luni, 16 ianuarie 2012

De ce iubim picioarele


Ce o fi aşa de special la membrele noastre inferioare?! De ce îndrăgostiţii îşi depun unul altuia lumea la picioare? De ce perverşii ling degete, supuşii sărută labe şi poeţii glezne? De ce dau invidioşii la gioale? De ce frâng torţionarii ţurloaie?
Ce minune şi ce secret există acolo unde praful este strivit sub pielea cu ciuperci sau putregai?
De ce iubim picioarele? Pentru că avem puţine! Pierderea unuia este teribilă, pierderea ambelor - îngrozitoare, catastrofală. Iubim şi idolatrizăm picioarele pentru că sunt simbolul verticalităţii noastre. De am fi avut patru am fi rămas aninaţi în copaci, iar de n-am fi avut nici unul am fi fost râme. Aceste două picioare ne dau iluzia de a fi infrânt gravitaţia. Cu tălpile în glod şi ochii la stele. Picioarele ne dau aere de zei. Hai că v-am plictisit destul, pupa-v-aş rotula! Să aveţi o zi frumoasă şi de v-a mers rău anul trecut, vă urez ca în 2012 să vă puneţi pe picioare!

Un comentariu:

  1. Numai spam! Și cât am muncit să vă pun acest articol la picioare!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite