Fetiţe strivite între mate şi sport

sursa foto
La Cernăteşti s-a petrecut ieri un accident urât. Două fetiţe de nouă ani au fost strivite de stiva de lemne din curtea şcolii. Nu erau nişte reteveie ci trunchiuri întregi, aşa că una a "scăpat" cu piciorul rupt în timp ce a doua fost trimisă cu elicopterul la Bucureşti, cu sternul spart, coaste rupte, plămân înţepat şi hemorgaie internă. Acum se chinuie să supravieţuiască, în comă indusă, în stare gravă.
Despre asumarea riscului şi delegarea responsabilităţii au vorbit alţii mai mult şi mai bine decât mine. Sunt lucruri în preajma noastră care prea des ne umplu viaţa cu noroi şi chiar cu sânge. Lucruri evitabile dacă lumea ar înţelege ce înseamnă răspunderea.
Nu stau să vă disec ştirea în stil jurnalistic, că oricum o să o facă mass-media compot.
Ideea de bază este că fetele erau la ora de sport, fără profu' de sport care la ora aia călătorea în maşină spre Buzău cu o doamnă având tripla calitate de nevastă, profă de mate şi directoare a şcolii în speţă.
Ei şi acum vine partea interesantă, aia care nu ştiu dacă a apărut în presă.
Imediat ce au dispărut de prin zonă poliţiile, salvările şi inspectorii, fruncea 'telectuală a început o campanie de deculpabilizare. Începând de dimineaţă părinţii au fost chemaţi pe la grădiniţă şi şcolă. Pentru ce? Păi ca să li se ceară semnăturile pe un fel de disclaimer. Adicătelea pentru educatoare, profe şi învăţatori, că nu ei ar fi răspunzători de siguranţa şi integritatea boracilor băgaţi în săli.
Băi tată, vă mai miraţi că scriu chestii demoralizatoare gen sfârşitul lumii?
Păi de ce duc eu copilul la grădiniţă în primul rand? Să fie supravegheat, să nu-l las închis în casă cu chibriturile în mânuţă făcând baie în oala de pe aragaz. Componenta educaţională creşte cînd îl dau la scoală, dar siguranţa lui este în continuare vitală. De asta au pus ăia garduri şi pază, de asta unii părinţi dau bani grei la taxi zi de zi. Ca să ajunga odorul teafăr la şcoala socotită enclavă de spiritualitate şi siguranţă!
Bagând un copil pe poarta grădiniţei sau şcolii, ba chiar şi la liceu, eu ca părinte deleg responsabilitatea către cei de acolo. Cum şi-o împart sau deleagă între ei, este treaba lor. Internă.
Cel puţin aşa credeam eu. Voi?

PS: chiar înainte să postez rândurile astea, am auzit că fetiţa internată la Floreasca a vorbit puţin cu tatăl ei.