joi, 27 martie 2014

1ic


Sunt un om simplu cu o viață anostă și o slujba banală. Mă târăsc ca un vierme rozând frunza ce mă susține, în timp ce tu treci pe sub mine. Treci pe lângă mine și nu mă remarci. Sunt gri, lipsit de strălucire. N-am piercing, tatuaje sau șuvițe colorate în păr. Nu citești nimic în albastrul irișilor mei, pentru că nu te privesc niciodată în ochi. Nu-mi simți parfumul în aglomerația din metrou sau autobuz, pentru ca nu folosesc. Bruma de produse de îngrijire personală, cuprinde doar variante hipoalergenice, fără coloranți sau mirosuri evidente. Sunt genul care cedează locul copiilor și doamnelor, genul care nu întoarce capul pe stradă după femei sau bărbați, genul care nu ascultă muzica la caști și nu-și butonează mobilul. Pentru tine sunt doar un număr, un element al mulțimii, motiv pentru care n-ai să-ți aduci aminte niciodată ce înălțime am, sau ce culoare se lupta cu căruntul tâmplelor mele. Gropile trotuarelor, unele pline de băltoace îți trezesc mai mult interes decât apropierea mea. Nu-ți sună nicio alarmă atunci când calea ni se încrucișează și pentru o clipă chiar o să crezi că mă poți evita ferindu-ți doar puțin umărul. Am să-mi cer scuze, vag vinovat, când am să te ajut să-ți culegi ce-ai scăpat pe jos în urma impactului. Numai dacă ești pățit sau ușor paranoic, ai să verifici dacă portofelul sau telefonul sunt la locul lor și liniștit ai să mă uiți. Dacă este dimineață, mai ai 8-10 ore în care vei fi tu, adică timp suficient să nu mai poți face legătura între mine și ceea ce o să simți.

Eu n-am să fac nimic deosebit în răstimpul ăsta. O să-mi văd conștiincios de treabă în fața ecranului prăfuit, în biroul meu prăfuit, de la marginea orașului prăfuit. Am să-mi bag cartela de pontaj în fantă și am să plec spre casă, urmând rutina ultimilor ani. N-o să bage nimeni de seamă că mă feresc de orice atingere, că-mi țin mâinile în buzunare chiar dacă stau în picioare într-un autobuz al cărui șofer se crede pilot de curse. Am să deschid ușa garsonierei și fără să mă descalț, am să trag storurile și o să mă lungesc îmbrăcat în pat închizând ochii.

Atunci când mă voi întinde prin întuneric către tine o să ai pentru o clipă impresia că ai un scurt leșin, o mică întunecare a văzului, urmată de senzația neplăcută că trebuie să te întinzi, că ți s-au înfundat urechile și că trebuie musai să bei ceva care să-ți șteargă gustul metalic din gură. Am să aștept golit de gânduri pe patul din camera întunecată. Am să aștept să-ți revii, am să aștept ca procesele tale cerebrale să sudeze conexiunea, să definească zona în care se vor analiza și stoca noile informații. Dacă ai fi dormit în momentele acelea, treaba ar fi mers mult mai ușor și n-ai fi simțit fizic nimic. Ai fi visat haotic un vis din care nu ți-ai fi amintit decât imagini trunchiate. N-ar fi existat palpitațiile, nici greața, nici transpirația palmelor. Colegii ar fi observat compătimitori că ai avut o noapte proastă și te-ar fi întrebat ce-i cu bijuteriile tale.

Ăsta ar fi primul lucru ciudat, palpabil, inexplicabil, poate chiar îngrijorător. Cum este posibil să se înnegrească aurul? Atâta lucru știi și tu, aurul nu ruginește. Nu poți accepta că a oxidat ca o bucată de fier! Petele lăsate de bijuterii pe piele par niște arsuri ușoare. Urma inelului sau a verighetei miroase a acid, a coclit. Te speli repetat, freci bijuteria cu pastă de dinți, cu scrum de țigară chiar cu pastă abrazivă. Temporar, negreala superficială dispare, dar tu nu știi că metalul nobil este afectat în esență. Apoi te gândești că este vineri, că ai stat deja prea mult peste program, că trebuie să iei rochia roșie de la curățătorie și-ți zici că o să treci pe la bijutier. Promisiunea timpului liber te va face să lași presentimentele nefaste să cadă în vreun cotlon al minții.

Sunt obosită. Am fumat prea mult ieri, am băut bere înainte de culcare. Ei asta e, o să iau niște vitamine!

Îți deschid ochii, iar tu te sprijini de masă, birou, chiuveta… de cel sau cea de lângă tine. Cauți ceva, deși nu vrei să vezi nimic. Eu însă vreau să vad, vreau să știu unde sunt. Drăguț birou. Ai și plante…calculatorul este nou. Colega ar trebui să-și pună un sutien mai mic, care sa-i ridice sânii, altfel e chiar frumoasă.

Te minți că n-o suferi. Ce păcat… încearcă totuși… sărut-o pe buze! Nu te opune că-ți faci rău. Sărut-o cu limba, ce dacă a mâncat cu usturoi, sărută-o pasional… ah!

Bine bine, odihnește-te, dă-ți cu apă pe față și fumează o țigară. Mă retrag puțin, că nu-i bine să forțez nota când conexiunea este atât de proaspătă.

Fumez o țigară să mă calmez și-mi studiez chipul încercănat în oglinda. Apa rece mi-a făcut bine. Sunt chiar drăguță, așa obosită. Paloarea asta îmi da un aer misterios dar trebuie sa-mi schimb rujul. Ceva mai întunecat, mai carnal, dar după ce-mi mănânc pachețelul. Altfel se șterge. O fi vreo cădere de calciu, o anemie.

Cred că am șocat-o pe Stela. Ce mi-o fi venit sa o sărut?! Ciudat, mi-a plăcut! Și nici ei nu i-a venit să mă ia la palme. A închis ochii. Ioana, ai înnebunit!

Ioana, ești în baie? Te simți bine draga? O văd pe Ioana uitându-se ciudat la mine.

Nu se poate! N-a durat nici măcar o oră și a dat legătura mai departe. Se disipează și eu n-am căpătat mai nimic. Se pare că îmbătrânesc, îmi pierd din forța. Mâine trebuie să ies din nou! E weekend și sunt atât de flămând... La naiba Stela, cine te-a mințit că poți trăi cu o piersică pe zi? Dă dracului dieta aia ca te ucizi!

Nu, nu te las! Înapoi la Ioana! Stela, vino puțin că nu mă simt prea bine. Și cercelul asta nu vrea sa se închidă. Ce bine că ești aici. Parfumul asta, îl ai la tine? Uite, mi-am cumpărat sutien de la Secret's. Simți cum bate inima mea sub dantelă? De ce roșești, nu ți-a plăcut sărutul meu? Ce are căsnicia ta cu mine, am făcut ceva rău? Ah Stela, niciodată n-am mai sărutat pe cineva așa! A fost ciudat, de parca altcineva m-ar fi împins, de parcă nu eram eu! Mă simt rău, cred că o să leșin! Ah, mâna ta este așa răcoroasă, mai ține-o puțin pe fruntea mea. Cred ca am febra, mă arde tot corpul.

Stela, dacă te sărut din nou, te superi? O singura dată…Dă-i dracului de labagii, să se pișe pe ei! Mă săruți?! Acum, pe buze. O singură data și n-o să-ți mai cer niciodată nimic. Ai niște sâni minunați, sunt tari ca niște pietre. Stela, te doresc, mă lași să te sărut?! Cum nu, de ce?

De ce nu vrei târfă? Ești prea bună pentru mine? Nu-mi întoarce spatele când vorbesc cu tine! Unde crezi că te duci? Ia de colea! Cum ți se pare chiuveta?! Na că ai spart-o! Stați acolo cretinilor, ca vă fut dumnezeii! Unde te târăști cățea hemoragică, te-a tăiat pisarea și pe tine? Ți-e sete? Hai, bea, bea toată apa asta din closet! Nu te mai zbate atât, că trag apa și te înec ca pe un avorton. Bea n-auzi? Bea, morții mătii de curva, bea! O faci pe moarta cu mine? Lasă că te scutesc eu de teatrul ăsta ieftin! Nu-mi mai umple piciorul de bale și sânge, linge marginea bazinului, linge-l că-ți crap capul ala drăgălaș...

Linge-l fă! Vezi dobitoaca naibii, ce-am făcut din cauza ta? Am spart capacul, am ciobit porțelanul; uite ce mizerie… Nu, nu, nu! Lăsați-mă să-i desfac țeasta! O urăsc, vreau să o văd moartă! Și pe tine boule te vreau mort, și pe sclifosita aia de colo și mai ales pe puțoiul ăla cu aere de șef.

Mi-e rău, vreau sa vomit. Se învârte totul și este atât de frig... Nu mai văd nimic. De ce nu mai văd nimic, de ce?!

Am ratat. Am dat peste o dezechilibrată și am eliberat-o din cămașa de forță. Închid canalul, în timp ce colegii o scot cu forța din baia plina de sânge. Mi-e rău. Semi-deschiderea din Stela mă umple de durere; oare de ce nu s-a anulat când am schimbat unghiul?! N-am chef să-i trăiesc agonia, astăzi vreau altceva. Mă regrupez, respir calm câteva secunde cu ochii larg deschiși în gol. Îmi tremura mâinile și picioarele. Trebuie sa găsesc altul cât mai repede! Unul sătul, sănătos și dornic de experiențe senzoriale plăcute.

Schimb întunericul camerei, cu lumina neoanelor străzii. Pășesc calm, trecător anonim adâncit în gânduri, un ins tern de la care nu aștepți nici o privire. Nu simți nevoia să-l întrebi cât este ceasul, dacă-i este frig sau dacă singurătatea îl apasă. Nu vrei nimic de la mine, nici măcar nu observi că trec. Eu însă vreau.

Vreau să văd ce vezi tu, să mănânc ce mănânci, să iubesc ce iubești. Vreau să mă îmbăt cu parfumul soției tale, să-ți mângâi copii pe creștet, să-ți înghit de viu hamsterul, să-ți perii pisica, să-ți scot câinele la plimbare. Vreau să-ți regulez secretara la birou, să-ți admir colecția de timbre, să-ți ucid dușmanul, să-i sărut dreapta bătrânei tale mame.

Nu vreau jumătăți de măsură, eu vreau tot ce-i al tău, vreau viața ta! Și oricât ți s-ar părea că altcineva te pune să faci toate astea, eu nu am nicio vina; eu nu sunt decât un catalizator, mâna care apasă pe clanță, șperaclul care descuie ușa de la care te-ai mințit că ai aruncat cheia.

Tu ești cel care are temeri, dorințe, secrete. Tu ești cel care-și clădește experiențele de ani sau decenii ca pe niște cercuri concentrice într-un trunchi de copac. Eu sunt pana ce te despică ca pe buștean până la miez, iar seva ta mi-e hrana!

foto

44 de comentarii:

  1. 1ic si albastru. Si cu picatele gri.
    Vrei inghetata ? E rece precum gri-ul si albastrul irisilor tai

    Blue

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vreau ploaie cu miere, vreau măr copt cu scorțișoară, red.

      Ștergere
    2. mere rosii coapte cu scortisoara ?
      prea fierbinti.
      se asorteaza cu ploaia si contrasteaza cu albastrul sloi.
      sigur nu vrei ceva rece precum gheata ?
      pot oferi cel mult un toping de ciocolata fierbinte.
      mi-a spus cineva ca ciocolata este cea mai desteapta inventie culinara.
      Blue

      Ștergere
    3. o informatie buna, sper ca mai ai din astea

      Ștergere
  2. Mi-a trebuit ceva timp ca sa revin...
    Pur si simplu ti-ai lustruit pantofii cu cenusa lui Bradbury.
    Ai delzegare la degete pe domeniul sf .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă Ursule, sunt onorat și speriat de idee, dar Nea Bradbury e printre părinții SF-ului. Eu nici măcar nepoțel...

      Ștergere
    2. Nepotel ,dar unu de nadejde.

      Ștergere
  3. ce senzatie onirica mi-a dat povesteirea ta. m-a bagat intr-o stare de deja-vu. wow.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este posibil să o fi citit ceva asemănător, lumea e mică uneori. merci pt wow.

      Ștergere
    2. nu stiu daca am mai citti sa nu, nu asta voiam sa insinuez, ci senzatia in sine :D

      Ștergere
    3. Atunci am dreptul să mă sperii. Stai departe de mine! :D

      Ștergere
  4. fericit cel sarac in duhuri, dar bogat in duh :)

    vreau si imi place sa cred ca in blogul "Mucegai Ales" scriu unele si aceleasi degete, ale unuia si aceluiasi trup. un chip modelat, pe ansamblu, de trairile, experientele si simtirile insumate si inscrise in cartea sa de vizita, ca fiind "licentiat in scoala vietii"
    pam pam...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Ani,
      cam 99,8 din ce apare scris pe acest blog îmi aparține. Unde public ceva scris sau preluat din altă minte sau mânuță, scriu frumușel la subtitlu o lămurire sau la sfârșit o explicație.

      Ștergere
    2. Mulțumesc mult pentru prima frază, a cărei finețe mi-a scăpat inițial.

      Ștergere
  5. Eu is curios. Cu ce se ocupa in viata reala Mucegai Ales?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lucrează la o fabrică, aproape două. Mare inginerie nu face...
      Dar de ce te roade curiozitatea asta Molie?

