Dedublarea personalității, paraziții și trolingul în lumea a treaia

Paraziții. Ca specie, locul lor în biologie este ingrat deși militar sunt dovediți a fi cele mai letale căi de atac. Ca formație să zicem muzicală, rolul lor a fost benefic până au ajuns să prolifereze haotic la limita la care au avut de ales între a ucide gazda ori a suferi mutații individuale și a părăsi grupul pentru a parazita alte subsegmete culturale. Unul dintre cele mai celebre butade marca Paraziții a fost "am dublă personalitate și o dezvolt pe a treia". Frumoase versuri slabă muzică. De gustibus... Totuși dacă ești femeie și iți plac paraziții, ești probabil o proastă.

Recent am scris niște remarci pe diverse bloguri. Cu ocazia asta m-am uitat peste vechile mele comentarii și am descoperit acolo o ciudățenie. Cineva a încercat să mă atace, să mă contamineze fără ca eu să îl provoc. La prima vedere părea un parazit, la a doua un prost, la a treia un trol. Ultima se exclude în lipsa unei pagini sau blog atașate numelui așa că am decis că personajul nu promovează nimic personal. Concluzia imediat următoare a fost aceea că personajul nu are persoană, adică nu există. Mă scuzați pentru logica abruptă, dar acest comentator pare a fi o personalitate secundară a deținătorului de blog, un avatar, un cățel de pază. Da știu, sună paranoic. Da știu, că a nega existența a ceva sau cuiva este o treabă mai dificilă decât a o proba.

O altă variantă posibila este aceea că personajul se ocupă cu SEO pentru blogul respectiv sau o fi chiar administratorul. Dacă există administrator la bloc, este posibil să existe unii să-ți ceara banii de întreținere linkuri, trafic în bară și care să dea afară golanii care se pișă în subsolul blogului tău.

Drept argument posibil am faptul că această manifestare pe care generic am numit-o "comentatorul X" are acces la bucătăria intimă a blogului respectiv și poate citi IP-uri. Ori treaba asta este posibilă pentru puțini, și este prohibită comentatorilor oarecare. Și da eu am voie să comentez cu mai multe ID-uri pe același blog, pentru că în lumea asta faci conturi ca să spargi biluțe, conturi să plătești facturi, conturi să te piși. Și nu, tu n-ai de ce să mă dai în gât. De ce? Din discreție băi. Ca să te simți confident, de kiki, de trei lei ridichi. Nu contează de ce, n-ai voie. Punct.

Stimate cerber cu trei perechi de coaie am o întrebare: cât de prost crezi că scrii, dacă pentru promovarea blogului îți comentezi singur articolele sub diferite ID-uri, eventual rogi un prieten să trântească ușa ca să se facă curent... de opinii evident?! Nu, nu seamănă cu ce spuneam mai sus. Ceea ce faci tu este un teatru ieftin de păpuși. Mâna stângă contra mâna dreaptă, uau ce meci!

Eu scriu prost. Sunt un blogăr de mahala, un scriitor de mâna a treia, în lumea a treia. Cu toate minusurile mele, nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă masturbez verbal și să declar rezultatul sex de vorbe. Scriu prost, din plăcere, să mă relaxez. Nu bifez, nu programez, iar dacă prostia mea mai amuză și pe alții cu atât mai bine. Mă bucur cum e normal când primesc un număr mare de comentarii și mă întreb cât de căcat am fost dacă nimeni n-a comentat nimic, dar nu comentez pe propriul blog sub alt pseudonim. Nu o fac pentru că mi se pare ultra trist și uber cretin.

Unii oameni sunt nevoiți să poarte o mască în ciuda faptului că nu o vor și că îi strânge. În conjunctura potrivită ar lepăda-o bucuroși să-și arate adevărata față. Alți oameni poartă măști de plăcere, din amuzament sau fățărnicie.

Pentru cei din urmă am o epifanie. Să porți o mască prea multa vreme ar putea să fie dureros. În final, încercând să o scoți, o să constați că se ia cu piele, că doare cu spume și ceea ce rămâne după îndepărtare ei este un chip slut și un suflet șchiop.

Vă doresc pa și un an nou decojit!

Paraziţii beau izopropanol

Mi-e rău. La naiba în tubii mei, ce prost mă simt. Dar ce zic prost, mă simt de-a dreptul locuit. De la Net mi se trage. Printre mormanele de e-mailuri cu conspiraţii, scurgeri, Ponta, diete, premii, viagra, măriri de salariu, de viaţă, de sâni, am primit şi mailul cu paraziţii.
Nu, nu e vorba de celebrii hiphopări pe care nu i-aş găzdui la mine nici măcar pe balcon (că prea înjură). E vorba de toate jigăniile, viermii, insectele şi alte scârboşenii de care, zice articolul respectiv am fi cu toţii plini.
Adică nu două-trei boli ar fi cauzate de paraziţi dintre ăi mai periculoşi ci cam toate. Cică Hulda Clark (nu ştiu cine e nenea sau tanti asta, dar nici nu cred să regret dacă nu aflu) a concluzionat că paraziţii reprezinta “componenta esenţială în producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confruntă în ziua de astăzi”.
Şi să vezi lista tatică. Cu boli, cu simptome şi paraziţii acuzati că le-ar provoca.
Frate, nu-i aşa că citind despre gângănii care mişună sub pe şi în păr sau piele simţi cum te gâdilă, cum te mănâncă atroce în cap, în cur, în nas, în buric, în prispă? Eu simt pe dinlăuntru. Simt fratele meu întru parazitare, simt că mi-e naturelu' simţitor şi uşor sugestionabil. Fir-ar mama ei de viaţă, să ştii că am belit tenia şi am căcat oxiuru. Musai trebe să scăpăm de paraziţi. Trebuie să ne detoxifiem.
Stop, stoop! Ia stai aşa, parcă operaţiunea de îndepartare a paraziţilor se numea deparazitare?! Atunci ăştia de ce jderu' meu îi tot dau cu detoxifierea? Bulică vere, cică toate gângăniile astea sunt dependente de un singur lucru - alcoolul izopropilic.
Apăi de beau şi ele tot etanol ca mine cu ceva mitilc, cred că se chiauneau şi cădeau bete-oarbe de pe om. Da da da...deci paraziţii beau izopropanol. Da' de unde cârtiţa mea iau ei izopropanol? Aoleu muica, zice că de peste tot, din şampoane, creme, deodorante, şerveţele umede. Nasulie mare. Ascunde prostea mailul, că şi aşa e plin de nespălaţi prin autobuze, trenuri şi scări de bloc. În fine, nu mă pot lipsi de şampon şi gel de duş, iar de pasta de dinţi nici nu mai socot. Ce e de făcut? Ah da, detoxifierea!
Aoleo, păi pentru asta trebe să sug usturoi în loc de acadea, să clefăi propolis în loc de ciungă. Tre să beau jdemii de leşii băloase din buruieni pişate de câini. Ah, şi multă vitamina C. Şi căpiţa de fibre şi extract din untură de muscă văduvă şi vitamina... Ce, am mai zis?! Aşa îmi trebe. Să mă acresc de viaţă şi să mă satur de ea definitv. Păi frate dacă respect tot ce zice nenea ăsta pe blog la capitolul detoxifiere o să fiu curat şi inocent ca lacrima Băsescului. Adică mort dracului de plictiseală cu atâtea chestii de dat pe gât, de făcut şi mai ales de nefăcut. Mort în viaţa socială, că nu ştiu care Romeo Detoxifiatu merge la curve duhnind a usturoi macerat cu tinctură de cuc. Mort de oboseala de a rumega tot timpul grăunţe integrate ca să balotez căruţa de fibre necesară curăţării colonului. Ia stai frate, ce să curăţ?! Pai eu mi-l curăţ frăţioru. Zilnic, ba chiar de două ori pe zi - mă cac. Uite că nu mă mai simt aşa rău. Şi ce dacă sunt locuit. Ce dacă rahatul îmi pute. A lu' Hulda Clark te pomeni că miroase a capşuni?! Ia gata! Mă duc să beau o bere cu limbricii. Vedem noi care pe care. Paraziţii pot să mă sugă dacă dau de băut. Hai noroc, să auzim de clisme!