o balegă de urs! E aproape!

El se uita prostit la aburii care ies din grămada puturoasa de fecale, târâind piciorul prin frunziș.

Mormăitul furios îl congelează pe loc. Ceilalți se împrăștie ca un stol de rate la auzul unui foc de arma.


Ursul se ridica în două labe apoi se repede după cel mai aproape. La el.

Lică fuge cât îl țin picioarele; fuge bătând aerul cu mâinile, încercând sa scape de urmăritor. Suflarea fiarei ii bate în ceafa; o clipa simte ca moartea este aproape și un huruit puternic îi înfundă urechile. Asta este sfârșitul? Doamne, cum și-ar mai dori sa fie el ursul! Sa fie fiara care poate sa aibă drept de moarte sau de viata, asupra prăzii! Daca ar fi urs nu l-ar manca pe Lică, clar nu!

Lică vrea sa fie urs și fuge.

Huruitul devine bubuit de tunet. Se clatină ca și cum i-ar fi fugit pământul de sub picioare și deodată se simte greu ca plumbul Se oprește în pragul leșinului, cu inima bubuind ca o toba. Trăiește un fel de spasm continuu și oribil dublat de asfixie și delir.

Când se trezește și inima i se potolește își da seama ca pericolul a trecut. Sau poate... Încearcă sa se ridice fără succes. Se așează înapoi pe spate ca să-și revină, așteptând sa-și audă prietenii chemându-l înapoi. Se foiește de câteva ori și se lasă extenuat pe spate. Tremura sub efectul adrenalinei rămasă în sânge. Cerul se vede filtrat prin verdele frunzelor, freamătul lor cântă și șoptește domol. Totul este bine își spune, nici un pericol nu e pe aproape. Amorțeala i se strecoară în mușchi ușor, ușor, dar el este greu, atât de greu, ca se teme ca o sa treacă prin pământ și o sa cada spre cer, pe partea cealaltă a globului, la antipod.

Lică adoarme cu ochii deschiși. Doarme sau moare. El nu știe, noi nu știm. Lumea doarme odată cu el sau e moarta. Lumea e vis, Lică e urs.

Pui de Sifilis

Bulă vine în vizită la bunică-sa, bătut măr, plângând.
- Ce ai mă, ce ai patit, iar se ceartă mă-ta cu tac-tu și tu tragi ponoasele?
- Da, zice Bulă suspinând. Mama a adus de la mare un pui de Sifilis. Şi l-a împărţit cu tata, cu unchiul Vasile şi cu vecinul de vizavi. Toţi urlau şi se ceartau, așa că am întrebat-o pe mama daca a adus prea puţin sau nu a dat la toţi în mod egal!

 

Știre șocantă, Conchita

 

Uitându-mă azi dimineață peste știrile de pe internet, am văzut poza asta.

N-am apucat să citesc decât: "Știre șocantă, Conchita..." și am exclamat:

- Nu Conchita, nuu!

"Voi nu trebuie să faceți "nuu", dar eu nu mă pot abține.

Conchita Wurst - biscuitele preferat al Mucegaiului!"

sursa foto

Rise Like A Penis

Nu, ca Dinu chiar m-a enervat. Deci sa serbam doua chestii azi:

1. Titlu în engleza la mine pe blog. Recunoașteți ca nu ați mai văzut (posibil nici sa nu mai prindeți altul curând). Pentru ca era păcat sa ratez un asa joc.

2 Yes homo! Yes! Adică bravo la bărboasa aia slăbănoagă care a futut Eurovisionul! Nu fac bășcălie decât de titlul piesei. In rest respect. Pentru ca dacă îmi tai coaiele, slăbesc vreo douăzeci de kg și îmi creste parul afectat de calviție la loc, nu o sa cant nici măcar decent. Ba cred ca o sa guiț ca cel mai demoralizat jugănit porc. Pentru muzica trebuie munca și talent, nu prezenta unor organe perechi si neperechi.

Also, Herzlichen Glückwunsch Conchita!

PS, am ales o  poza în care Conchita Wurst nu arata ca pisica lui Dinu după ce a mâncat vopsea roșie. Si ca sa demonstrez ca nu am probleme cu culoarea barba sau orientarea vi-l ofer pe The Rock. Recunoașteți ca ii sta bine în rochie!

sursa foto 1
sursa foto 2

Pilat din Port descopera rosul

Da stimații mei trei cititori, feblețea mea, Domnu' Dinu domiciliat în Port a descoperit brusc ca pe fond negru anumite litere îți sar în ochi, ba chiar îți dau în cap, ucigând neuroni dacă le scrii cu rosu. Când Dinu abuzează și face fraze, iese genocid.
Dar oare de când și de ce a făcut Dinu aceasta descoperire cromatica?
Ia sa vedem. De ieri de când Dinu zis Pilit în Port, a vopsit împreuna cu un alt coinac, un obiect futuristo-abstracto-necunoscut pe balcon. Au mai băut și niște beri zice el. Deci ia sa calculam:
vopsea + prieten + bere + arta = rosu virgula pisica vopsita.
Nu știu cu câte zecimale e rezultatul, dar coafura rezista mai bine când e fixata alchidic.
Presupunand ca având balconul închis, vaporii de vopsea s-au acumulat și i s-au urcat lui Dinu la cap pana a văzut rosu în fata ochilor, rezulta ca aurolac. Pentru ca Indila. Caz rezolvat.
Ah Dinule, sa nu uit: asa zic eu. Doar zic, decât.
Căcat!

Prezervative dus întors

La dus.
Controlul de securitate român. O doamnă iritată-sictirită:

- Haideți, laptopul deschis într-o tăviță separată... Deschis, am spus!

Aveți lichide, geluri, substanțe în bagajul de mâna? Scoateți-le la vedere în pungă sigilată. Dacă nu aveți pungă, vi le aruncăm! Astea ce sunt, prezervative? Hm... 1, 2, 6 bucăți. Sigur vă ajung?! Și gel și... inel?! Mă rog, hai treceți... Următorul! Următorul am spus!


La întoarcere.
Controlorul de securitate german, un domn în vârstă, placid:

- Vă rog! Privire calmă peste obiectele împrăștiate în plasa interioară a valizei. Prezervative, gel, inel vibrator, cătușe (plastic), bici, funie.

Poftiți, treceți vă rog. Sper că v-a plăcut șederea în Germania. De fapt sunt convins că da. Zâmbet larg. Aufiderzen!

Dezgust

După primul cioc-cioc, liniște.
După cel de-al doilea la fel.
Îl sună și îi spune ca a ajuns, să-i deschidă.
Pășește sub zgomotul tocurilor atenuat de mocheta de-un vișiniu jegos.
Îl privește zâmbind.
E fresh. Abia ieșit din duș, înfășurat în prosop. Cu barba aia are un aer atât de sexy încât ar sări direct pe el.

Hotel ieftin.
Miroase a ieftin și arată ieftin. Așternuturile în schimb sunt curate. Alb imaculat, apretate.
Gresia din baie este drăguță, faianța nu.
Cabina de duș infectă.
Nu-i spune nimic.
Dar ca și cum i-a citit gândurile el îi spune ce nașpa e hotelul.
Nici nu-l aprobă, nici nu-l contrazice. Se răsucește pe călcâie de două ori în camera ce nu părea să aibă mai mult de 25 mp.

Se agață de gâtul lui să-l sărute. El este rece ca întotdeauna. Buzele insuficient relaxate, limba pierdută pe undeva prin tavanul palatin și zâmbetul ușor viclean sunt semne că nu are chef de săruturi, vrea doar s-o fută. Evident, o trimite la duș. Deși tocmai ce a ieșit din dușul ei impecabil, se supune și pășește în baia infectă.

Nici nu se obosește sa închidă ușa, cu siguranță el nu o să vină după ea s-o lipească de pereți. Nu e genul, clar nu. Asta cere pasiune, iar el e doar tehnic. Inginer. Pășește în cadă și lasă apa sa curgă încet în gol. Scurgerea e defectă. Ca să nu se ude se trage înapoi, se înalță pe vârfuri. Deși apa nu o ajunge, simte cum calcă pe grăsimea și jegul tuturor clienților care au făcut duș, sex sau chiar au urinat în cada aia acrilică înaintea ei. Se abține. Nu poate să vomite, nu acum exact înainte să-i simtă pula adânc în gât.

Își scoate din geantă rochița din material de dress. Partea de sus îi îmbracă perfect sânii, continuându-se cu x-uri ce-i dezgolesc întregul trup. Se alătură în pat așezându-se în genunchi, privindu-l în timp ce vorbește la telefon.

Continuarea a devenit rutină deja. Începe sa se întrebe dacă nu cumva s-a plictisit de el, de groapa sexy din bărbia lui, de felul brutal în care o fute, de vânătăile pe care i le lasă mereu pe fund, de palmele usturătoare pe care i le aplica peste față, de pofta cu care o scuipa atunci când îi suge pula, de durerea sfârcurilor pe care o resimte câteva zile după întâlnirile cu el.

Urmează două reprize de sex. Sex la greu. Sex oral, sex normal, sex anal, sex cât cuprinde. Se contorizează prin ejaculările lui. Ale ei nu se numără, nici măcar nu contează pentru el.
Răvășită, abia ținându-se pe picioare, se bagă sub dușul jegos cât să-și dezmorțească mușchii și pielea încinsă. Acum ar putea să vomite. Nu are ce. Nu a mâncat de ieri. Se întinde lângă el.

Soneria telefonului îl anunță ca a primit un mesaj. Îl citește sub privirea ei.
"ne vedem mâine, sau ești ocupat ? :( "
Numele expeditorului este o prescurtare ciudată care nu-i spune nimic. Moaca trista din mesaj o face însă să simtă o scânteie usturătoare de gelozie în stomac.
El e un tip serios. Are o vârstă. Nu folosește emoticonuri în mesaje.
Îl vede cum scrie răspunsul fără nicio jena.
"ne vedem.ok"
După câteva ceasuri de lenevit în pat lângă el, dezmierdându-l, deși meritul lipsește cu desăvârșire, îl înțeapă subtil cu privire la mesaj.
- La ce ora pleci mâine? Avem timp sa ne mai vedem, sau te vezi cu doamna din mesaj?
El îi răspunde sec:
- Doamna din mesaj a plătit camera asta, e ceva strict business, dar dacă vrei o invit la una dintre întâlnirile noastre.

Ea tace, nu mai zice nimic, dar se gândește la doamna din mesaj. Ar fi cazul să părăsească scena pe ziua de azi, dar se oprește în fața peretelui ce dorea să imite ieftin o zugrăveală tip stucco, unde stă atârnat un tablou imens ce înfățișează moartea și cenușa ce o învăluie.

El o întreabă ce fel de tablou este.
Ușor nedumerita de întrebare, îi răspunde indiferenta cu gândurile rătăcind printre petalele de trandafiri la fel de morți ca și sufletul ei.
- Gotic.
El râde zgomotos și o trage de braț.
- E abstract, reprezintă o femeie goală. Uite. Aici este sânul drept, aici pântecele, aici coapsele, iar aici fundul și părul lăsat peste el.

Ea râde inocent.
Râde ca să-și mascheze dezgustul. Tace ca să nu urle. Pleacă să nu rămână. Privește înainte ca să uite ce e înapoi. Pentru că înapoi este el și doamna lui serioasă care nu suge pula, dar plătește camere de hotel și zâmbește amar în emoticoane.

Se întreabă plină de dezgust, cum de poate încăpea într-o singura persoana atât de multe euri?

Unde ea vede capul unui rege care a murit prin sufocare, trist și singur, el vede femei goale! Scârbos.

În timp ce se apropie de ieșire se întrebă dacă pe lângă furie, frică și grabă, o ușă poate fi trântită în urmă cu dezgust.