      Ștergere
    2. Daca fabrica are ca scop scoaterea pe banda rulanda de scriitori, atunci inteleg. Daca nu, atunci lasa-ma sa-ti spun.
      1.Scrii bine
      2.Nu te rezumi in articole la pamflet, carcoteala, smotruiala etc.
      3.Faci uz in comentarii de cultura generala => Deci ai, nu gluma
      ...............
      10+ pentru blog

      Ștergere
    3. Fabrica fabrică obiecte, habar nu am dacă mai scrie si altul pe aici. De fapt mint, mai am un coleg care scrie, dar cum e non fictiune, nu ma bag sa-l deconspir.
      1. scriu și atat
      2. imaginatia mea are limite,
      3. sunt sfertodoct, dau impresia de cultura. Depinde de cititori sa realizeze profunda mea superficialitate (mama ce oximoron am bagat!)

      Ștergere
    4. Da,da,da ...Ai vazut cati pinguini sunt afara? :)

      Ștergere
    5. Nu, că am dat cu lavandă și nu mai zboară nici unul.

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Ei nici chiar superb. Asta este superlativ pentru altii, care scriu cu adevarat.
      Multumesc, ca ai rezistat pâna la capat.

      Ștergere
  7. Minunata radiografie a unui om aparent banal,sofisticat si profund,cel care are cuvantul la el si cu care se joaca dupa cum ii trece prin minte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mergea o ilustratie cu un tablou de al tău, dar cum nu mi-ai mai dat nici unul...
      :P
      Multumesc
      PS. poza cu tablou doream, nu pictura in sine.

      Ștergere
    2. Pont-cand vrei ceva poti lua de pe profilul de facebook...:-) :-) :-)

      Ștergere
  8. daca scrii o carte, sper ca apuc si eu un exemplar, mi-as dori sincer.
    iar stela, stela e acea stela neagra, nevasta lui mihai cel mort?
    de ce sf si nu fictiune?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok, o să adaug sau o să schimb eticheta în ficțiune, că știință nu prea e.
      Sărut mâna pentru idee.
      Nu scriu cărți, că sunt prea lungi! :P

      Ștergere
    2. ba sa scrii, nu te supara! imparte una lunga in mai multe si mai scurte! :)

      Ștergere
  9. SF-ul nu prea e genul meu dar cu toate astea am simtit nevoia sa mai recitesc ce ai scris inainte sa intru in ritmul zilei mele obisnuite de la job...
    tu ai un fel de de a scrie in forta dar asta se simte de abia dupa ce dispare ultimul cuvant citit...cel putin asta simt eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil pentru ca le scriu (scriam) repede, intr-un fel de frenezie, scuipând totul in maxim câteva ore?

      Ștergere
  10. Ma intreb daca ai idee cat de mult meriti sa fii iubit precum iubesti... Doar ma-ntreb. Uneori ma infior la cat de multe senzatii poti transmite cu o simpla fraza.
    Multumesc pentru ca existi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele de încurajare şi pentru ca mă citeşti!

      Ștergere
  11. când vii cu scrieri din astea încep să te recunosc, nu că în celelalte nu ai fi tu, nici vorbă. ne risipim peste tot unde lăsăm câte ceva din noi. doar că printre astfel de rânduri descopăr un tine pe care bănuiesc, dar doar bănuiesc, că l-aș cunoaște.
    îmi place genul acela de răutate teribilă, chiar violentă care răzbate printre rânduri, un fel de dandelion mai soft dar la fel de neurochirurgical. te invidiez. spun sincer asta fiindcă știu cât este de greu să faci cuvântul să se așeze astfel încât tăietura lui să despartă perfect sinapsele cauzând durere. poate și din această cauză îți iert toate câte altele nu aș ierta sau nu aș suporta. nu e vorba de vreo suferință închipuită, ci doar despre nevoia de a cunoaște personajul din tine dincolo. în ezoteric.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mitz, mi-ai cam lipsit, m-ai și speriat puțin. Prin urmare m-am întors. Și nu Mitz, eu nu sun El, nu semănăm deloc. Știi că dincolo de talent și inteligență ceva este în neregulă cu el. De câte ori îi citesc numele tresar.
      Zic să lăsăm să se aștearnă praful peste și să privim spre viitor. Eventual prin cătarea pistoalelor galanților tăi tâlhari! :D

      Ștergere
  12. imi place cum scri serios, doar eu nu pot fi serioasa.

    RăspundețiȘtergere
  13. povesteirea ta imi da o stare de deja-vu!
    O zi placuta:)

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE