miercuri, 25 aprilie 2012

Ponorul lui Chioru

   Aşa îi zicea lumea din sat. Nimeni nu ştie de ce poartă acest nume. Pentru Lică nu însemna altceva decât un nume ciudat între alte nume ciudate. Lui îi plăcea cum sună numele în pronunţia ţăranilor. Ponoru' lu' chioru' părea o glumă. Habar nu avea Lică ce este ăla ponor. I-a povestit buna că oamenii luau înainte lut din dealul lu' Chioru pentru case, dar malul s-a tot dărâmat peste câte unul, aşa că lumea îl ocoleşte acum. Şi apoi casele se fac azi din căramidă şi beton, nu din lut cu balegă. Lică a devenit foarte interesat abia când i s-a interzis să se joace acolo.
   Cu prima ocazie când a caştigat un joc pe porunci a mânat întreaga gaşcă de copii la ponor. Pe drum i-a prins ploaia. Au alergat către adăpostul malului acoperit cu iarba şi tufe ce atârnau peste culme ca o streaşină. Acolo şi-a pierdut Lică vocea când malul s-a surpat deodată peste ei şi doar el singur a scapat.
   A fugit murdar şi îngrozit acasă la bunica. Nu era la şcoală şi din semnele lui nimeni n-a înţeles nimic. Dar Lică a povestit până l-au durut mâinile. A plâns neoprit trei zile. A tot arătat cum ghearele în forma de rădăcini prindeau copii şi îi îndesau în gura udă căscată sub un singur ochi uriaş peste care curgeau continuu valuri de noroi pâna i-a înghiţit pe toţi. Pe toţi în afară de unul. La ăla mic s-a holbat înciudat şi galben până i-a luat glasul, apoi s-a închis şi s-a acoperit de pământ. S-a făcut linişte şi a rămas ponorul aproape la fel ca la început. Numai Lică ştie că nu este asa. Numai el ştie că ponorul ăla este chiar Chiorul care doarme aşteptând alţi nesăbuiţi să-i fareme în burta lui de humă, ori să-i vateme cu deochiu pe cei la care nu poate ajunge.
   De atunci şi-a promis Lică să se facă şofer când o fi mare. Dar până o să poată conduce buldozerul sau excavatorul, Lică se trezeşte noapte de noapte asudat şi plânge. Este clasa a treia şi încă mai udă patul, atunci când visează galben clipind a chemare ochiul lui Chioru.

20 de comentarii:

  1. vreo legenda ceva, sau mintea ta a crosetat povestea? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mucegai 100%.
    Tu ai o lume intreaga in mintisoara aia a ta. Tare ma tem ca e un univers.
    Pup intelighentia matale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sarut mana pt aprecieri. Dragalasa ca de obicei.

      Ștergere
  3. eu cred caaaa.....ai sa-mi spui pana la urma :p
    tu ce crezi? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A raspuns Irina in locul meu. Sa-ti desenez o harta, ceva?!

      Ștergere
  4. haaaa...in seara asta ne-am uitat simtul umorului pe undeva pe drum.
    revin maine, poate esti mai dulce :)

    p.s. nu, nu te chinui sa-mi desenezi o harta ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoasa povestea ta. Cred ca fiecare sat de deal are o poveste proprie despre lutărie. Cand eram mica si mergeam la bunici, lutaria era unul din locurile interzise si tocmai de aceea foarte misterioase. Acolo, in sat, povestea era despre doua gemene, moarte in urma unei surpari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Waw, gemenele au devenit siameze in urma surparii?! :D

      Ștergere
    2. Strigoaice! Si daca ne duceam ne faceau si pe noi! Si bunica ne facuse o lista lunga de pericole! Iar mie imi era o frica de moarte de locul ala. Tocmai de aceea nu dormeam niciodata in camera de oaspeti. Era mai intunecoasa si mi se parea ca gemenele pot iesi de oriunde. Mai rau era ca baietii din sat aflasera de temerea mea. Si eram victima unor glume proaste. Dar cand am mai crescut, veneau la bunica sa o roage sa ma lase la bal. Acum lista neagra era cu baietii cu care nu aveam voie sa vorbesc sau sa dansez. De parca erau strigoi. Si sa ma crezi, cei interzisi erau cei mai tentanti!!!

      Ștergere
    3. Cred, sotul era pe lista?! As zice ca nu...

      Ștergere
    4. Ah,sotul este de pe alta lista de interdictii, a tatalui care fusese ofiter! Si care ne amenita sa nu ne prinda cu racani!

      Ștergere
    5. Omul nu stia vorba asta? De ce ti-e frica de aia nu scapi.

      Ștergere
  6. Ce vreau eu să știu e dacă și-a schimbat numele în Dorel atunci când s-a făcut mare și s-a apucat de călărit buldozere ori excavatoare. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce-as vrea si eu sa stiu, dar n-am cum pana nu scriu si povestea aia. Hmm, Dorel puber, asta e o idee la care chiar merita bine gandit.

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite