joi, 12 septembrie 2013

Insolația la evrei

Ieri am avut un meeting cu niște vânzători. Așa le zic eu la reprezentanții zonali, deși unii dintre ei sunt puțin ingineri. Dacă cu ăia mă înțeleg excelent, prost spre groaznic mă înțeleg cu oamenii de vânzări 100%. Cred că ăstora le spală creierii la cursuri, de nu realizează că prin penibilile lor insistențe obțin reacții contrare celor pe care și le-au propus.
Ziua trecută am avut impresia că am dat de doi din specia asta. Echipa era formată dintr-un român-evreu și un evreu-evreu. Se știe că evreii se pricep la biznis de când ies din scutece, așa că m-am așezat la masă arecum regătit.
Așa credeam. S-a dovedit că experiențele mele despre prima întalnire dintre un vânzăcios și un potențial clientos au fost labă la muște. Tipii au prestat atât de agresiv încât mai aveam puțin și mă ridicam să-i invit afară. Au vrut să plece cu niște exponate în geantă pe post de mostre, au cerut pe mama și pe tata în cifre actuale și estimari, m-au intrebat chiar și ce mărime port la pantofi. Culme a impoliteții, vorbeau între ei evreiește. Discuțiile s-au desfășurat în ritm crescendo, timp în care românul devenea tot mai zambăreț iar evreul din ce in ce mai roșu și încruntat. Spre sfârșitul discuțiilor am vazut cum i se umflă niște vene pe la gât și tâmple. Vinișoarele de sânge din ochii tulburi gălbui arătau ca și cum ar fi sudat fără mască.
După ce a dat Trompi de s-a terminat timpul alocat întâlnirii am dat mâna cu românul dar evreul m-a lăsat cu mâna întinsa și s-a apucat de masă. Am văzut cum i se albesc falangele. Exact când mă întrebam dacă e cazul să sun la 112, m-a întreabat de toaletă.
Băi cum să spun, din budă a ieșit alt om, unul amabil, jovial. Și-a cerut scuze zâmbind încurcat. Că vai presiunea ăă... discuțiilor l-a făcut nesuferit. Că vai ce prostie. Că vai cât de prost... Ok zic eu, dar cu colegul care e treaba? A, colegul are insolație.
Să muară bibi, eu aș fi pariat taman pe dos!

 

2 comentarii:

Comentarii mucegaite