Servicii BCR gratis cu bani

La mulți ani și la mulți bani, că cine să vă jecmănească de ei există! În afara statului, hoților, comercianților necinstiți și a tâlharilor la drumul mare, există o categorie de coțcari internaționali care nu fură la cântar ci la comision, pe față. Aceștia sunt bancherii, adică echivalentul "jidanilor" cum sunt percepuți de gloatele ortodoxe. Dacă "evreii" l-au omorât pe Cristos, bancherii au pus pe cruce economia mondială. Nu vă neliniștiți, tot ei or să o bage și în groapă, că nu mai rezistă mult așa atârnată.
 
Exemplu șmecherie bancară:
La BCR avem una bucată Mașină Multifuncțională care lasă pe drumuri cinci casieri și doi consilieri de credite la bancă. Cică respectiva mașină calcă, coase, țese spală și albește monetarul, îți regulează nevasta, îți plimbă motanul și îți bate puradeii dacă nu învață abecedarul.
 

 
Mai face această Mașină Multifuncțională tot felul de depuneri, retrageri, sau parcări laterale cu banul tău, în contul tău, și pe muzica ta. Toate aste servicii le prestează Mașina Minune gratis, că asta înțelege inginerul de mine prin 0% comision și așa scrie pe fantastica reclamă. Comision 0 (o fi litera o?)
 

 
Hop și așa, nu vă grăbiți și-un disclaimer îmi citiți!
Da, pe coala aia mică mică, lipită în stânga sus pe reclamă (poza 1), scrie că toate serviciile lăudate drept gratuite sunt de fapt cu bani, adică contra unui comision de 0,2 RON.
 

 
Cică momentan numai!
Momentan îi anunț pe cei de la Erste Bank BCR, că în matematică și alte științe 0 este diferit de 0,2 iar RON acela nu mai există, de fapt nici nu a existat ca monedă, el fiind un termen apărut la denominarea leului. Da, aia de s-a facut în 2005. Cu ocazia asta, poate le intră  și altor dobitoci în cap că moneda națională, așa pricăjită și inflamată cum este ea, se numește LEU !
 

Dedublarea personalității, paraziții și trolingul în lumea a treaia

Paraziții. Ca specie, locul lor în biologie este ingrat deși militar sunt dovediți a fi cele mai letale căi de atac. Ca formație să zicem muzicală, rolul lor a fost benefic până au ajuns să prolifereze haotic la limita la care au avut de ales între a ucide gazda ori a suferi mutații individuale și a părăsi grupul pentru a parazita alte subsegmete culturale. Unul dintre cele mai celebre butade marca Paraziții a fost "am dublă personalitate și o dezvolt pe a treia". Frumoase versuri slabă muzică. De gustibus... Totuși dacă ești femeie și iți plac paraziții, ești probabil o proastă.

Recent am scris niște remarci pe diverse bloguri. Cu ocazia asta m-am uitat peste vechile mele comentarii și am descoperit acolo o ciudățenie. Cineva a încercat să mă atace, să mă contamineze fără ca eu să îl provoc. La prima vedere părea un parazit, la a doua un prost, la a treia un trol. Ultima se exclude în lipsa unei pagini sau blog atașate numelui așa că am decis că personajul nu promovează nimic personal. Concluzia imediat următoare a fost aceea că personajul nu are persoană, adică nu există. Mă scuzați pentru logica abruptă, dar acest comentator pare a fi o personalitate secundară a deținătorului de blog, un avatar, un cățel de pază. Da știu, sună paranoic. Da știu, că a nega existența a ceva sau cuiva este o treabă mai dificilă decât a o proba.

O altă variantă posibila este aceea că personajul se ocupă cu SEO pentru blogul respectiv sau o fi chiar administratorul. Dacă există administrator la bloc, este posibil să existe unii să-ți ceara banii de întreținere linkuri, trafic în bară și care să dea afară golanii care se pișă în subsolul blogului tău.

Drept argument posibil am faptul că această manifestare pe care generic am numit-o "comentatorul X" are acces la bucătăria intimă a blogului respectiv și poate citi IP-uri. Ori treaba asta este posibilă pentru puțini, și este prohibită comentatorilor oarecare. Și da eu am voie să comentez cu mai multe ID-uri pe același blog, pentru că în lumea asta faci conturi ca să spargi biluțe, conturi să plătești facturi, conturi să te piși. Și nu, tu n-ai de ce să mă dai în gât. De ce? Din discreție băi. Ca să te simți confident, de kiki, de trei lei ridichi. Nu contează de ce, n-ai voie. Punct.

Stimate cerber cu trei perechi de coaie am o întrebare: cât de prost crezi că scrii, dacă pentru promovarea blogului îți comentezi singur articolele sub diferite ID-uri, eventual rogi un prieten să trântească ușa ca să se facă curent... de opinii evident?! Nu, nu seamănă cu ce spuneam mai sus. Ceea ce faci tu este un teatru ieftin de păpuși. Mâna stângă contra mâna dreaptă, uau ce meci!

Eu scriu prost. Sunt un blogăr de mahala, un scriitor de mâna a treia, în lumea a treia. Cu toate minusurile mele, nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă masturbez verbal și să declar rezultatul sex de vorbe. Scriu prost, din plăcere, să mă relaxez. Nu bifez, nu programez, iar dacă prostia mea mai amuză și pe alții cu atât mai bine. Mă bucur cum e normal când primesc un număr mare de comentarii și mă întreb cât de căcat am fost dacă nimeni n-a comentat nimic, dar nu comentez pe propriul blog sub alt pseudonim. Nu o fac pentru că mi se pare ultra trist și uber cretin.

Unii oameni sunt nevoiți să poarte o mască în ciuda faptului că nu o vor și că îi strânge. În conjunctura potrivită ar lepăda-o bucuroși să-și arate adevărata față. Alți oameni poartă măști de plăcere, din amuzament sau fățărnicie.

Pentru cei din urmă am o epifanie. Să porți o mască prea multa vreme ar putea să fie dureros. În final, încercând să o scoți, o să constați că se ia cu piele, că doare cu spume și ceea ce rămâne după îndepărtare ei este un chip slut și un suflet șchiop.

Vă doresc pa și un an nou decojit!

Regula burghiului românesc

Dacă te învârți în direcția potrivită, intri în orice gaură. Dacă nu este gaură, o dai. Dacă ești bătut în cap și nu te învârți, ești cui nu burghiu!

Crăciun ferit

Cum mă să suni omul la 7.45 dimineața ca să-i urezi Crăciun fericit?! Cum să dormi cu întreruperi din cauza sms-urilor cu același text pentru că unii în loc să doarmă în noaptea de ajun freacă telefonul într-un fel de concurs copy/paste?

Și chiar zisesem că anul acesta îl încui pe Grinch în peșteră, că dacă nu o să mă las dus de valul nebuniei, măcar o să fiu placid și o să răspund politicos la urări.

Știți cum m-a mâncat în pix să-i răspund proastei care m-a sunat cu noaptea în cap să mă felicite că e Crăciun? Rău de tot. Rău. Dar am tăcut, că e rar proastă și foarte des om bun.

Și totuși mă întreb, contează oare? Suntem cu adevărat buni, generoși de Crăciun? Chiar vrem binele celui de lângă noi? Eu zic că dacă îi păsa de mine m-ar fi lăsat să dorm. Doar îmi este colegă și știe la ce oră mă trezesc zilnic ca să ajungem să respirăm aerul aceluiași birou.

Și mai cred eu că toți proștii din țara asta știu că în zilele de sărbători nu există micul dejun, că ne trezim cu ochii cârpiți pe la 11 și ne înfigem direct în ciorba de potroace și pomana porcului la ceaun, că încă având ochii roșii ne luptăm cu caltaboșii și singurul lucru care se mai gătește în zilele astea este o mămăligă mare cât capacul de la wc.

De aia zic eu aflat acum la înecarea nervilor în a doua cană de cafea, să aveți grijă la cei din jur. Dacă ei nu vă feresc, feriți-vă singuri. De sărbători retrageți-vă în peșteri și trageți bine bolovanul la intrare să nu intre Wireless-ul peste voi sau vreun pârdalnic de 3G. Nu uitați să închideți telefoanele înainte să adormiți.

Hai, vă pup cu caimac și vă doresc un Crăciun ferit!

sursă foto: g+ Cornelia Ilie

Hristos a înviat, Serbia a înviat, fie Kirby lăudat!

Este posibil ca după ce citesc această postare, Radu plus câțiva vlahi din Vojvodina să dorească să mă bată ca pe covoare sau să mă calce cu aspiratorul pe stradă, dar zău că nu m-am putut abține. Uitați ce mesaj iese prin traducerea (parțială) a celor două afișe suprapuse:
 
"Hristos a înviat
   Serbia a înviat
Dragi cetățeni,
Cei mai mulți dintre voi vor fi prezenți pe 5 mai la Paște, pentru a auzi acest mesaj de la mulți prieteni...
   KIRBY
  Avantajos
Curățare profundă, spălare cu șampoane originale a covoarelor, mobilierului, încăperilor, program mediu anti-alergic.
Dejan...."

Să-l sune careva pe Dejan ca după ce termină de șamponat evlavioasa pravoslavnic ortodoxa biserică sârbă să vină la un schimb de experiență cu Radu, întru stârpirea acarienilor BOR din Rumunija.
Samo tako!

Rondul de dimineață

 

Fanii lui Timur Bekmambetov sunt rugați să revină la pagina inițială de căutare, pentru că nu urmează recenzia unei producții cinematografice. În caz că nu ați auzit de Timur, aflați că a regizat două filme rusești SF foarte bune („Rondul de zi” și „Rondul de noapte”), înainte de a emigra la Hollywood.

Viața cafteșete filmul, când te trezești într-un pat străin, într-o casă străină, după trei pahare (mici) de vin băute în loc de somnifer.

Am făcut ochi ieri la ora cinci a.m. în Voivodina, iar azi fix la aceiași oră, am sărit în picioare în vârf de coclaur Buzoian, pentru că ne mai având resurse aseară să ajung acasă, am înnoptat la un coleg.

Toate astea mi le-am amintit după ce cordul mi-a coborât din timpane înapoi în stern. Inițial eram buimac, ca orice om trezit brusc din somn, pentru că dormeam profund până la momentul unei deșteptări abuzive.

Dormeam nesimțitor ca o valiză uitată sub bancă în gară, când un zgomot mi-a zbârlit neuronii amorțiți. După o succesiune de icneli, bufnituri și scârțâieli, ușa camerei s-a deschis încet până s-a oprit în dulapul aflat pe perete. Buimac de somn am tras o înjurătură înfundată și am sărit să vad cine e. În pragul slab luminat de un bec economic nu se vedea nimeni. Numai luna rânjea parcă a batjocură prin arcada verandei pustii.

Am închis nervos ușa, m-am băgat în pat și mi-am tras plapuma peste cap. Tronc, buf, scârț și ușa camerei s-a deschis iar! De data asta am fost mai rapid când am sărit din scutece. Cum bănuiți, la ușă tot nimeni. Ce se întâmplă frate aici? Ușa e normală, clanța merge bine, limba broaștei intră corect în lăcașul ei. Ia uită-te la mine cum fac pe lăcătușul cu noaptea în cap. Ce să fac? Să mă duc peste colegul, nu se făcea, că era și el ca omul cu femeia în brațe după două săptămâni de abstinență.

M-am așezat iar în pat, dar apoi m-am răzgândit Tocmai îmi puneam bocancii când ușa s-a deschis de data asta aproape fără zgomot. M-am ridicat încetisor și m-am dus la ușă În pragul ei stătea un imens motan cafeniu. După un moment în care m-a privit disprețuitor, motanul a dispărut în întuneric ținând coada drept în sus. În momentul acela mi-a venit să alerg după el ca să îl prind, să-i bag o mână pe cur, să i-o scot pe gură și să-l întorc pe dos ca pe un ciorap flaușat. Mi-a trecut imediat.

Stând la cafea cu colegul acesta mi-a povestit că Habu persanul i-a fost adus plocon de fetele sale studente la București. El l-a primit cu condiția ca motanul să nu doarmă în casă treabă pe care se pare că Habu a înțeles-o perfect. Nu lenevește prin camere, dar are castronelul lângă ușa unde am avut eu nenorocul să dorm. Dis de dimineață motanul face un rond, deschide ușile camerelor ca să verifice dacă toată lumea este ok, apoi se întoarce la castronelul lui. Găsind castronul gol, după turul de rigoare Habu s-a întors să tragă la răspundere singurul posibil responsabil pentru lipsa crocănțelelor din el.

Vă rog frumos să mă credeți că nu i le-am mâncat eu!

sursa foto

Cărţi scrise la beţie

Cărţi scrise la beţie