vineri, 5 iulie 2013

Ne naștem nebuni


Răscrucea fără indicatoare din foamea Irinei m-a lăsat mut. Am vrut să o prind în brațe ca apoi să o zgâlțâi până revine cu tălpile pe pământ. Mi-a trecut rapid. Nu este vina ei ci a lumii în care s-a născut.

Ce tâmpiți pot fi oamenii dacă așteaptă mereu să calce pe un drum deja bătut. Ce fraieri la modul sublim, inocent! Adică ei chiar cred că indicațiile alea li se cuvin, că cineva care a trecut pe acolo înainte este obligat să avertizeze ce și cum. Cineva trebuie să marcheze, să îndrume, să...

Ei bine, nu! Omul s-a nascut nebun, nu flămănd. Ne naștem din minciuna altruismului și suntem crescuți la umbra aceleiaș minciuni. Ni se spunem că am fost născuți pentru noi, dar toți știu că pentru propria plăcere și pretenție la nemurire ne-au crescut. Ne-au dat viață pentru viața netrăită de ei, pentru cana de apă adusă la capătâiul unei bătrâneți prezumtiv îndelungate. Ne-au întreținut cu speranța la statutul de viitor intreținuți.

Întreaga noastră viață este un azil unde constant suntem dopați cu prozacul ideilor "firești" ca să nu revenim la realitate, la adevărul halucinant dar de necontestat: omul ca specie este nebun. Nebunia lui întreține fantasme ca protecția socială, socialismul, mila creștină, dragostea de aproape. Ni se arată ce este bine, ce este frumos; ni se repetă până ajungem să credem.

Viața n-are nevoie de motive ci de mediu în care să se dezvolte. Viața este nebunie frumoasă, poezie, cosmetică, circ. Viața umană este minciună și simulare. De asta suntem atrași de artificial, de internet, de 2.0. De asta bătrânii devin cu atât mai urâcioși cu cât se apropie de adevărul absolut. Practic ei devin mai sinceri, pentru că moartea vine cu șocul epifaniei. Omul este perfect egoist. De aia nu s-a întors nimeni din moarte să ne spună unde, ce și cât. Pur și simplu n-a vrut!
sursa foto

16 comentarii:

  1. Intr-o buna zi din viata asta umana, cum bine spui, ti-oi spune poate numa' tie de ce m-am simtit la rascrucea asta la care m-au pus, DA, altii.
    Fiindca destinul mi-a fost scris pe genunchii zdreliti ai unora din cei in care am avut nesabuinta sa am incredere. Incredere umana, frumoasa, numai buna sa fie de capatai.
    Insa, Radule, increderea se plateste, ca orice prostie pe lumea asta. Eu platesc aspru. De nedescris in cuvinte bolgaristice. Sau in comentariul de fata.
    Insa iti dau dreptate de la un capat la altul. Dovada ca iti dau dreptate imi sta oftatul dindaratul caruia iti scriu. Cu drag, cu recunostinta.
    Te tuca Irina. Dulci di tat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-ti mai face prietena aia blonda imbracata in verde pentru care m-ai "banat"? :)

      Ștergere
    2. Asa am zis si eu. Daca era rau in moarte tot se gasea vreun roman sa fuga de acolo.

      Ștergere
    3. Care prietena?
      Numai romanii, crezi tu!

      Ștergere
    4. Primul mesaj (cu blonda in verde) era pentru Irina. :)

      Ștergere
  2. " dar toți știu că pentru propria plăcere și pretenție la nemurire ne-au crescut. Ne-au dat viață pentru viața netrăită de ei, pentru cana de apă adusă la capătâiul unei bătrâneți prezumtiv îndelungate. Ne-au întreținut cu speranța la statutul de viitor intreținuți. "

    aici vorbesti urat. esti suparat pe ai tai sau doar inrait ?
    da, intr-un final multi dintre noi vom ajunge sa auzim, daca nu am auzit deja : "pai nu eu te-am facut pe tine? cum sa nu ma ajuti tu? tocmai tu, copilul meu? de la cine vrei sa am pretentii ? la cine vrei sa apelez ? aoleu...vai de mine cand oi ajunge la batranete...daca de acum imi intorci curul"
    asta da. dar de aici pana la a spune ca parintii ne-au dat viata "din interes" este cale lunga.

    in rest, aprob.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un adevar partial acceptat de o persoana nu-si pierde din valoarea totala.

      Ștergere
    2. parca spuneai ca nu-ti place sa ai dreptate !
      la naiba ! am uita ca tu glumesti mereu !

      Ștergere
  3. esti parinte, radu ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te interesează capacitatea mea reproductivă sau vrei să te spovedești?! :D

      Ștergere
  4. nici - nici
    las' ca te prinzi tu de ce am intrebat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles ca m-am prins unde bati. Irelevant.

      Ștergere
  5. irelevant pt. tine, relevant pt mine.
    deci, remiza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi daca ai accepta sa treci la urmatoarea postare fara sa mai comentezi aici...

      Ștergere
  6. Habar nu am de ce m-au facut părinții pe mine, poate ca s-au iubit, ce stiu eu?! Eu stiu ca am facut copii pentru ca ma uitam la prietenele mele cu câtă dragoste se purtau cu copiii lor si mi-am spus: vreau si eu asa jucărie! :) Si am vrut doua caci cu una mi se părea prea putin sa imi mângâi egoul. Si nu am greșit. Copiii mei m-au facut sa trăiesc cea mai mare fericire, gingășie si iubire. Nu stiu sa ma exprim in cuvinte, dar cred ca orice părinte poate spune ca minunea din viata lor sunt copiii, cu zâmbetele lor, cu glasul lor cand iti spun te iubesc, te topești si uiti de orice! :) Sper ca ai trecut si tu prin experiența asta, iar daca nu iti doresc sa treci, nu vei regreta! Arina

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE