Trag apa, trec pe lângă el şi mă postez la chiuvetă în faţa oglinzii.
El îşi continuă treaba dar are chef de vorbă.
- Oo, ce faci drăguţă, nu mai cunoşti omul când fluieră, ori ai devenit pudic?!
- A, nu...salut! Adica... Mă uitam că îmi cade părul. Să mă tund mai scurt?
- Lasă-l aşa că eşti băiat gigea. Inchide uşa că vreau să-ţi arăt ceva!
- Nu nu, lasă altădată. Îţi închipui ce zice lumea?
- Lasă lumea să vorbească că are ce. Ia uite! Pune mâna mă că nu muşc!
- Mmm ce beton. Mişto. Frate ce tare e!
- Sexicios, nu? Dă-mă dracului că-s bun. Se pupă la chelie.
- Îmi place tare mult, pot să...ia dă-mi...că sunt ud!
- N-are nimic. Mă, ce te grăbeşti aşa, vezi că am o siguranţă aici.
- Nuş ce am de îmi tremură mâna. Pff, ce îmi vine. Cred că mă îndrăgostesc.
- Hamilton, baby. Sunt nebun după el, dă-l înapoi că îţi ajunge. Îl iubesc!
- Te urăsc...E cel mai tare ceas mecanic de l-am văzut!
miercuri, 26 octombrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
Statul şi recensământul
Zic
Statul nu discută, dispune;
Statul nu te aude, te audiază;
Statul nu este inamicul nr. 1, este inamicul;
Statul este peşte pentru că politica este curvă;
Statul care nu ştie să estimeze învaţă să numere;
Statul te consideră artist, de asta îţi trimite recenzori;
Statul vrea să ştie de la cine şi unde ai, ca să decidă cât şi când ia;
Statul te vizitează când vrea să-ţi ia şi trebuie vizitat când trebuie să-ţi dea.
Deci
Recensământul este ca inventarul la aprozar. Dacă iese prost inventarul, se închide gestionarul ori aprozarul. Daca iese prost recensământul, se publică rezultate parţiale pesimiste – vinovată este eludarea meandrelor concretului.
Dacă iese bine, se publică rezultate parţiale optimiste – câştigătoare este coerenţa aliată viziunii.
Gestionarul pleacă la Bruxeles cu amanta, în ambele ipoteze.
Statul nu discută, dispune;
Statul nu te aude, te audiază;
Statul nu este inamicul nr. 1, este inamicul;
Statul este peşte pentru că politica este curvă;
Statul care nu ştie să estimeze învaţă să numere;
Statul te consideră artist, de asta îţi trimite recenzori;
Statul vrea să ştie de la cine şi unde ai, ca să decidă cât şi când ia;
Statul te vizitează când vrea să-ţi ia şi trebuie vizitat când trebuie să-ţi dea.
Deci
Recensământul este ca inventarul la aprozar. Dacă iese prost inventarul, se închide gestionarul ori aprozarul. Daca iese prost recensământul, se publică rezultate parţiale pesimiste – vinovată este eludarea meandrelor concretului.
Dacă iese bine, se publică rezultate parţiale optimiste – câştigătoare este coerenţa aliată viziunii.
Gestionarul pleacă la Bruxeles cu amanta, în ambele ipoteze.
Femei, preşuri şi vin
- Băi Hulă, nu poci să dorm, zice el reuşind să mă dezvelească! Deschid gura să-i zic ceva de morţii blocului pană la scara M, dar tresar:
- Şşt!
Afară scrâjneşte un ciob. Cineva strigă, aleargă, se împiedica. Paşi mulţi îl ajung din urmă. Urlă oribil, apoi horcăie şi gâlgâie. Coidză face o moacă de hamster prins pe budă. Parca îi aud gândurile: „Zgâţii lu' tactu' de prost care ţi-ai găsit să-mi mori sub geam!”
Pipăi toporul. Mă potolesc. Gratiile ăstuia par solide. Se aud şoapte, zgomote de lamă ce muşcă în carne. Canibalii îşi împart rapid prada şi se cară. Frigul se lasă în cartier mai tare decât întunericul şi tăcerea.
Caut din ochi încă o pătură. S-a dus naibii visul căldurii pe ţeavă de la Marea Deportare. Trag de preş chiar dacă-l aud pufnind. E in casa lui, poate să-şi caute o hanţă de învelit. Mai iau un gat din sticlă, să mă asigur că are încă în ea. Căldura covorului şi băutura mă înmoaie. El suflă sacadat în mochetă. Aerul din cortul pus in mijlocul camerii miroase a cinematograf după un film indian. D' alea în care indienii de pe pânză cânta iar ăia din sală se caută cu porumbu' la carii. Mă trezesc vorbind.
- Auzi, dacă ai găsi o femeie, ce ai face?
- Orice!
- Frate auzi, da cu cine ai pune-o, cu Anjelina sau cu Biionse?
- Cu Nicol, aia de cânta înainte cu Pisicuţele. Biionse a întins copita cand a încercat deşteptul de Jăizii să o ascundă. Ia crăpat pe amândoi Depogarda. Ehh...Nicole era bună rau; neşte fese de ţi se scula şi când te uitai la scaunul pe care stătea. Mama, ce ţâţe beton, ce pântece plat şi ce şolduri. Ce faţă şi ce ochi; gândeşte-te cum ar fi să ţi-o sugă uitandu-se în ochii tai.
-Mă gândesc...Auzi. Da' buzele Anjelinei? Îţi dai seama cum se mulează buzele alea, cât de moi şi calde sunt? La dracu, cred că mi se scoală!
- Mie mi se culcă dej. Fraiere, nu eşti oblu. Sare apretul pe tine de somn. Nu fi muhe, dă sticla încoace că ejti bini; nu-ţi mai trebe!
- Ia Coidză, noapte bună!
- Noapte bună Hulă, somn din mână!
- Şşt!
Afară scrâjneşte un ciob. Cineva strigă, aleargă, se împiedica. Paşi mulţi îl ajung din urmă. Urlă oribil, apoi horcăie şi gâlgâie. Coidză face o moacă de hamster prins pe budă. Parca îi aud gândurile: „Zgâţii lu' tactu' de prost care ţi-ai găsit să-mi mori sub geam!”
Pipăi toporul. Mă potolesc. Gratiile ăstuia par solide. Se aud şoapte, zgomote de lamă ce muşcă în carne. Canibalii îşi împart rapid prada şi se cară. Frigul se lasă în cartier mai tare decât întunericul şi tăcerea.
Caut din ochi încă o pătură. S-a dus naibii visul căldurii pe ţeavă de la Marea Deportare. Trag de preş chiar dacă-l aud pufnind. E in casa lui, poate să-şi caute o hanţă de învelit. Mai iau un gat din sticlă, să mă asigur că are încă în ea. Căldura covorului şi băutura mă înmoaie. El suflă sacadat în mochetă. Aerul din cortul pus in mijlocul camerii miroase a cinematograf după un film indian. D' alea în care indienii de pe pânză cânta iar ăia din sală se caută cu porumbu' la carii. Mă trezesc vorbind.
- Auzi, dacă ai găsi o femeie, ce ai face?
- Orice!
- Frate auzi, da cu cine ai pune-o, cu Anjelina sau cu Biionse?
- Cu Nicol, aia de cânta înainte cu Pisicuţele. Biionse a întins copita cand a încercat deşteptul de Jăizii să o ascundă. Ia crăpat pe amândoi Depogarda. Ehh...Nicole era bună rau; neşte fese de ţi se scula şi când te uitai la scaunul pe care stătea. Mama, ce ţâţe beton, ce pântece plat şi ce şolduri. Ce faţă şi ce ochi; gândeşte-te cum ar fi să ţi-o sugă uitandu-se în ochii tai.
-Mă gândesc...Auzi. Da' buzele Anjelinei? Îţi dai seama cum se mulează buzele alea, cât de moi şi calde sunt? La dracu, cred că mi se scoală!
- Mie mi se culcă dej. Fraiere, nu eşti oblu. Sare apretul pe tine de somn. Nu fi muhe, dă sticla încoace că ejti bini; nu-ţi mai trebe!
- Ia Coidză, noapte bună!
- Noapte bună Hulă, somn din mână!
vineri, 21 octombrie 2011
Gadhafi este mort, Alah să-l iepure!
Gadhafi este mort. Măcelul din Libia poate continua fără scop. Cel puţin fără scopul uciderii dictatorului. Alte interese vor muta pionii însângeraţi pe harta de nisip, petrol şi foc.
Acum cateva ore AP anunţa că în urma unui pont, luptătorii revoluţionari l-au hăituit pe jos pe Gadhafi şi gărzile sale de corp pâna când i-au încolţit în coductele de drenaj a unei autostrăzi de lângă Sirte. L-au smuls din gaură ca pe un şobolan în timp ce moşul urla: „Fii mei, nu mă omorâţi!”.
Se pare că milogeala nu i-a folosit la nimic. În scurt timp cu trupul însângerat era plimbat drept trofeu pe capota unui camion în uralele revoluţionarilor victoriosi. O oră mai târziu apăreau în mediul online primele veşti despre moartea sa.
Alte agentii de ştiri mai cumpătate afirmă ca Gadhafi ar fi murit în ambulanţă în urma rănilor de gloanţe suferite în lupte. După filmuleţele si pozele de pe net aş zice că a murit de ruşine în urma păruielii aplicate de revoluţionari. Toată lumea ştie cât ţinea Moammar la coafura sa. Tătucul Libiei a murit. Dracu să-l pieptene!
Acum cateva ore AP anunţa că în urma unui pont, luptătorii revoluţionari l-au hăituit pe jos pe Gadhafi şi gărzile sale de corp pâna când i-au încolţit în coductele de drenaj a unei autostrăzi de lângă Sirte. L-au smuls din gaură ca pe un şobolan în timp ce moşul urla: „Fii mei, nu mă omorâţi!”.
Se pare că milogeala nu i-a folosit la nimic. În scurt timp cu trupul însângerat era plimbat drept trofeu pe capota unui camion în uralele revoluţionarilor victoriosi. O oră mai târziu apăreau în mediul online primele veşti despre moartea sa.
Alte agentii de ştiri mai cumpătate afirmă ca Gadhafi ar fi murit în ambulanţă în urma rănilor de gloanţe suferite în lupte. După filmuleţele si pozele de pe net aş zice că a murit de ruşine în urma păruielii aplicate de revoluţionari. Toată lumea ştie cât ţinea Moammar la coafura sa. Tătucul Libiei a murit. Dracu să-l pieptene!
miercuri, 19 octombrie 2011
Strălucitorul şi Placidul
Totă lumea ştie că dincolo de pupăceli, zâmbete şi amabilităţi, între marii artişti există la fel de mari rivalităţi. Se spune că la un pahar de şampanie în plus, după un concert de binefacere, Placido Domingo şi Luciano Pavarotti au început să se tachineze. Se pare că Placido a fost acuzat că ar fi prea veros în afaceri de către un Pavarotti deloc placid. După mai multe replici caustice neutralizate cu bule de şampanie, Pavarotti a zis:
- Ştiţi cu toţii că am concertat la Vatican chiar în basilica San Pietro. Am cântat aşa de bine, că statuia Fecioarei Maria a început să lăcrimeze! Papa a zis: „Brava, asta voce puternică nu ca a sfrijtului de Domingo.”
- Păi sigur ştii să întristezi lumea, a replicat Placido. Slab domnule, slab! Eu am cântat la Rio De Janeiro la inaugurarea statuii lui Cristos. Aşa de bine am cântat încât gigantica statuie a desfacut braţele şi a spus: „Brava, asta da muzica, asta da cântareţ, nu ca grasu' ăla de a făcut-o pe mama să plângă!”
Aşa cum scrie şi la etichetă, acesta este un banc reşapat
- Ştiţi cu toţii că am concertat la Vatican chiar în basilica San Pietro. Am cântat aşa de bine, că statuia Fecioarei Maria a început să lăcrimeze! Papa a zis: „Brava, asta voce puternică nu ca a sfrijtului de Domingo.”
- Păi sigur ştii să întristezi lumea, a replicat Placido. Slab domnule, slab! Eu am cântat la Rio De Janeiro la inaugurarea statuii lui Cristos. Aşa de bine am cântat încât gigantica statuie a desfacut braţele şi a spus: „Brava, asta da muzica, asta da cântareţ, nu ca grasu' ăla de a făcut-o pe mama să plângă!”
Aşa cum scrie şi la etichetă, acesta este un banc reşapat
luni, 17 octombrie 2011
Huidu şoferul agresor
La ora când scriu, Directorul Direcţiei Rutiere, comisarul şef Lucian Diniţă şi alţi specialişti din Poliţia Rutieră susţin o conferinţă de presă, la sediul IGPR având ca subiect accidentul auto în care a fost implicat Şerban Huidu. Conferinţa este transmisă în direct de Realitatea Tv.
Doar 15 minute de "conferinţă" mi-au fost de ajuns să mi se reconfirme unul din motivele pentru care merg prost lucrurile la noi în ţară. Bâlba.
Puţina şcoală pe care am reuşit să o frecventez, îmi indusese falsa idee că o conferinţă este un eveniment unde oamenii cu competenţe în domeniu vin pregătiti să anunţe, să discute, să dezbată ceva. La acest gen de evenimente organizatorii sunt cei care se presupune că ştiu ceva mai mult decât invitaţii despre subiect. A fi organizator presupune pe lângă vafe şi cafele gratis, că ai minim un vorbitor specialist în problemă şi/sau măcar un prezentator. Tu eşti organizatorul. Adică ştii că mâine ai conferinţă, ştii tema, îţi faci un comunicat, un discurs. Îl expui frumos ordonat, urmărind nişte puncte, apoi laşi hârtiuţa sau telecomanda de la retroproiector jos şi răspunzi la întrebari.
Probabil că sunt un dinozaur anchilozat şi un rautacios; un cârcotaş chiar aş îndrăzni să zic.
Asta ar explica de ce "conferinţa” asta mi se pare un circ, un spectacol al penibilului.
Domnul Diniţă s-a lansat într-o povestire a la long a accidentului, bine condimentata cu a-uri, ă-uri, mm-uri, presărată cu aluzii deloc subtile la partizanatul presei pro-Huidu. Un fel de urecheală părintească a jurnaliştilor obraznici, care nu lasă “specialiştii” să facă parchetul mai lucios. Acest Mr. Prompter al poliţiei nu are nici un pic de rigoare în exprimare, nici o minimă cursivitate a discursului. Doar hăhăieli, admonestari, şi ceva argou poliţienesc din care cea mai memorabilă ar fi definirea lui Huidu drept "şoferul agresor". Iacă pâine de mâncat pentru tabloide, iată deci ce trebuia (vezi titlul) să înţeleg şi eu.
Mă iertati, dar nu-mi mai trebuie restul conferinţei ca să mă ridic şi să ies din sală. Sau în cazul de faţă să închid televizorul. Am văzut şi auzit destul.
Doar 15 minute de "conferinţă" mi-au fost de ajuns să mi se reconfirme unul din motivele pentru care merg prost lucrurile la noi în ţară. Bâlba.
Puţina şcoală pe care am reuşit să o frecventez, îmi indusese falsa idee că o conferinţă este un eveniment unde oamenii cu competenţe în domeniu vin pregătiti să anunţe, să discute, să dezbată ceva. La acest gen de evenimente organizatorii sunt cei care se presupune că ştiu ceva mai mult decât invitaţii despre subiect. A fi organizator presupune pe lângă vafe şi cafele gratis, că ai minim un vorbitor specialist în problemă şi/sau măcar un prezentator. Tu eşti organizatorul. Adică ştii că mâine ai conferinţă, ştii tema, îţi faci un comunicat, un discurs. Îl expui frumos ordonat, urmărind nişte puncte, apoi laşi hârtiuţa sau telecomanda de la retroproiector jos şi răspunzi la întrebari.
Probabil că sunt un dinozaur anchilozat şi un rautacios; un cârcotaş chiar aş îndrăzni să zic.
Asta ar explica de ce "conferinţa” asta mi se pare un circ, un spectacol al penibilului.
Domnul Diniţă s-a lansat într-o povestire a la long a accidentului, bine condimentata cu a-uri, ă-uri, mm-uri, presărată cu aluzii deloc subtile la partizanatul presei pro-Huidu. Un fel de urecheală părintească a jurnaliştilor obraznici, care nu lasă “specialiştii” să facă parchetul mai lucios. Acest Mr. Prompter al poliţiei nu are nici un pic de rigoare în exprimare, nici o minimă cursivitate a discursului. Doar hăhăieli, admonestari, şi ceva argou poliţienesc din care cea mai memorabilă ar fi definirea lui Huidu drept "şoferul agresor". Iacă pâine de mâncat pentru tabloide, iată deci ce trebuia (vezi titlul) să înţeleg şi eu.
Mă iertati, dar nu-mi mai trebuie restul conferinţei ca să mă ridic şi să ies din sală. Sau în cazul de faţă să închid televizorul. Am văzut şi auzit destul.
joi, 13 octombrie 2011
Ieşirea din matriarhat
Poezie cu care particip la concursul de pe trilema "despre-un băiat şi-o fată".
Despre o fată şi un frumos băiat
Se ţes în clipa asta mii de fire,
Iertaţi-mi deci acest banal păcat
Şi neîncrederea acerbă în iubire.
De când a ronţăit în Eden mărul
Strămoaşa fetei nostre a aflat,
Că mai uşor decât îşi spală părul
Ea poate subjuga un alt bărbat.
Trecut-au secole de bal şi glorii
Şi-au ajustat fetiţele năravul,
În ton cu arta dulce-a dominarii
Şi cât le este de puternic sclavul.
Dar vremea fetei iată se întoarse
Pe tocuri lungi şi mintea scurtă,
Cuptorul vieţii altă soarta-i coapse
Din zbor a prăvălit-o ca pe turtă.
Visând că spiritul epocii cere
Să se înfăţişeze generoasă;
Miloasa l-a lăsat pe el la bere,
Iar ăla n-a mai revenit acasă.
În prag bătu-ta dânsa din călcâie
Cu mierea curgându-i din gură,
Băietul s-a strâmbat a lămâie
Şi a rămas să doarmă în şură.
De când e liber berea a alege
În loc de fiţe, farduri şi cercei,
Băiatul spune că nu înţelege
De nici o iotă ce-i în mintea ei.
Chiar vreţi să regăsiţi iubirea
Între o fată şi-un frumos băiat?
Duceţi-vă să admiraţi minunea
Pe la ieşirea din matriarhat!
Despre o fată şi un frumos băiat
Se ţes în clipa asta mii de fire,
Iertaţi-mi deci acest banal păcat
Şi neîncrederea acerbă în iubire.
De când a ronţăit în Eden mărul
Strămoaşa fetei nostre a aflat,
Că mai uşor decât îşi spală părul
Ea poate subjuga un alt bărbat.
Trecut-au secole de bal şi glorii
Şi-au ajustat fetiţele năravul,
În ton cu arta dulce-a dominarii
Şi cât le este de puternic sclavul.
Dar vremea fetei iată se întoarse
Pe tocuri lungi şi mintea scurtă,
Cuptorul vieţii altă soarta-i coapse
Din zbor a prăvălit-o ca pe turtă.
Visând că spiritul epocii cere
Să se înfăţişeze generoasă;
Miloasa l-a lăsat pe el la bere,
Iar ăla n-a mai revenit acasă.
În prag bătu-ta dânsa din călcâie
Cu mierea curgându-i din gură,
Băietul s-a strâmbat a lămâie
Şi a rămas să doarmă în şură.
De când e liber berea a alege
În loc de fiţe, farduri şi cercei,
Băiatul spune că nu înţelege
De nici o iotă ce-i în mintea ei.
Chiar vreţi să regăsiţi iubirea
Între o fată şi-un frumos băiat?
Duceţi-vă să admiraţi minunea
Pe la ieşirea din matriarhat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

