luni, 9 ianuarie 2012

România - căruţa cu oglinzi

Sunteţi sătui de scenarii pesimiste, de autoironii naţionale, de scârba politică, de greaţa publicistică si de falsa etică sociala? V-aţi săturat să vi se spună că o ducem rău, că trebuie să strângem cureaua, să concediem căţeaua, să evităm carnea grasă, şliboviţa şi maneaua? Iată că televiziunile şi presa se străduie să vă înveselească. De la sfârşitul lui decembrie tot dau ştiri care dacă nu ne pun în prim plan cu nişte realizări mirobolante, ne mângâie pe creştet ca pe nişte copii cretini. Băieţi buni românii ăştia, dar chiar aşa? Uite că eu nu cred. Mă roade stomacul, mă strânge bocancul şi nu pot să tac. Este greu să mă abţin, când în contra curent cu recentele opinii optimiste din media eu simt că treburile sunt în continuare proaste. În jurul meu nu sesizez nici o îmbunătăţire, nu văd nimic spectaculos, nu aud de la cei apropiaţi că le-ar merge mai bine. Este adevărat că unii se dau cu curul de pământ pentru orice fleac şi se văicaresc ca un cor de vădane şcolite la Tel Aviv. Totuşi treaba în tara asta pute. Degeaba se pune hârtie în moţul unui căcat, că mirosul se strecoară pe dedesupt. De aia strâmb din nas. Pentru că bănui totul a fi un joc de imagini, un cor de vorbe, un joc de iţe. Este un fel meşă pe un păr rărit, o mască suprapusă peste o faţă mâncată de cangrenă. Aşa cred eu. Cred că România nu s-a schimbat în esenţă şi că nu merge mai bine sau mai repede. România nu s-a transformat din căruţa trasă de boi în Mercedes de n-şpe mii de cai putere.
România este în continuare o căruţă peste care o mâna de artizani nemernici au lipit oglinzi ca să pară că ar fi de diamant. În căruţă, aceiaşi actori cabotini îşi schimbă roluri, umori şi măşti între ei. Este o continuă împerechere în familie, o cosangvinitate care naşte actori din ce în ce mai mici şi mai pociţi. De asta îi avem pe Boc cel mic şi pe micul Titulescu. Şi dacă estetic putem admite kitschiul ca artă, fizic nu avem cum să ne minţim că o căruţă, fie ea îmbrăcată în aur, se v-a mişca mai repede decât un Fiat crizat. O fi ea Italia o maşină cu probleme dar măcar are motor şi recent şi-a schimbat şoferii. La căruţa de oglinzi a României sunt aceiaşi birjari şi din ce în ce mai puţini boi care trag. Ăi mai rapizi împing deja la Fiat.

5 comentarii:

  1. tuning, frate!
    mă tem că ai dreptate.

    ha, rimă neintenţionată :)

    RăspundețiȘtergere
  2. boemule, si eu ma tem. Chiar ma urasc putin pentru asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si ramanem de caruta, cum zice romanul din popor, cu buza umflata si cu ochii in soare. Trist, adevarat si dezolant. Insa, mai stim sa tragem cu prastia, macar sa spargem dracu' din oglinzile alea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă simt rău situaţia din ţara dumneavoastră.
    Aici, în Spania, există multe probleme economice şi sociale, 4000000 şomeri, ... O imbratisare din Spania.
    Eugenio

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Irina, putem să şi alergam după ea desculţi...

    @ Anonim (Eugenio),
    dacă încă te mai simţi este bine! Înseamnă ca eşti viu. :P

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite