miercuri, 2 aprilie 2014

Mic măcel la scara 3

A fost o pauză scurtă ca alea dintre două secvențe de film. Nici un transport mecanizat, mi-a trecut prin minte când am revenit la realitate. Frate ce revelații pot să-ți ofere un leșin! Mașinile din parcare... Protectorii le-au aruncat în aer când tipii ăștia au încercat sa le folosească. Acum este clar că dracii roșii au ceva vehicule asemănătoare pe acasă, altfel nu riscau să le încerce. Sper că explozia i-a crăpat pe mulți.

Primul cap de pitic de care ne împiedicam, mă face să borăsc instant.

- Dacă-l arunci și pe ăsta în sac, poți să-l cari numai tu, zic eu către Rondea. Pe bune, abia mi-am revenit.

Rondea n-are nici un gând. Se pare că nici lui nu-i este bine. O fi de la amoniac sau din cauza căpățânii care arata oribil. Craniul are ochi galbeni de câine, pleoape portocalii, gura are buze subțiri ce nu reușesc sa acopere zimții mărunți și rari care rânjesc galben crom. Ceea ce am crezut noi că e o cipilica cu doua coarne de arlechin, sunt cele doua bose craniene, care fac parte din cap. Din una se scurge ceva ce cred că este echivalentul lor pentru creier. Bleah! Chiar dacă n-ar fi fost galben vârstat cu vinișoare mov ca puroiul unui furuncul, tot aș fi fost scârbit pentru că urăsc creierul!

Ne ușchim în viteză, ținându-ne în umbra pomilor și ajungem în stradă. Aici avem minunata surpriză să o descoperim goală. În capătul opus, la vreo trei intersecții se vede o Poartă care continuă să verse creaturi roșii îmbrăcate fistichiu. Să mă ut! Ori Protectorii trișează, ori consideră dimensiunile piticilor un handicap suficient, că prea aduc mulți.

Mergem de-a lungul unui complex de blocuri turn. Pe o ușă, ca o amintire a unor vremuri apuse, literele îngrijit pictate pe geam anunță: Bl. 21 Sc. 2. Deodată din scara următoare, vedem o mână făcându-ne semne. Ne precipitam într-acolo și ne trezim în fața Dușmanului! Douăzeci de bucăți, cel puțin! Înainte ca prima săgeata să plece spre noi, apuc sa admir rânjetul arlechinului care agita un braț uman secționat. Deștepți dracii, ne-au întins o cursă mortală.

Instinctiv ridicăm scuturile dar eu o fac cam târziu pentru că simt că am fost atins la pulpa piciorului până acum teafăr. Sper ca nu-s otrăvite gândesc, înainte de a năvăli ca berbecul cu capul înainte. Primele mele victime îl includ pe nenorocitul care ne-a băgat în capcana. Simt o satisfacție vecina cu ejacularea când îi zbor un corn.

Zici că dau in bureți uzi. N-am timp sa-l toc cum vreau, ca vadă alți pitici care au reușit să-și încarce sarbacanele. Rad doua mâini înarmate dintr-o sigura mișcare și cu un salt, mă agat de gratiile de deasupra intrării. Saltul mă surprinde și pe mine prin amploare, caci după ce-mi dau drumul ajung chiar în spatele lor. Nu mai apuc sa căsăpesc decât unul, că îi cosește Rondea la propriu, cu o chestie modificata dintr-un nunceac. Ori ăștia nu prea au oase ori tovarășul nostru a luat steroizi, că prea a trecut prin ei ca prin brânză lama aia.

- Să moară tata a zecea oară de nu-i fac tăiței zice Rondea.

Ne uitam unul la altul uluiți. Trei contra douăzeci și nu numai că am scăpat vii dar suntem și învingători! Din semiobscuritatea scării aud șușoteli și chemări insistente. Sunt câțiva arlechini acolo, care nu știu exact cine a învins. Ne bucurăm să constatăm că gratiile sunt solide și ușa poate fi blocata; din nefericire operațiunea ne costă nunceacul.

O luăm la goana, până nu vine grosul după noi. De următoarea scară ne apropiem precauți; pe treptele de beton stă și fumează, de parca ar fi în vacanță, la pescuit, un tip care mi se pare cunoscut. Când ne aude întinde mana după toporișca cât lopată de zăpadă și atunci îmi pică fisa. E fratele canibal nr. 3, cel pe care n-am reușit să-l ucidem acum o săptămână.

- Buna ziua vecine, zice el rânjind cu dinții piliți spre Coidză! Te-am căutat de câteva ori să reglăm conturile, dar nu te-am prins. Acum, acum chiar nu mai am chef!

- Dacă te gândești încă la asta, trebuie să treci prin mine! Eu sunt cel care ți-a omorât frații, nu el, spun eu hotărât sa-l ucid chiar dacă nu încearcă nimic. Mint parțial. Poate că acela cu electrodul înfipt în cap de Rondea supraviețuia dacă nu îi luam capul? Canibalul se schimbă la față și se uită cu interes nou la mine:

- Deci a ta este sabia! O armă bună nu se abandonează chiar dacă are tăișul știrbit. Se întinde către o tolbă imensă.

Îl urmăresc, pregătit să-i zbor mâna, așa cum i-am tăiat lui frate-su piciorul. Dar canibalul scoate o teacă nouă și mi-o întinde încet:

- Te rog sa accepți asta cu viața mea în ea!

Sunt atât de uluit încât am nevoie de câteva ghionturi și priviri insistente la ceas și la cap din partea lui Rondea ca să zic:

- Aa...bine, accept!

- Hai sa ridicam ancora, Majestatea Ta mă îmboldește Rondea. Apoi în șoaptă: nu te pune cu ăștia că nu e de glumit, sunt nebuni toți. Geana pe el.

- Cum te cheamă prietene, zice Rondea apoi către bestie!

- Riga, zice el, și scuipă o flegmă drept pe bombeul ăluia.

Rămân ultimul ca să-mi supraveghez noul „prieten”. De când cu Restaurația, n-au mai rămas canibali așa mulți. Ăia care continuă consumul sunt trecuți de pragul nebuniei și al animalității, dar ăsta pare chiar coerent. Îl studiez atent. Este scund dar bine clădit, cu mușchi antrenați, fără nici o urmă de slăbiciune sau atrofie. Trece pe lângă mine fără să mă privească, legănând toporișca din care picură sânge proaspăt. N-am chef să aflu dacă-i uman sau ba.

Ne plimbăm din ce în ce mai uluiți. pe străzile goale. Soarele arde puternic. Muște ciudate, albe și foarte late bâzâie diverse resturi. Nu-s de ale noastre. Ce căcat de boli or căra cu ele e mai bine să nu aflăm. Ocolim cât mai departe Porțile care au vărsat arlechini jumătate de zi. Acum nu se mai vede unul. Unde naiba s-or fi ascunzând? Dar oamenii ce naiba fac, n-au de gând să le ureze bun sosit vizitatorilor din alta lume?

Pașii ne duc singuri în fața firmei. Obloanele metalice se mișcă imperceptibil, lăsând să lucească vârful unor săgeți. Pe sticla unei ferestre se sprijină o palmă. Are cinci degete!

Oameni, în sfârșit, oameni!

32 de comentarii:

  1. Fanteziile copilariei nu sunt uitate sau pierdute. Pe cand ca samurai ii decapitam pe cei lipsiti de onoare nu ma asteptam sa vad o astfel de invazie, dar acum stiu ca antrenamentul anilor ii va face sa imi cada la picioare, mai intai capul dupa care corpul. Multumesc pentru text

    RăspundețiȘtergere
  2. bai tu esti muiere! sunt precisaa! nici un barbat nu stie ca exista galben-crom.(nu nici chimistii ca aia il stiu de argintiu si nici pictorii ca aia folosesc pt nuante de galben cuvintele: persan, piersica coapta si siena) Bine, ai putea fi par-stilist ceea ce e tot aia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot să fiu pussy și fără să prestez ocupațiile de mai sus. Dar nu.

      Ștergere
  3. Cucoană, am experiență ca zugrav și vopsitor, deci gurița mică și joc de tocuri!
    :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da' chiar am vrut sa scriu si de zugravi (ca are Savana in paletar galben crom) dar am zis ca am indraznit suficient pt o zi :-)

      Ștergere
  4. Super! Am citit cu plăcere, relaxată. Nu m-a obosit, nu m-a plictisit. Narațiune credibilă, cu eroi pe care ni-i putem imagina printre noi.

    Iar faza cu muștele îmi dă fiori!

    Îmi plăcea și verde-crom!
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc doamna Lafi. Dar restul din seria "lumea fara femei" 'ți-au placut? Crezi că e cazul sa dau linkuri la ele, sau să le numerotez?

      Ștergere
    2. Nu, nu am citit, pune linkuri. :)
      Sunt femeie, nu rahat alb de muscă! Hahahahahah! Nu pățești nimic, îți jur!

      Ștergere
    3. Tanti Lafi, esistă doo căi:
      1. Scrii in campul de căutare Blogger, din stânga sus (are un B alb pe fond oranj): lumea fara femei;
      2. Urmezi linkul: http://mucegai.blogspot.ro/search/label/lumea%20f%C4%83r%C4%83%20femei
      3. Pentru că pe lume există blonde pun eu link la postări, cu trimitere la precedenta. Numai că așa o să le citească blondele invers...Ghinion!

      Ștergere
  5. Pleasca penala penibila publicata postum. Esti mort băh, du-te de te ingropa si nu mai face figuri!

    RăspundețiȘtergere
  6. sper ca piciorul tau este ok, altceva nu ma intereseaza.
    te las pe tine sa te bati cu piticii astia hidosi din filmul asta sf care nu-mi place deloc, si stii ca nu-mi plac sf-urile !
    vreau inapoi la tine. vreau in pat. vreau sa-mi sprijin capul pe umarul tau.
    semnat : lila

    Blue

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este ok, de fapt nu la picior am ceva ci la cap. Dar tu o stii.

      Ștergere
  7. nu capul tau ma ingrijoreaza. dar tu o stii.

    Blue

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-e și frică să mă gândesc la ce te gândești că m-aș gândi că te referi...

      Ștergere
  8. poti sa te gandesti la ce ma gandesc sau la ce nu ma gandesc, stii ca nu prea conteaza.

    Blue

    RăspundețiȘtergere
  9. of, la dracu, nu-mi place sa stiu ca te perpelesti, ai tu destui pitici pe cap. cum adica la ce ma gandesc?!
    ma gandesc la tine si atat. TU esti o mare de mister, nu ma plictisesc ratacind prin cotloanele tale chiar daca tu esti acolo si eu aici.
    ce sa fac? sa evadez?ma astepti? ne intalnim? unde fugim? ce facem?

    Blue

    RăspundețiȘtergere
  10. speram sa spui altceva

    Blue

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit "antecedentele" dar am şi eu o întrebare.
    Când o iei razna scrii frumos? Adică mai molcom (sau ce poate asta însemna la tine).
    Că citii şi câteva de alea! ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. Zi ordinara de mers la serviciu : arlechini furunculosi si "Canibalu" care vegheaza asupra timpului tau. Mai e si grasa cu avansurile nuptiale din dreapta biroului , dar asta deja e "Lumea fara femei" varianta personalizata.

    Si da, merci pentru operativitate dom'le chirurg literar. Un sequel ceva ? :D

    RăspundețiȘtergere
  13. simpatica lumea dtale fara femei. usor discontinua, dar mai ca m-as abona...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai aboneaza-te ;I o sa fiu mai continuu!

      Ștergere
    2. cat dai abonamentu'?
      (intr-o lume cu femei as clipi din gene intrebandu-te: esti sigur?)

      Ștergere
    3. e gratis, ba chiar degeaba...

      Ștergere

COMENTARII MUCEGAITE