Câinele din Balcicville
'reaţi ai jigodiei de rumânky care aruncaţi gunoili la apă. Cumetri da? Pupa-v-ar râia sub coadă şi vedea-v-aş alergaţi de hingherii bulgari, că ai voştri sunt simulentâi la bază. Uite-mă cum enot în ciorba asta. Pfuuu...Put a feşte în loc sa mut a câine. Pun eu colţ alb pe voi, numa' să las sticla asta la coş.
'ca-v-ar purecii şi mloşniţele de turişti care vă credeţi în cadrilater la voi acasă, că v-aţi nărăvit la nisip de aur între buci, mâncare grasă şi chelneri cu ptiu...la groasă. Ia ia-ţi mă petul acasă. Nu pă mine băh că eu sunt cetăţean comunitar, câinele din Balcicville... 'reai tu al dreaq cu castelu' lu' tanti Mârrria de romunaş nostalgic! Ham spus!
Aoleuuu!
RăspundețiȘtergereNici la câini n-avem noroc...
Măcar ăsta e comunitar-adevărat, cu spirit comunitar, pus pe curăţenie, nu ca ai noştri, puşi pe "curăţat" oameni!
fromos! cainii fac curat dupa romanasi. in alt mediu, nici cainii nu sunt ce par a fi! devin mai umani.
RăspundețiȘtergere@miticadebucresti,
RăspundețiȘtergereera spirt gagiul. o sticla nu plutea in zona lui de paza, recte Marina Balcic.
@mircea,
asta nu devenise mai uman, era ceea ce trebuie sa fie.Era UN CAINE neaos, mancat, marcat, nestresat, dar bine castrat. Si era unu' singur nu zece in aceias zona.
Mascota tavarsi.
:) Frumoasa prezentare a cainelui.:)
RăspundețiȘtergereP.S: Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la Arghezi cand iti citesc titlul.
miao, că dreptate ai! chit că n-am fost în viaţa mea în cadrilater.
RăspundețiȘtergereAdelina,
RăspundețiȘtergerevezi ca azi este duminica, asa ca poti ori sa scrii un post pe blog ori sa strangi PET-uri. Nmai nu te baga in apa ca ie uda! :P
MUltumesc pentru apreciere. As vrea ei sa am talentul lui Arghezi. Din nefericire numai mucegaiul mi-a ramas de la el.
psi,
RăspundețiȘtergerema bucura si ma mira vizita ta. Banuiesc ca ai blana infoiata. Apai musai sa dai o tura la Balcic sa vezi castelul reginei Maria. Mai incerc eu sa te conving cu o postare viitoare.
Am si eu un Labrador, niciodata nu m-a iubit cineva cum ma iubeste Roua si asta pentru simplu fapt ca m-am jucat odata cu ea, cum i-a placut ei, cand era mica si toti ceilalti erau cu sufletul negru, fiindca ii murise stapana.
RăspundețiȘtergereRadu,m-as bucura sa vii cand ai timp sa iti spun o poveste. Ma gasesti la Soseta cu Povesti! :)
http://soseta-cu-povesti.com/
RăspundețiȘtergereLa fee,
RăspundețiȘtergerefrumoasă istoria labradorului. Bineînţeles că o să trec prin şosetă să citesc o poveste. Mulţumesc pentru invitaţie.
Si eu iti multumesc! :)))
RăspundețiȘtergerePentru ca stiu ca blogspotul nu suporta sa primeasca trackbackuri d'alea iti scriu aici
RăspundețiȘtergerehttp://standdowncafe.wordpress.com/2011/11/06/imagini-mici/
Mi amore, ştiam io că-ţi plac potăile, dar adevărul este că nu am gândit că atât de mult cât să scrii şi despre faptele lor, şi nu e prima dată :) Huh! Io am un brac italian şi un rotweiller. Sunt nişte bestii. Dintre cele mai drăguţe şi mai educate măi :)))))
RăspundețiȘtergereDa zecile de mitze care se oplosesc noaptea pe scaunele tavernelor le vazusi?
RăspundețiȘtergereEu cred că frumosul ăsta canin e prințul Știrbei reîncarnat și că păzește palatul Mariei de turiștii români să nu îi fure și ultimele pietre pretioase de la caseta care îi adăpostește inima, că pe ai nostri îi cred în stare.
RăspundețiȘtergereSDC (Standdowncafe),
RăspundețiȘtergereai dreptate ca nu merg alea... fie ele la tine acolo, dar comentariile imi merg intotdeauna la inima.
@ MitzBeciulitz,
RăspundețiȘtergereNu sunt un mare iubitor de caini, dar pe aia cu adevarat frumoasi si isteti ii admir si eu. De la distanta. N-as lua jarla acasa ca ar muri de singuratate.
@ Richard,
Ba cum sa nu Sir, le-am vazut cum mi se cocotau in poala. Atentie la matele de bar, ca va lasa fara piele ca sa-si ia ele o noua blana.
@ La fee,
El ie, ca l-am recunoscut dupa bijuterii.