luni, 29 aprilie 2013

Casa Comana, locul unde poți deveni invizibil

   A ține mânia în tine este ca și cum ai bea otravă și ai aștepta să moară altul. Prin urmare, am să vărs pe blog toxinele ca să scap teafăr.
   Sfârșitul ăsta de săptămână fierbinte și însorit l-am petrecut în București. Prietenii mei sunt din cei pe care îi scoți greu din casă, dar dacă îi urnești atunci să te ții.  În această Duminică le-a venit ideea să vizităm Parcul Natural Comana, aflat la 30 km de București, către Giurgiu.
   Scurt pe doi, a venit MD, ne-a înghesuit în Bebel și dă-i benzină. Dacă știam cum e drumul, probabil optam pentru o mașină de teren. Nu a fost totuși o problemă, pentru că oamenii deștepți știu să renunțe așa cum am renunțat noi la ruta alternativă spre Berceni, pe un drum numai bun pentru tractoare.
   Domeniul Comana e un colț uitat de lume unde praful se împacă bine cu balta, având pădurea pe post de aspirator. Pentru cei care adoră să transpire, să strănute și să facă bășici în diverse locuri, este locul ideal. La fel de bun este pentru familiile cu mulți copii. Pur și simplu le dai drumul în Aventura Parc, iar la plecare, pe ăia pe care îi mai găsești pui furtunul de pompieri, îi storci, îi ambalezi în saci și îi pui in portbagaj. Ca variantă alternativă, îi legi pe suportul de biclă de pe capotă. Până acasă se scutură ei.
   În caz că nu țineți post negru extins, sau nu vă plac micii pudrați cu praf, vă sfătuiesc să aveți la pachet ceva de luat în gură. Singurul loc aproape, unde se poate mânca ceva gătit este Restaurant Casa Comana sau/și (nu știu dacă e unul și acelaș lucru) Salonul din Pădure.
   Când am pătruns pe poarta complexului am crezut sincer că o să fie grozav. O cină la o terasă pe malul apei, nu e de lepădat. Armata de chelneri, ospătari și alte categorii din sfera deservirii publice era impresionantă, decorul minunat și mirosea discret a mâncare.
   Ne-a trecut entuziasmul imediat ce am văzut privirile pe care ni le arunca personalul localului. Ne-am uitat pe lângă noi, ne-am mai scuturat un pic, ba ne-am examinat chiar și tălpile. Nimic în neregulă. Față de restul clientelei în short, noi eram chiar decent îmbrăcați și încă proaspeți, să le dea Dumnezău sănătate lu' Menăn și Leidi Spidstic.
   Ei lasă Mădă, poate ți se pare ție că se strâmbă, așa o fi fața chelnerilor, zicem noi coborând cât se poate de încet treptele pe ponton, să dăm timp personalului să remarce că au sosit alți clienți.
   Trecem în reluare pe lângă bar/chioșc/recepție, cu speranța că ne întreabă careva de sănătate ori eventual dacă nu dorim o masă de cinci personi. Nu se întâmplă asta, dar găsim singurei una liberă și ne așezăm. Aprindem două țigări și așteptăm. Nu ni se aduce scrumieră. Cum fumatul în aer liber încă nu s-a interzis, ne resemnăm să scrumăm jos și continuăm să așteptăm.
   La masa alăturată se aduce comanda. Cinci-șapte chelneri fac naveta cu platouri și sticle pe lângă noi. Absolut nici unul nu ne aruncă o privire, darămite să ne întrebe de avem ceva nevoi. Gradul de ocupare al terasei estimat inginerește era maxim de 65%, dar la ce oștire de oameni era acolo ar fi trebuit să ni se ia comanda mai rapid ca la Mc. Ne mai foim, mai ridicăm un deget, o sprânceană, un copil de pe jos, că tot erau destui de alergau pe acolo, dar tot nu ne bagă nimeni în zeamă.
   Sătui de așteptare ne ridicăm de la masă tot în slow mottion, poate se îndură vreun chelner să zică să-l așteptăm două ore, că vine. Tot nimic.
   Defilăm pe lângă acelaș chioșc unde chelnerii se prefac că nu există decât ei și constipația/abcesele lor. Ajungem la poartă fără alte probleme. No bine, asta e viața, ne spunem. Am pierdut cina în natură, hai să ne resemnăm.
   MD însă ne-a aruncat cheile de la Bebel și a intrat hotărâtă la recepția hotelului. Am cules-o din fața Casei Comana 15 minute mai târziu în aceiaș stare. Nu reclamase nimic, pentru că nu găsise cui.
  Abia acum mi-a venit o idee târzie. Trebuia să le furăm papagalul cu tot cu colivie, poate așa recunoșteau că existăm, că nu suntem invizibili.
   Restaurantul Casa Comana adăpostește Chelnerul cu cataractă, Superviserul cu IQ mic, Ospătarul nesimțit, Gherțoiul cu șorț, Leneșul cu ancăr, și alte specii pe care le credeam pe cale de extincție. Dacă nu schimbă fauna, îi prevăd patronului un faliment fericit.
   Pentru că pe lume există dreptate am mâncat un borș de pește fenomenal la Restaurantul Pescăresc hanul Călugărenilor. Acolo chelnerul, un domn în vârstă, știa și câți solzi a avut crapul prăjit la felul doi. Domnul era atât de convins de calitate, incât a promis că dacă nu ne place borșul, îl plătește el.
   Pentru cei care se întreabă de ce nu am facut scandal la Casa Comana ca să fim serviți, precizez că mâncarea cu flegme mi se pare o delicatesă supraevaluată. Sincer, nu merită banii!
 

25 de comentarii:

  1. Restaurantul e pedeaua hotelului pentru curve , stiu asta din epoca socialista ,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce e aia pedea? Stiu ca si curvele trebuie sa manance, dar o ciorba in plus, sau macar un suc pentru noi tot gaseau. niste rai! :P

      Ștergere
  2. Pă mine de ce nu m-aţi loat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Penca nu era loc, masina fiind plina cu mine, carile am ditamai butoiul cu bere la purtator. Apoi stai parcata, ce-ti treaba tie praf? Mearga pictorii la tara...

      Ștergere
  3. taaare, acum trei ani am fost şi eu acolo şi nu ne-au servit masa, cică era doar pentru cei care erau cazaţi. şi am mâncat o pastramă super laaa... hanul călugărenilor, care pe vremea aia nu era restaurant pescăresc :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Istoria se repeat ciudat de rotund. Dar ia zi, peste are "delta" aia? Ma refer la aia care mananca rame nu la cei care vand cotzocarle.

      Ștergere
    2. peşte e la greu, da' nu ai voie să pescuieşti chiar în rezervaţie. încearcă la vară mai la vale, la Falaştoaca, sau mai în amonte la Crucea de Piatră (fără legătură cu cotzohârlele, chiar aşa se numeşte satul! ) :))

      Ștergere
    3. Nu sunt pescador, intrebam si eu asa...

      Ștergere
  4. Mie-mi pare mișto asta cu „n-a reclamat că n-a avut cui”. Păcat că mi-am dat demisia, propuneam și io treaba asta la mine la munci. Luam trofeul Inovația sigur!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adica ce, o faci proasta pe MD, crezi ca nu stie a reclama?!

      Ștergere
  5. Mai intai invata sa vorbesti si sa scrii corect limba romana, si pe urma critica un restaurant. Tu habar nu ai pe ce lume traiesti si ii critici pe alti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Anonim,
      Daca doar gramatica m-ar fi impiedicat sa mananc ceva la Casa Comana, nu scriam. Deloc.
      Cred ca la mese erau numai savanti, filologi, artisti.
      Si vezi tu, eu cartesc, nu critic. Critica e aia cand astepti ca in urma unor observatii sa se schimbe ceva.
      Daca tu esti unul dintre cei responsabili pentru faza descrisa in postare, sunt sigur ca nimic nu se va schimba.

      Ștergere
  6. gramatica zici?
    si cu "alti" cum facem? mai punem noi un "i" din oficiu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine tu redfire! Arde-l pe țăran cu cota; dă-i pământ și ia-i recolta!

      Ștergere
  7. Hahahaha. Ce-mi place ca te iubesc femeile, cacacios mic agramat. Ai nevoie sa-ti ia o pizda apararea si te mai si guduri cand o face? Sa stii ca anonimul de mai sus, cat de incult o fi, si-a dat seama ca tu cu gramatica n-ai nicio treaba. Esti praf, pulbere fina, ca alte 90 de procente din blogării românești. Deci sugi pula cu cratimă / fără cratimă / cu topică / fară topică, cu stil si inversunat. Atunci bine! Aferim!

    RăspundețiȘtergere
  8. Stii ca replica asta a ta, "te oftici", e o replica de fatalau ratat, nu? :)) Adica foloseam astea la gradinita. Se pare ca la stadiul ala ai ramas. Nu ma mira ca ai doar "foste" si traiesti din amintiri, povesti de cacat si burta de la bere! Concluzia: sugi pula in continuare. Atunci bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Existi, deci dumnezeu si-a ras in barba!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bai, cand m-am dus mi-au dat destul de repede niste bere. Bine, era cam gol localu.
    Dar, am fo la ala grecesc de la marginea baltii unde s-a miscat berea in ritm corect :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Am vizitat si noi Casa Comana si Parcul de Aventura Comana. Avem trei copii (de 7 si gemenii de 3 ani) si in weekend incercam sa petrecem cu ei cat mai mult timp in aer liber. Dupa o adevarata aventura pentru copii in Parc (pana si gemenii de 3 ani s-au catarat pe trasee si s-au distrat copios pe tirolianele mici) foamea si-a spus cuvantul! Sincer imi era putin teama, de obicei la restaurante nu prea gasesti in meniu ceva comestibil si pentru copii, dar aici lucrurile au stat cu totul diferit. Ospatarul, politicos de altfel, ne-a recomandat ciorba de cocos pentru cei mici, care am inteles ulterior ca este specialitatea casei. A fost buuna domnule, buna de tot, ca la bunica la tara, iar piticii au lins din farfurie! Felul 2 am ales cate o tigaie de pui, apoi tortul casei, care a fost pur si simplu delicios!
    Si pentru ca ne-am simtit bine, seara ne-a prins tot acolo, la gradina, cu o inghetata si o cafea, asezonata frumos cu o negresa.
    Impresia care ne-a lasat-o complexul a fost una foarte buna, se vede cu ochiul liber ca totul a fost aranjat cu mult bun gust si atentie.
    Pentru noi a fost o zi reusita si vom reveni cu mare placere!

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE