luni, 23 martie 2015

Cu cocorul în parc

Am fost în nu știu ce parc din Amsterdam. Nu mă condamnați pentru neștiință, zilnic mergeam cam 17 km conform pedometrului personal. Unele chestii s-au fixat în bibilică, altele nu.


Deci am ajuns într-un parc cu lac și în parcul ăsta care stătea sub soare ca orice parc toate păreau normale până când în loc de vrăbii sau cioare, la firimiturile de pâine aruncate de un nene a apărut domnul înaripat din imagine.

A trecut pe deasupra mea de m-am apuca cu mana de fes să nu mi-l ia cumva. Cred că m-am și mirat verbal românește: ai de ..la mea! Și pe el îl durea fix în pană. Nu avea grețuri nici măcar cu câinii care își vedeau de plimbat stăpânii prin parc întru sfânta fotosinteză. Dar nici câinii nu aveau treabă cu el. 


De exemplu piratul ăsta colțos a trecut fix pe lângă păsăroi atent doar la bățul din bot.
Civilizația asta occidentală, s-o lua ea și la animale?! Atunci la noi de ce nu se ia?

4 comentarii:

  1. Amsterdam e o poveste! nu e un oras! acolo iepurasii iau locul maidanezilor nostri. pe canalele limpezi gastele albe inoata linistite protejate de mii de ani de istorie curata. totul este geometrizat la arhitectura , de parca privesti un proiect in autocad. detaliul, oricare ar fi el, este perfect realizat. cerul este brazdat de baloane cu gaz colorate. este o poveste din Nord acest oras! daca ar fi sa ma reinventez, m-as reinventa prin Amsterdam!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta am observat si eu in Canada, prin oras gaseai frecvent iepuri, marmote, ratoni, gaste, rate etc. iar cainii, toti cu stapan ce-i drept, pareau total indiferenti. Rar tresarea vreunul la vreun alergator sau biciclist si atunci stapanul se agita de ti se facea si mila de el de cat de scuza :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Din punct de vedere genetic, strămoșul câinelui, lupul, n-a căutat niciodată să vâneze zburătoare că știa că n-are skill-uri. Ai noștri au tot fost bătuți și înfometați, vânează orice. Pentru roți n-am explicație științifică.

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite