joi, 16 februarie 2012

Atentat cu uşă capcană


Anumite obiecte sunt făcute să nu fie folosite niciodată ori atât de rar încât uiţi de ele. Ştiţi voi, movila de gadgeturi destinate bucătariei care umple jumate din debara, sau tricicletele, vermorelele, pompele, carucioarele, bidoanele şi damigenele care burduşesc boxa de la subsol. Obiecte ca răzătoare Borner cu 5 viteze, ori sania cu spetează şi suport pentru picioare din fier forjat pe care nu le folseşte nimeni deşi au costat o groază de bani. Pe lângă astea mai există acareturi pe lângă casa omului pe care le-a construit dintr-un capriciu sau idee cretină. Adică debarale suspendate sub tavan, motiv de mers cocoşat, geamuri la uşile interioare inclusiv la budă ca să ai motiv să te plângi de lipsa intimităţii, sau uşi care nu despart nimic. Aşa am eu o uşă care împarte un hol în două. Odată demult în negura timpului a fost construită probabil cu un scop, numai că nu-mi amintesc eu care. Prin urmare de ani (zeci) buni uşa aia stă deschisă, sprijinită milimetric cu limba încuietoarei de un bar plasat pe hol. Datorită faptului că nimeni n-a mai văzut-o închisă am uitat de ea. Într-o noapte fatidică, uşa s-a hotarat însă să-şi clameze existenţa.
Vă rog sa nu mă (mai) faceţi prost, dar uneori am crize de imbuibare. Parcă aşa se numeşte boala aia caracterizată prin ingurgitare unor mari cantităţi de haleală urmate de evacuare prin borâre. Ei, eu nu vomit nimic, dar hăpăi în neştire. Bineînţeles a doua zi înfund buda. Accesele astea de ronţăiala acută mă apucă deobicei noaptea târziu când citesc sau mă uit la seriale. Într-o seară am prins maratonul serialului Lost. Până pe la 12 treburile au fost lejere. Mâncasem bine la cina, aveam găleata de cola lângă pat şi un lighean de floricele în braţe. Pe la ora 2 m-a apucat o pofta crâncenă de ronţăiala. Am rezistat stoic până la primul calup publicitar şi pâş, pâş pe întuneric ca să nu trezesc familionul clănţănind întrerupătoarele am purces spre frigider. După ce am cotrobait bine toate stocurile alimentare am clădit prada pe o tavă şi hai înapoi la Tv. Nu luasem mare lucru. Câteva castroane cu măsline şi castraveciori în otet, o farfurie cu tartine cu unt, un pateu, ceva sărăţele, fructe, o pungă începută cu seminţe de dovleac, două ouă fierte moi şi altele.
Ei şi cum mergeam eu asa Zen pe întuneric cu tava, aud ceva de premieră, sneakpik din seria urmatoare Lost. M-am precipitat spre Tv să nu pierd ceva important. Zenul s-a transformat în Zdrang pentru că elanul mi-a fost curmat brusc de ceva dur luat în cap, piept, genunchi... Nu ţin minte în câte zone m-am lovit în uşa aia blestemată. O fi fost un mini cutremur, s-o fi aşezat blocul mai într-o rână, nimeni nu poate şti. Cauza mişcării acelei uşi rămâne necunoscută. Clar este ca uşa s-a întredeschis şi întreaga casă i-a simţit efectul devastator. Lovit cu capul în plin avânt, cantul usii a produş o uşoară deviere a nasului meu spre dreapta, vânătai în genunchi şi o tăietura în picior. Tava a flambat în pieptul meu, tăindu-mi rasuflarea. S-a auzit un formidabil bum, urmat de steluţe verzi şi măsline amestecate cu castraveţi zburând gen Matrix. Castroanele s-au izbit de pereţi, cele de inox ricoşând în sufragerie iar cel de sticlă la mine în picior. Şocul m-a aruncat pe spate în mijlocul încăperii într-o ploaie de seminţe. În momentul impactului spatelui cu podeaua tot aerul mi-a ieşit din plămâni.
Când a aprins mama lumina a avut un şoc.
Din unghiul ei priveliştea era tragică şi oribilă. Fiul ei fusese probabil victima unui atac cu bombă capcană care îi sfârtecase abdomenul şi îi spărsese capul. Avea faţa vânătă, ochii bulbucaţi, creierii i se vedeau prin gura şi era sânge, sânge peste tot. 
Din unghiul meu totul era dureros de ilar. Aveam spaghete cu ouă pe burtă, prune chisăliţă în poală, îmi curgeau ciuperci cu maioneză din gură şi kechupul se revărsa pe mine în valuri. Mama a luat un xanax şi eu o vodcă ca să reuşim să adormim.
Blestemata de uşă, a doua zi când am încercat să o scot din balamale mi-a alunecat din mâini şi mi-a învineţit încă 2 degete de la mână. Uşa a câştigat. La momentul ăsta este încă acolo, aşteptând probabil prilejul să facă o nouă victimă.

18 comentarii:

  1. Solutia e simpla. Divorteaza...de usa vorbesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vara asta o sa...Ssst sa nu ne auda, ca e razbunatoare!

      Ștergere
    2. Auleu.Atunci mai cumpara o usa si pune-o langa "problematica". Cu siguranta va incerca sa-ti arate ca e mai buna ca nou-venita. Nu-i spune ca eu ti-am dat ideea. Am destule razbunatoare pe langa mine.

      Ștergere
  2. Noroc ca ai scris asta! Am si eu la servici o astfel de usa! Am legat-o dimineata cu sfoara, ca sa nu apuce sa faca " figuri" !

    RăspundețiȘtergere
  3. Usa o fi posedata! Scoate-o din casa si da-i foc! Apoi peste cenusa ei toarna sare. Am vazut asta intr-un serial cu demoni si a functionat. De fantoma ei este posibil sa nu scapi asa de usor dar un psiholog bun te poate vindeca de spaime. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sophie stricata ma...Sau posedata, ma. M-am gandit sa o dau de pomana. Unui dusman bine inteles. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. As vrea sa zic ceva, dar de trei zile tac, ca nu stiu ce sa zic. Mai bine scriu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am văzut. Supierb. De mult ştiam că femeile devin suportabile, ba chiar plăcute abia atunci când tac.

      Ștergere
    2. :P râzi in loc să te bucuri?!

      Ștergere
  6. Ce ma "bucur" ca nu sunt simgura care a luat usa in brațe! :P Eu am luat nu una ci doua, dar de sticla. Una am îmbrățișat-o cand ieșeam dintr-un magazin de haine. Eu atenta la țoale nu am văzut ca pe acolo pe unde am intrat era usa de sticla, era deschisă cind am intrat. Ce surprinsă am fost sa imi dau seama ca nu puteam trece de ceva invizibil. Am avut totuși noroc ca nu mi s-au spart ochelarii de la impact, dar ceilalți dimprejur au avut o asa priveliște frumoasa cu mine lipita de usa! Si a doua usa tot la un magazin de țoale am luat-o in brațe. Am intrat pe o intrare si am ieșit pe alta. Am văzut ca avea uși de sticla dar nu am calculat bine golul ușii si iara m-am proptit cu fata de usa. De atunci sunt cu toți 4 ochii foarte atenta pe unde intru sau ies , glumesc tot aeriana sunt in magazin :). Madi

    RăspundețiȘtergere
  7. Măcar de ar fi fost astea, dar nu am cumpărat nimic de acolo. Așa sunt eu aeriana, l-am pierdut pe cel mic de 2 ori(era sa fac infarct cand am văzut ca nu il mai găsesc langa mine), m-am suit in alt tren, nu in cel care ma ducea la lucru, m- am dat jos cu o gara înainte ca semănau gările si numele localităților erau cu același sfârșit, o data mi s-a blocat usa si nu m-am mai putut da jos din tren decât la stația următoare, si alte senzații tari :P :)) Madi

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE