Botez la trei popi şi cristelniţă...în două părţi!

Partea a II- a.....

Rubedeniile bisericoase mă asigură că bebe o să fie bine:
- Lasă că nu paţeşte nimic, creşte...aşa e datina, bla, bla, bla...Vocile le tremură la mestecarea minciunilor pe care mi le îndrugă. Nevastă-mea scăpată din clenci aruncă mătuşile în corzi şi angajează direct liderul formaţiei inamice:
- Dacă-mi ajunge copilul în spital după botezul ăsta îţi spun părinte că te...că nu ştiu ce vă fac, Doamne iarta-ma!
- Stai liniştită creştino că nici un prunc nu răceşte de la botez, face popa cântând nazal în timp ce se retrage cu paşi de pinguin între ceilalţi doi.
Nu mai ştiu ce a urmat, dacă s-a mai cântat, dacă s-a mai recitat ceva, căci clocoteam de nervi şi mă uitam fix la Naşu care-mi facea semne să las pe el.
Am început să mă liniştesc oarecum ştiind că am copil rezistent şi nevastă frumoasă chiar şi când este furioasă şi înlăcrimată. Rudele se aţinteau la noi ca să nu mai ieşim din grămada ordonata. Până şi azi mă intreb, cu cine pula mea tineau?!
Se termină deci toată aşa zisa slujbă, iar popa strigă după Naşu. Noi terminăm de împachetat copil, diverse şi o luăm către ieşire legănaţi în multiple cruci şi plecăciuni. Dinspre altar aud rumoare şi după nici trei secunde bubuie numele meu.
Ma intorc în biserică unde cei trei crai de la răsărit se războiesc cu Naşu. Scena pare desprinsă din filmul chinezesc “Sora 13”. Cei trei popi se învârt în jurul lui Naşu furioşi sau fals mieroşi, fluturând din odăjdii şi din mâneci că nişte maeştri Kung Fu.
- Nu-i corect dom-le, Isus a zis: să dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Am slujit trebuie să ne plăteşti slujba!
- Aide dom'le te credeam om serios, scoate banul, să nu ne târguim în Casa Domnului.
- Pai părinte, care-i titular pe post la biserca asta, ăla primeşte banii sau mai precis restul de bani, că Finucu a achitat un aconto, nu-i aşa finucule?!
- Da nasule, am achitat aconto şi n-am cerut să-mi cante 3 popi. Eu am vorbit cu unul singur şi nici pe ăla n-ar trebui să-l platesc...
- Da' dom'le, dar n-ai văzut ce frumos a ieşit, pe trei voci, zi şi dumneata că n-a fost un botez deosebit!
- A fost al dra...înfiorător de deosebit părinte, că mi-ai dat copilul cu toate alea de cristelniţă, că mi l-ai ţinut ca pe o bucată de carne şi aproape că mi l-ai înecat la sfârşit. Nu dau nici un leu, să vă fie clar!
Eu cu Naşu ne grupăm cu spatele la amvon iar inamicul pare că se retrage în zbor planat de sutane.
Întră în altar atingând în treacăt un sfeşnic cu lumânări pe care-l prind două babe ninja. Preoţii intră grupat pe uşile din stânga dar revin în fortaj pe cele din dreapta după cateva secunde, unul după altul ca nişte bombardiere în picaj. Ne atacă matematic:
- Uite care-i treaba! Un preot egal 50 lei, 3 preoţi egal 150. Este clar naşule, este clar finule?!
- Câte 50 de preot, completează următorul Stukas bărbos!
- Şi toată lumea e mulţumită şi împăcată, îşi aruncă şi ultimul bomba în tranşeia noastră!
- Nu dau nimic în afară de restul datorat părintelui titular şi vreau chitanţă se încuie naşul în adăpostul antiaerian!
- Domnu' Fin, domnu' Tătic! Aide dom'le! Ai zis că Naşul ie om serios şi cu dare de mâna, mă bagă între linii titularul!
- Cum finucule, tu le-ai zis că sunt mâna largă? Face Naşul scotand MR4 din cazemată. Nu şi-am zis să nu spui unde lucrez?!
În plin No man's land, alerg cu capul aplecat printre trasoare şi şrapnele. Sun retragerea şi bag în marşarier cu foc de acoperire peste Naşu. Pe Naşu îl agată însă unul dintre zburători, în timp ce ceilalţi 2 îi închid flancurile. Eu încerc să atac pe frontul vestic, dar ei părăsesc punctul de extracţie cu prada la bord şi o asigură în altar. Aud în surdina cum bat cu toate tunurile în blindajul Nasului. Se lupta cam 15 minute. Când iese de acolo, citesc victorie amestecată cu JB în ochii lu Naşu.
- Hai finule că am rezolvat-o elegant şi pe asta! Norocul tău că n-ai spus unde lucrez că ăştia au înţeles că pe la SIE. Chiar şi aşa, tot m-au făurit de jumătate din suma pe care o cereau, dar au dat chitanţă pe ea. Auzi mă, eu cred că trebuie să mai fac un curs de negocieri, că atâţia ani de când sunt director vânzări, n-am mai întâlnit aşa ceva. Să nu uit, data viitoare când mai faci copii dacă vrei sa le fiu tot eu naş, trece-i la mahomedanism, budism, ceva.
Restaurantul era peste intersecţie de biserică, că în Bucuresti există un paradox al transportului: avem maşini, avem intersecţii, dar n-avem drumuri. Ne-am repezit la băutura aperitiv ca ultimii drojdieri. Adevarul este că toată lumea era cam zdruncinată în afară de copil. Slavă cerului, că şi restul au început să-şi revină după primele trei coniace.
Cred că eram pe la pui, când mă ia un chelner deoparte:
- Vă caută cineva jos!
- Ciudat, nu m-a gadilat nimic în chiloti, fac eu euforizat de coniace! Apoi serios: zii domnule să urce, ce naiba nu ştii că mai aşteptăm invitaţi?!
- Zice că să vă duceţi dumneavoastră la el; e în maşină, nu vrea să intre.
Când mă apropii de maşina japoneza cu nume de constructor de teracote mă ia băutura de ochi. Am crezut că nu văd bine, dar în maşină fumând nonşalant, statea Sadic-popa cel vestit. Se pare că între timp satano-părintele a mai pupat JB-ul ăla din altar ca să-şi ia avânt să treacă strada.
- Băi pula, mă ia el delicat, scoate restul de bani!
- Părinte ai făcut o mare greşeală...eu de obicei nu....
- Băi nu te mai da panseluţă şi umblă la portofel! Îţi crăp capu'n piz..!
Şi în sfârşit, parinţelul comite marea greseala. Mă subestimează şi crede că este cazul să treacă la glume fizice. Deci coboară din maşină însoţit de un fel de bâtă dar aşa...cam cât o ştangă de remorcare. În timp ce ocoleşte botul maşinii, mă cântăreşte din ochi, lucru pe care eu l-am facut de când a cântat fals la clopotul cristelniţei cu copilul meu drept organ de percuţie. Doamne ce bulan am avut! Nu mai ştiu exact unde am vrut să-l lovesc prima oară, că am primit şi eu câteva şi am uitat. Dar la urmă când l-am încălecat, i-am băgat o mână printre firele din barbă şi cu cealaltă l-am apucat de coaie.
- Pupă-mi mâna, i-am cerut! Insă pe dosul palmei m-am ales cu o flegmă. L-am strâns mai tare de boaşe, până a lins unde a scuipat.
- Cască gura, că te las eunuc!
L-am scuipat drept în omuleţ, m-am ridicat în picioare, i-am mai trântit un şut în coaste şi-am plecat. Au chirăit ceva femeile că de unde am arcada şi capul spart, dar când m-au văzut spălat, purtând sacoul naşului pe pielea goală şi cântând mulţi ani trăiască, s-au relaxat.
Am chefuit până la ziuă, când, ca orice om beat, am scăpat ceva apă la şoareci împreună cu fratele şi Naşu. Ne-am amintit de când era lupu' căţel şi venea Moş Crăciun la noi cu portocale, iar de Paşti ne duceam la biserică în Joia mare să trecem pe sub masă şi să ne uităm sub fustele fetelor dinaintea noastră. Aşa crezusem că va fi şi la botez. Mă gândeam că o să-mi ude copilul pe degetele de la picioare, că o să-i citească ceva în fum de tămâie şi după aia o să ne bucurăm cu toţii de ce lucruşoare i-au cumpărat naşii, sau de caruciorul nou luat de mine.
Într-o cutie de chibrit păstrez şi azi câteva floace de barbă şi un nasture de sutană. Când o să-mi sară copilul noaptea speriat din somn am să-l afum cu părul din cutie şi-am să-i descânt de urât cu nasturele.
Nu m-am trecut la budişti pentru că am auzit că ăia nu prea cred în diferenţa dintre bine şi rău, iar preoţii lor sînt experţi în arte marţiale.