The Revenant are șanse să între în analele cinematografiei ca cel mai slab film al lui Alejandro González Iñárritu. Dacă filmul ăsta ia un premiu fie el și pentru femeia de serviciu de pe platou, este clar că Oscarul s-a dus pe sulă și e un căcat politic de genul Eurovision.
M-am forțat să vad acest film ca să am argumente să-i susțin pe cei care au afirmat că e prost. Nu mă așteptam să am dreptate. Nu e doar prost, este slab jucat, lung, bășit de corect politic și un pic sinistru pe alocuri. Nu știu ce a vrut să ne transmită filmul ăsta, în afară de frig.
Sven Hassel ar fi putut concentra esența filmului într-o singura frază: mergi ori crapă!
Tot filmul Di Caprio plescăie la noroaie bolmojind chestii guturale care ar face să pălească de rușine toate neamurile pieilor roșii supraviețuitoare genocidului american.
Singurele lucruri care se schimbă în film sunt postura de fleoșcărire și starea de agregare a mocirlei, de la apă la noroi, de la noroi la zloată, iar apă, iar noroi, iar gheață. Și în toată mocirla asta gri-bălțată înghețată și bătută de vifor care nu mișcă copacii dar ciufulește actorii, singura surpriză plăcută este o ursoaică.
Ah da, ursul ăla e singurul care ar merita un Oscar pentru cel mai prost grizzly din lume.
Eu de-l aveam pe Leo al Caprii în gheare, nu-și mai revenea să toarne gherle în filmele viitoare!
Dar cum ursul era femelă, îi acordăm circumstanțe atenuante. Doar știm cu toții cum își pierd femeile capul când îl văd pe Di Caprio!
foto: libertatea
