marți, 13 noiembrie 2007

Aur si rutina


De as fi Midas, nu as atinge nimic! Daca as fi Midas as purta manusi. Daca ar fi posibil sa pot izola infectia, mi-as infasura mana in cauciuc, apoi as scufunda-o in pasta de ciment. Daca as fi Midas m-as teme ca talentul nu-i nici dar, nici blestem ci tumoare maligna, iar viata un scarbos sirag de metastaze. As purta ochelari de soare fumurii si casca de motociclist. As umbla cu mainile in sus si as cere sa fiu inmormantat cu ele afara din pamant. Deasupra as lasa cu limba de moarte sa mi se toarne un clopot din beton, ca cel sub care zace reactorul de la Cernobal. Plata ar fi o nimica toata, pentru unul ca mine. Nevoia de lumina ne scufunda in intuneric.
Daca as fi Midas, poate ca as fugi vesnic de oameni cautand salas in cele mai intunecate pivinite sau in cei mai salbatici munti. As fugi de barbati, caci nici macar o banala strangere de mana nu le-as putea oferi. As fugi de femei de teama sa nu mangai vreo coapsa si apoi sa-mi privesc obiectul dorintei schiopatand schilodit. M-as perinda prin paduri, gol si infrigurat, cercetand cu ochi de nebun norii ce aduna ploaia. Printre ropote si tunete, la lumina fulgerelor as fugi ingrozit lasand in urma mea stropi tradatori de aur. Din urma, haitasii ar iuti pasul, ar da drumul la caini cu speranta ca macar unul din ei va fi transmutat. Fuga continua...goana dupa aur!
Daca as fi Midas aceste randuri nu ar exista, asa acum n-ar exista nici coala de hartie, condeiul sau tastatura cu care teoretic le-as fi putut scrie. Nici macar ideeile acestea nu le-as fi avut. Pentru ca mintea mea ar agoniza perpetuu torcand de pe furca din aur, din lana de aur, rasucind fir cu fusul si vartelnita, acelasi stralucitor vis...de aur. Closca cu puii de aur. Epoca de aur. Cosmarul de aur.
Daca as fi Midas n-as fi om ci un nenorocit de cuptor-furnal sau laminor de metal. Creativitatea mea s-ar numi productie si mi s-ar masura randamentul. Lumea si-ar pune masca de protectie si ar ranji imbecil socotindu-si fericita profitul. Goana nu ar mai fi goana, aurul n-ar mai fi nobil, viata ar fi o repetitie mecanica... rutina!
Daca as fi Midas, poate ca as fi prizonier int-un laborator ultra secret si ultra modern, suspendat intr-un camp de forte la distanta sigura fata de pereti. Pe geamul custii ar scrie cu litere de aur: Nu atingeti! Pericol de moarte si crah monetar mondial!

Un comentariu:

  1. Intotdeauna exista si reversul medaliei iar modul cum ai descris aceasta fateta este cat se poate de pe gustul meu. Asta nu inseamna insa ca sunt si de acord!!!!!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite