Casa de vis

Visez la o casa veche cu etaj. Una cu istorie, dar fara fantome. Sau poate fara etaj daca este una mare. Una incapatoare in care sa locuiesc cu cine mi-e drag: cu mitza, mama, sora, lola si prietenii mei cei buni, care-mi sunt frati. Visez iedera imbracand zidurile umbroase in aroma de cernoziom reavan si iarba cosita. Visez la o curte, cu un pom cat sa parcam doua masini la umbra lui. Doua masini care sa ne incapa pe toti. Sa ne poarte departe dar nu prea departe ca sa ne putem intoarce repede cand ni se face dor de casa. Sa ramana pe langa masini putin loc pentru un strat de flori si in spate un colt pentru aruncat ceva pe jar.
Visez seri in care ne strangem la masa si dimineti in care ne hotaram cine pe cine duce la munca si pe cine culegem la intoarcere din drum. Visez la pace si la absenta fricii de zbor. Visez la uitarea unui posibil viitor in pijamale zdrentuite intr-un pat de azil. Visez sa ma invechesc, sa ma maturez, sa nu ma satur dar sa obosesc atat de tare de Viata incat sa nu ma mai sperie Marea Odihna. Visez la o casa pentru noi.