Nu, în poză nu e Marlyn Manson cu fosta nevastă ci Mihai Eminescu cu Veronica lu' Micle, într-o operă expusă la Salonul Neosimbolist de la Madrid.
Azi 4 august, se fac 125 de ani de când Veronica a murit după ce cu trei zile înainte se confruntase cu imaginea lui Eminescu unduind în apa unui râu.
Apariția ar fi părut o întâmplare romantică dacă poetul național n-ar fi murit cu o lună înainte. Marcată de întâmplarea „cu fantome” de la Poiana Țigăncii, Veronica Micle, poetesă, mamă, amantă și muză, s-a hotărât să treacă suferința din dragoste în moarte alegând arsenicul.
Mare prostie. Nu știu ce gândeau oamenii înainte despre otravă, de ce li se părea romantică. De la Socrate la Mădălina Manole, istoric e doar un ceas. Cică otrava sună dramatic, băutul de chimicale este pasional, sentimental. Pe bune?! Mie mai romantic mi se pare trasul pe roată, în țeapă, dezmembrarea între patru cai. Ei, poate nu romantic, dar ce spectacol, ce impact!
Veronica avea să afle pe pielea ei că arsenicul nu ucide deloc romantic. După o agonie de peste douăzeci de ore sunt sigur că dacă ar fi mai fi putut vorbi logic, ar fi spus ceva profund feminin, gen: bag pula în el de romantism, nici un bărbat nu merită așa chin!
Pariez că măicuțele de la mănăstire care au schimbat așternuturi pline de căcat, borală cu iz de usturoi și pișat după ea, ar fi șăruit faza pe Feisbuc și s-ar fi umplut de Sfântul Laic!
foto: modernism.ro
