Masacrul ultimilor inocenti

Am citit ieri un articol pe placul meu. Fata asta scrie asa cum as vrea eu sa scriu uneori sau asa cum cred ca puteam scrie acum cativa ani. Si pentru ca mi-a luat-o inainte, va rog sa cititi postarea ei Masacrul ultimilor inocenti

Zu îţi clăteşte măgăriile

Radio ZU bănuiesc că ascultaţi chiar dacă nu sunteţi fanii aceloraş 20 (hai să fie 40) de melodii frecate în circuit încins şi ai glumelor rar amuzante dar constant facile ale lui Buzdugan si Morar. Nu aveţi cum să-i rataţi dacă nimeriţi într-un troleu sau autobuz cu radioul dat tare cât să auzi paraziţii de pe fundal. Cu ani în urma calitatea farselor găzduite de Radio 21 avea o anumită constanţă, spirit critic, minimă decenţă şi o umbră de cultură. Astăzi majoritatea pun baza pe componenta sexuala şi pe moralitatea cuplului. Câteva m-au uluit prin izul de vendeta sau de cruciadă.
Mă scuzati, dar in opinia mea, să urmăreşti cu farsele o bleagă pe motiv că este o infidelă bârfitoare, şi astfel să-i provoci evacuarea din casă, pierderea jobului, a amantului si alte daune, denotă răutate. Nu cred că hărţuiala a fost gratuită orice aţi spune voi.
Spuneam ca m-au uluit acele farse care au sărit calul. M-a mirat reacţia sau mai precis lipsa ei la ceilalţi ascultatori. Oare oamenii s-au adâncit atât de tare în nevoile primare încât nu-şi mai văd gunoaiele din curte? Sau este vina băieţilor ăstora că au prostit poporul cu radio Zu-ul? Imi este dor de sloganul „ascultătorii noştri sunt mai deştepţi decât ai lor”. Nu se mai poartă? Ghinion!
Ei şi iată că astăzi am ascultat o farsă, mai precis una ratată, care m-a încântat. Nu pentru eşecul ei ci pentru ceea ce a relevat.
Mi-a arătat că mai există minte, estetică şi respect pentru regulile bune; că există speranţă care vine de acolo de unde este normal să vină. Pentru că, deşi o negăm afectaţi de golul dintre generaţii, speranţa vine tot de la tineri.
Povestea farsei ar fi următoarea:
Un prost clevetitor, un Romică respins, văzând că strugurii Juliei sunt prea sus îi reclamă ca fiind acri taman la Dreptul ZUdecator Buzdu. Ăsta pune mâna pe megafon, şi cu voce de vulpoi întinde laţul către domniţă. Domnişoara este studentă în anul I de facultate şi candidează la Miss Boboc. Don BuZUguzgan de Marc-o îi cere să iasă niţel la balcon, că-i şopteşte el răspunsurile la întrebările de la concursul de mâine. Că face parte din juriu si după puncte puncte, o vrea carnal pe piedestal.
Să n-o mai lungim, fata refuză de mai multe ori oferta de ajutor contra sex cu argumente simple. Nu o interesează să ştie dinainte răspunsurile. Are un prieten, iar la miss candidează doar pentru distracţie. Până la urmă, nu ştiu cum reuşeşte Buzdugan să-i strecoare una din aşa zisele întrebări ce se vor pune la concurs. Fata râde amuzată de inepţia evidentă (Victoria Beckham regina statului Frankenstain!) şi farsa se încheie. Modul cum se încheie este însă foarte interesant. Studenta este întrebată ce crede ea despre cei care o vorbesc de rău şi îi fac farse răutacioase. Fata râde şi răspunde că nu o interesează ce spun alţii despre ea. Atât. Restul e reclamă!
Bravo domnişoară! Te felicit că rezişti ca fiinţă cugetătoare.
Chiar daca nu te cunosc, pot să speculez în bine acolo unde alţii au facut-o în rău. Ai plecat de acasă să studiezi, concurezi la miss si refuzi să te vinzi pe nimic. Ai pe cineva drag si vrei să-l păstrezi. Eşti aşa cum aş dori sa fie toate fetele de astăzi: deşteaptă, frumoasă şi cu principii. Pe deasupra pari şi veselă. După mine, tu ai câştigat acel concurs şi pe cele viitoare!

Noua salamandră

Pe drumul spart în bucăţi spălate de şuvoaie pe dedesupt şi nămolit pe deasupra, înaintam anevoios cu foamea tovaraş.
Ploua intermitent şi în afara zgomotului motorului, pe geamul deschis în dreptul şoferului se auzeau cântînd mierlele. Pădurea era proaspătă, rece şi udă. Drumul şerpuit mergând din curbă în rampă şi din groapă în dâmb ne ducea teoretic către Govora. Nici ţipenie de om pe acel drum. Singura Dacie întalnită pe margine, avea geamurile aburite de răsuflarea amorului consumat înauntru. Mergeam încet, apreciind adâncimea bălţilor, ocolind şleaurile tractoarelor cu temerea că mergem către nicăieri. Şi atunci am zărit-o. În mijlocul drumului, stătea lucind ca o bijuterie, complet nemişcată. Ştiam că este vie pentru că portocaliul petelor se evidenţia luminos pe restul pielii întunecate. Când am vazut ultima dată una, era dincolo de orice dubiu moartă, încrustată în pietrişul unui drum Piemontez. M-am bucurat de întalnire ca un copil. Am exclamat cu voce joasă:
-Opreşte, să n-o calci! O vezi?
Am inconjurat-o cu camerele foto si telefoanele ca nişte turişti japonezi vărsaţi de avion în poarta Vaticanului.
Salamandra a pozat în toate poziţiile până s-a plictisit. Sau şi-a amintit că are treabă. A pornit făra grabă către adăpostul verde. Ne-am amintit şi noi de foame şi ne-am reluat drumul.
După câteva zeci de minute am găsit staţiunea. Decrepită, sufocată în iedera perena, Govora toată mirosea a mucegai şi a baltă. Spectacol al decăderii şi vremelnicei glorii, a mai rămas din ea ruina cîte unui hotel, rătăcit între frunzele pomilor ca un templu înghiţit de junglă.
Am părăsit-o prin capătul celălalt, îndreptându-ne în zgomot de radio si chiorăit de maţe către Râmnicu Vâlcea.
La o ultima privire aruncată în urmă staţiunea părea la fel de umedă, verde si putredă. O aşezare contaminată, mâncată de cangrena nepăsării şi de lepra vegetală. Şi deodată mi-am imaginat flăcări colosale purificând totul. Poate după ce se va fi stins ultima scânteie, din cenuşa caldă v-or albi clădiri frumoase pe care un Gaudi român va încrusta în sticlă şi oţel o nouă salamandră.

Ce vină am, că ai copii?

Aţi văzut reacţia următoare în „Sex and the City”, aţi citit sau aţi trăit această faza la fel ca mine. Dar din false atitudini iubitoare sau laşitate, v-aţi prefăcut că nu vedeţi copii care sbiară aiurea, copii lăsaţi nesupravegheaţi sau insuficient controlaţi la magazin sau restaurant.
Duminică seara de 1 Mai, luam cina la un restaurant vâlcean impreuna cu trei prieteni. La o masă din capătul opus al restaurantului, un cuplu tânăr aştepta comanda, sau servea deja cina. De fapt cred că el mânca sau bea în timp ce tânăra mamică se zbenguia cu cei doi năpârstoci de patru si trei ani prin sală.
O tură, două...nouă, a fost amuzant, apoi a devenit stânjenitor, iar după aducerea supelor a devenit enervant să te temi că îţi zboară vreunul din cei trei lingura de la gura când sprintează pe lânga tine. Aşa că am privit cu reala simpatie şi susţinere pe Gogulescu interceptând madona cu pruncii:
- Nu vă supăraţi doamnă, ştiu că aveţi copii mici şi că au o energie extraordinară, dar n-aţi vrea sa-i scoteţi puţin pe terasă, să şi-o consume pe afară? Nu de alta, dar noi aici am plătit ca să mâncam. Dacă vroiam grădiniţă, mergeam direct acolo!
Mamica a clătinat aprobator din cap, precum sfecla in gura vacii şi s-a retras ca o cloşcă la masă. După o încă o evadare a ostrogoţilor pe care de data asta i-a recuperat tăticul, (sushi l-am facut din priviri!!!) zbenguiala a încetat. Si a fost bine.
Dragi părinţi, ştim că va iubiţi copii, dar cei care nu-i cară după ei şi atunci când stau pe budă, ce vină poartă? Vă rugăm să vă lasaţi progeniturile cu bunicii sau cu bona, dacă nu ştiu poezia „Gigel Gigel, stai frumos pe scaunel...”. Şi notaţi bine: pe părinti trebuie sa-i educam, nu pe odraslele lor nevinovate.
S-a demonstrat ca se poate!

Mantra

Nu fi supărat când oamenii vorbesc despre tine şi încearcă să te înjosească. Atâta timp cât eşti dincolo de gard şi nu au cum îţi atinge viaţa, de ce ar trebui să te deranjeze ce vorbesc duşmanii? Ai răbdare pâna când începe să rodească pomul vietii tale, semănat în sol fertil de trup in cugetul tău, gradina suspendată, care îi poartă fructele zi de zi în a vieţii mişcare.
Şi la primirea recoltei bogate, adu-ţi aminte că atacurile inamicilor, nu au stricat-o. Deci, data viitoare când răuvoitorii vorbesc despre tine, zâmbeşte din mers şi nu privi înapoi. Nu fugi nici de ei nici spre ei, cu sabia nu le aţine calea. Nu fugi deloc, pentru că viaţa nu-i o cursa fatală ci o dulce plimbare.
Zâmbeşte azi ca mâine să o poţi face din nou!

Două vaci, două iubite

Textul care urmează nu-mi aparţine integral, fiind o parodiere a două texte care circulă pe internet.
Să facem un studiu de caz.
Ai două iubite şi două vaci. Cum te descurci cu ele depinde de ţara în care trăieşti:

Anglia:
Ai două iubite. Le vezi absolut superbe…Scotchul dăuneaza vederii!
Ai două vaci. Amândouă nebune. Nu le poţi interna cât eşti în ospiciu.

Arabia Saudita:
Ai două iubite. Poleite cu aur.
Ai două vaci. Una dă la muls petrol, cealaltă se balegă aur.

Bulgaria:
Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Dacă cealaltă întreabă unde ai fost, răspunzi “la Sofia!”, şi scapi necastrat.
Ai două vaci. Vinzi vacile şi cumperi borcane pentru castraveţi.

Brazilia:
Ai două iubite. Andreea Brenda Carlita Donatela Emeralda Fiorella Luisia Rosalinda Viola del Xol şi...cealaltă.
Ai două vaci. Eşuate pe plaja Copa Cabana. Le jupoi şi faci mingi de fotbal.

Cuba:
Ai două iubite. Pentru că nu eşti Fidel, eşti împuşcat ca duşman al poporului şi santificat lângă Che Guevara.
Ai două vaci: Una o sacrifici pentru revoluţie. Pe cealaltă o impuşti să nu sufere când coboară guerila din munţi.

China:
Ai două iubite. Din miliarde de motive.
Ai două vaci. Ai patrusute de oameni care le mulg. Declari şomaj zero, productivitate cincisute la suta şi impuşti jurnalistul care a scris statistica.

Elveţia:
Ai două iubite. Una-i izolată intr-un canton cealaltă în moarte clinica. Te declari neutru şi te angajezi la Vatican.
Ai două vaci. Nici una nu-ţi aparţine. Facturezi proprietarilor cheltuieli de depozitare. Pictezi o vacă în mov şi iei bani pe ciocolata.

Franţa:
Ai două iubite. Una a renunţat la Cabaret, Camembert, Chardonnay, Camus ca să-ţi inchidă gura. Cealaltă şi si-a rupt de la gură să-ţi facă un copil.
Ai două vaci. Organizezi grevă naţională pentru că vrei să ai trei vaci.

Germania:
Ai două iubite. Ambele mari. Ambele blonde. Ambele reci.
Ai două vaci. Ambele mici. Le tratezi astfel încât trăiesc o sută de ani, mănâncă o dată pe semestru şi se mulg singure de trei ori pe zi.

Grecia:
Ai două iubite. Vecinul se dă fără perdea la ele. Dacă dimineaţa găseşti un cal mare de lemn în fata casei, fugi!
Ai două vaci. Arunci una în mare şi ceri despăgubiri la Guvern. O adopţi pe a doua şi ceri indemnizaţie de însoţitor.

India:
Ai două iubite. Brahma se face că nu ştie...
Ai două vaci. Te inchini la ele şi mănânci fan. Şi ţie şi vacilor vi se vede Nirvana printre urechi.

Italia:
Ai două iubite. Nu poţi divorţa. Te muţi în Romania şi îţi mai faci două iubite.
Ai două vaci, dar nu ştii pe unde sunt. Anunţi simultan poliţia mafia si carabinierii, apoi pleci în pauză de prânz.

Japonia:
Ai două iubite. N-ai nici un motiv să iei vreuna de nevastă. Oficial sau nu, tot bine îţi merge.
Ai două vaci. Le miniaturizezi de zece ori dimensiunile şi le multiplici productivitatea de douăzeci de ori. Torni film cu vaca gigantică Vaczzila distrugând Tokyo şi vinzi licenţa în Franţa. Creezi imaginea virtuală a vacilor, numită Vackemon, şi o promovezi mondial.

Mexic:
Ai două iubite. Descoperi că ele sunt siameze despărţite în USA. Una a fost grefată să devină negresă. Afli că eşti fratele lor declarat mort la naştere. Una fuge cu fratele tău geamăn dezmoştenit de către clona cuscrei paznicului din cimitir, un biet om rămas amnezic de la un burrito otrăvit.
Ai două vaci. Vin banditos şi fură jumătate. Îţi da vecinul una. Împrumuţi trei din hacienda de peste drum. Vecinul işi ia porţia înapoi. Câte vaci zici că mai ai?

Moldova:
Ai două iubite. Deci di la tini si audi gâlşeava şeia în fiecari noapti, mai omuli?
Ai două vaci. Minşiuni ăi! N-ai nici-o vacă! Cumperi două cu împrumut din Rusia. Vinzi una şi faci contrabandă cu ţigări să achiţi datoria. Te declari refugiat cu vacă, ceri cetaţenie româna, accesezi fonduri structurale U.E. şi-ti faci castel pe care il declari grajd. Romanii se uita că vitelu' la poarta gajului.

Olanda:
Ai două iubite. Te poţi căsători cu amândouă. Şi ele s-ar putea căsători între ele chiar dacă si-au tăiat penisurile.
Ai două vaci. Le furajezi cu lalele. Te poţi imperechea cu ele. Se ştie că sunt cele mai bune din lume.

Pakistan:
Ai două iubite. Cea mai bătrâna are opt ani...
Ai două vaci. Cea gravidă are opt kile...

Rusia:
Ai două iubite. Stalinskaya care ştie de Krepkaya. Krezi c-o va?
Ai două vaci. Le numeri şi afli că ai cinci vaci. Le mai numeri odată şi afli că ai zece vaci. Le numeri iar şi afli că ai douăzeci de vaci. Te opreşti din numărat şi deschizi alta sticlă de vodcă.

Romania:
Ai două iubite. Una îţi tine socoteala, iar cealaltă îţi cheltuie banii.
Ai două vaci, costuri pentru douăzeci, mulgi una manual, alergi bezmetic printre restul, mai aduci asistenţi pentru alte două infectate cu HIV, dai faliment şi acuzi vechea guvernare.

Spania:
Ai două iubite: Locuieşti cu amândouă. Eşti femeie. Barbaţii ori sunt gay ori microbişti.
Ai două vaci: Vinzi vacile şi iei doi tauri. Unul pentru coridă. Unul drept partener de jogging.

Suedia:
Ai două iubite. Pentru că două ţin de cald mai bine decât una, iar la IKEA găseşti orice...
Ai două vaci. Le vinzi laponilor şi le cumperi pielea de la IKEA unde chiar găseşti orice...

SUA:
Ai două iubite. Una pe Facebook şi una pe Hi5. Nu le-ai vazut niciodată de la bust în jos. Nici ele pe tine de la brâu în sus.
Ai două vaci. Vinzi una şi o hormonizezi intens pe cealaltă ca să producă lapte cât pentru patru. Declari doliu naţional şi porneşti un nou război dând vina pe terorişti când vaca moare.

Turcia:
Ai două iubite. Una îţi găteşte, una îţi spala chiloţii, una îţi bate copii şi alta bate covoarele pe care le ţes celelalte. Vrei să ne păcăleşti că ai doar două iubite?
Ai două vaci.Vinzi vacile şi cumperi o cămila. Te duci cu cămila în Irak şi îţi mai aduci două...iubite.

Omul gri

Sunt omul gri. Sunt cel pe care nu îl bagi în seamă. Îţi treci privirea prin mine în vitrină. Nu te dispreţuiesc, tu poate că da. Dacă m-ai vedea. Odată am fost la fel ca tine viu, tânăr, monden. Peste toate s-a aşternut timpul, praful străzii şi asprimea privirilor care m-au tocit cu a lor perindare. Au rămas mărturie câteva obiecte strălucitoare, o medalie, o diplomă şi presată undeva între coperţi cu iz de mucegai dragostea ce-a mare. Prima.
Poate că mâine n-am să mai fiu aici. Tu o să fii probabil pe strada vecină cu ochii în vitrina altui magazin de haine. Şi n-ai să recunoşti că din frumuseţe poate să rămână o grămadă de nasturi coloraţi adunaţi într-o cutie pentru bomboane.