marți, 16 septembrie 2008

Ai grija!!

Preluata si cu mustati si coada stufoase, de mine impopotanata:
Ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte este ca ma rugam: “Da Doamne ca dublul sens al expresiilor si figurile de stil sa dispara si totul sa decurga conform definitiei!”. Eram prea suparat pentru o negociere ratata si am uitat ca trebuie sa ai grija ce-ti doresti, ca se implineste.
M-am trezit cu senzatia aia care prevesteste nenorocirea si abia o clipa mi tarziu au reinceput zgomotele ciudate. In mijlocul camerei, un soarece rodea miezul noptii. Am cazut intr-un somn de plumb si din cauza asta, desi m-am culcat la etaj, m-am trezit, intre bucati de moloz si parchet, la parter, cu fata spre gaura din tavan. Imediat ce m-am intrebat daca nu mi-am rupt vreunul, am avut din nou oase. Zgomotul era cutremurator. Am dat fuga spre tocul usii dar pe drum am realizat ca am gresit. Fuga este mai valoroasa decat un toc de usa. Pe geamul spart am privit uimit cerul; se crapa de ziua. Am strigat catre patul unde-mi lasasem perechea, dar cum acolo nu mai era nimeni, mi-am dat seama ca a furat-o somnul. Suparat si obosit am aruncat o privire in oglinda baii si aceasta s-a facut tandari. Barbieritul fara oglinda a fost mai putin dureros decat momentul in care m-a taiat pisarea. Am plecat la serviciu cu oliviera dupa mine ca si asa aveam pula varza. Concentarat la problemele mele am observat tarziu cat se schimbase lumea in urma dorintei mele nesabuite. Spectacolul incepea de la oameni. Unii scadeau in inaltime treptat, altii tipau plini de vanatai care apareau pe trupul lor instantaneu. Am aflat ca pe unii ii roadeau pantofii iar pe altii doar ii bateau. Am vazut oameni care pur si simplu dispareau de pe strada, furati de peisaj. Am vazut cum cresteau si se clatinau cladirile numite zgarie nori. La birouri parea totul in regula pana mi-am vazut sefii plutind aproape de tavan drept consecinta a unei sedinte la nivel inalt. In ciuda loviturilor suportate la prabusire, nu a mai comentat nimeni, ca doar cazusera de comun acord. Lucrul bun a fost ca au hotarat sa luam libere pana revin lucrurile la normal.

Am plecat de la serviciu. Pe drum, am vazut pe unul pe jos si vreo doi insi care trageau de el. Pana nu i-am pus omului niste bani in buzunar nu s-a putut ridica, caci era sarac lipit pamantului. M-am speriat cu adevarat abia cand am vazut la unul putred de bogat, cum ii cadeau urechile, nasul si degetele. Am realizat cata suferinta am adus lumii si am hotarat sa elimin cauza. M-am hotarat sa ma ma inec ca sa inceteze odata acest cosmar dar cand m-am aruncat de pe pod am cazut pe uscat caci nu eram in apele mele. Mi-am cautat alinarea intr-un bar dar la al doi-lea pahar a aparut unul cu capul din doua bucati care, dupa ce il certase nevasta sa nu mai bea, a facut cum l-a taiat capul.
Acum stau in biserica si ma rog, afara se aud bubuituri, semn ca tocmai cade inserarea.
Ma chinuie ceea ce am facut si tare mi-as dori sa indrept raul. Da Doamne, sa existe si in viata reala minunata comanda “undu”!

7 comentarii:

  1. Realitatea este stramba si ireala. Oamenii se feresc de ea in cautarea adevarului. Dar nimeni nu stie ce-i adevarul...
    Pana la urma imperfectiunea e atat de frumoasa.
    Frumos scris.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si incerc sa-mi adun sufletul; dar bucati din el au cazut in apa tulbure din gurile de canal.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dan,
    multumesc pt aprecierea imperfectiunii!:)
    Chuy,
    multumesc pentru aprecierea nebuniei drept genialitate! :D
    Cella,
    nu, nu si iara nu! :P
    StefanFlorin,
    pentru tine imi doresc sa existe "redu".:)

    Radu

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiam de ce ziua aceea a fost atat de aiuristica: la iesirea in strada din fata blocului, peisaj ca dupa razboi: fugeau cativa mancand pamantul. periculoasa zi, mi-am spus, ceva nu este in regula, ar fi timpul sa ma evapor. si...

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite