luni, 8 septembrie 2008

Culoarea cacatului politic


Refuz sa vad ce-mi arati, sa gust ce-mi indesi in gura, sa ma sufoc in duhoarea ce mi-o bagi pe nas; refuz sa te ascult desi inca te mai aud!
Nu vreau sa aud de verdele tau, de optiuni, mosteniri si prezervare. Vedea-te-as in formol de viu, ca sa pricepi profund conceptul de conservare!
Sa mirosi a formaldehida conservata in cacat si a piele ranceda argasita in propria ei sudoare.
Cine dracu te-a pus sa spui ca verdele are culoarea fierii, ca albastrul simbolizeaza cerul?!
Negrul nu inseamna noapte, degeaba zambesti in alb ca un dobitoc. Pentru tine barza este asa de complicata ca preferi sa crezi ca ma-ta te-a facut cu caloriferul. Uita filmele alea stupide care te-au invatat ca rosul inseamna baie de sange si ca un cacat de fundita roz te umple de speranta ca scapi de cancer la san, sau iti iese SIDA din cur. In moarte toate culorile tale simbol arata ca niste cacati de caini hepatici bronzandu-se la soare, se topesc pana ce toate ajung sa fie toate galben-lumanare! Iti inchipui rudele la priveghiul tau tinad in maini scrinjoaie cu fitil din blana?
Te-ai obisnuit asa de tare sa-ti atarne incat albastru iti suna in tartaguta ca fiind triunghiul sexului perfect. Unde dracu s-au dus zilele cand iti trebuiau motive sa nu ti se scoale?! Acum asculti soapte negre inflorindu-ti in suflet, multumit ca nu ai loc de sera. Zambesti narcisist in oglinda admirandu-ti protezele grefate direct pe albul osului, ca un heruvim bulangiu cu aripi de tabla cautand la Amor doar motive de laba.
Vorbesti de senzatii intense, arzatoare, de culoarea gloriei si a regilor. Purpura era rosul obtinut dintr-o molusca baloasa; o purtau imparatii romani care aveau de pe atunci case pentru cei ca tine. Se numeau vomitorium si erau pline de lauri si carne plus ceva vinisoare roz de la ulcerele perforate de atata naturala si sanatoasa imbuibare. Te astepti ca moartea ta sa fie catastrofica asemenea unei explozii solare, dar ti se se decoloreaza rozul de sobolan al coaielor, ti se aplatizeaza basina aia de cap, se scorojeste, arde ca tigarea si se transfoma in cenusa zburatoare. Tu nu te poti prabusi, pentru ca esti namol. Esti mai putin decat o coala de hartie. Macar aia are dreptul la o reciclare, ajungand sa pupe in cur pe cine a scuipat in gura cand era ziar. Tu faci asta de zeci de ori intr-o singura viata, intr-un singur an, ba chiar in aceiasi zi. Tu faci cuvantul tradare sa sune banal.
Ma pis pe verdele falselor tale fapte si verdele gulerului tau. Borasc pe albastru falselor tale sentimente pavoazate-n trandafiri si pe ochii tai spalaciti.
Verde nu esti, albastru nu esti…esti batran si vandut sau tanar si arvunit. Esti suma umorilor gabene revarsate din pantecele tau puhav, in timp ce negru esti doar in cerul gurii si asta doar pentru ca te-ai scobit cu pixul in cangrena cracanata intre dintii aia de lopatar. Esti baltat cameleonic la cur, dar tricolor la cap. Iti este dor de revenirea la traditii, matca si cultura cum ii este curvei dor de pula. Daca ai fi trait in evul mediu, ti-ai fi pus sigiliul pe scrisori pecetluindu-ti corespondenta cu ceara din urechi.
Astept plin de nerabdare sa-ti crape ochelarii de soare, sa ti se scuga carnea de pe oase ca nisipul dintr-un ciorap perforat, inainte sa ma aliniezi la zid sau pe stadion si sa-mi tragi un glonte in cap, pe motiv ca am nasul mai lung decat majoritatea.
Mi-e scarba de voi toti colorantii sintetici, mi-e scarba de tine, care canti ca soprana de coloratura dar pozezi in bariton. Stau cu voma in gat numarand jignirile pentru care o sa te decapez in suc gastric.
Astept ca progeniturile tale sa dea gres pierzind tot ceea ce tu ai furat sau catigat in mod repetat la Loto. Imi astept rabdator randul la viata, astept ca ai mei copii sa le ia gatul bastarzilor tai, chiar daca pentru asta trebuie sa faca practica pe mine.
Verde nu, albastru nu, rosu nu…Te pomenesti ca te crezi portocaliu?!
O sa am rabdare, am sa te astept sa te mai decolorezi, sa te uiti din ce in ce mai spanchiu, si cand o sa calci pe bec, poti sa te caci portocale cu copac cu tot, ca de mine si de urmasii mei n-o sa scapi!

6 comentarii:

  1. brr.. ma cutremur:) vad ca stii sa si urasti:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tulai Doamne!! De tare multa vreme nu m-ai mai "bucurat" cu atata venin. Stau si ma intreb cum pe o suprafata atat de mica de text s-a putut concentra atata mucegai?
    Candva iti spuneam ca mi-as taia un deget de la mana sa pot scrie asa. Acum, in momentele astea, mi-as taia toata mana sa pot scrie o asa mare concentratie de ... nu am definitie.
    Mi-a placut!

    RăspundețiȘtergere
  3. doamne, ce prostie patentata! prostie cu lustru! poti sa imi zici ce mi-oi zice, ca nu inteleg eu adevarata arta sau adevaratele eseuri...ca tot prostie fara nici o valoare ramane! bleah...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehehehe!!! Banul da valoarea Conu" Radule:)) sau nu sti maneaua?:))) Sa umblam la patent ca sa te punem la curent cu ce e valoros si ce nu :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. mircea,
    sa urasc stiu prea bine, dar imi trece repede dupa ce ma razbun:P!

    sorana,
    stii prea bine ca poti scrie, trebuie doar sa te tortureze ceva sau cineva. Ma duc dupa clesti si burghie. Nota de plata o trec in contul tau.

    andreea,
    lasa-ma sa te conving de asta! Cand poti iesi la o cafea?!

    anonim,
    multumesc pentru calificative si invective. Lumea ar fi plicticoasa fara cineva care sa i se impotriveasca, nu-i asa?!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite