Târfa şi banii

Târfă nu fugi cu banii
Că te pictez cu chinoroz
Şi-mi pun acuşa găliganii
Să-ţi pună lacăt la găoz.

Aşa că nu-mi fugi cu banii,
Să nu-ţi iau ţâţele la stors
Şi apoi pios pe crucea mătii
Să-ţi spăl faţăul cu sloboz.

Tu, târfo, nu fugi cu banii
Că-ţi pun la pizdă o canea,
Te iau la poştă cu golanii
Şi-l pun pe tac-tu să te bea.

Luna maro

Aştept o eclipsă
Ascuns sub birou;
Veioza stă stinsă
Pentru luna maro.

De nu vrea să vină
Şi mă ia la mişto,
Celesta cretină
De lună maro,

Aş pierde pariul
Făcut la bistro
Şi aş da cu şuriul
În luna maro.

Cu seringa în gură
Leg un garou;
Nu vrea sa apună
Ea, luna maro.

Pe cerul de smoală
Aruncă halou,
Lumina ei goală
De lună maro.

Prin venele slabe
Îmi trece un fior
Şi pleoapa îmi cade
Peste luna maro.

Weekend fără mine

Sufletul de mi-l ştii,
Ia-mi inima, n-o frânge.
De mână mă strânge,
Şi împreună vom fi!

Alo?
Buzz. Alo?
De ce nu-mi raspuzi mă?
Te şterg din listă, să ştii. De ce nu-mi răspunzi mă?
N-ai vrut să vii la picnic cu noi, nu te mai ţii cu vechii tăi pretini?
În trei zile, nu ai trecut şi tu pe aici nepoate, măcar să-mi zici un bună ziua?
Nu mi-ai scos pantofii de la reparat. Nici nu te-ai dus. Ce dacă lunea asta a fost libera?
Pentru ce aceste întrebări repetate? Pentru că am îndrăznit să am un weekend doar al meu?
Iubitule, dormi? Acest weekend fără tine a trecut direct prin mine. Să ştii! Iubitule, dormi?
Nu ai dat şi tu un telefon. Dacă nu te sun eu, tu n-ai habar. Şi ce faci când sun, dormi?
În atâtea zile nu te-a interesat dacă sunt bine, dacă mai traiesc. Nu sunt mă-ta?
Te urcai în tren maşină sau maxi...Cat îţi era mă sa vii la frac-tu?
Colegu' n-ai dat tu o bere zilele astea...Ai fost liber?
Te-am sunat, ai văzut apelul!?
Buzz. Eşti?
Alo?

În zodia vitezei,
Prea multe-s de spus;
Mi-e scumpă tăcerea,
Singurătea, lux!

Plouă

Plouă cu tăciuni în pântecul meu însetat de ţărână. Plouă cu nasturi de aramă peste fruntea-mi asudată de patimi. Plouă cu verbe, plouă cu vervă in poezie si proză. Hai vino, vino aproape!

Un alt Adam

Astăzi mă simt ca un şcolar care începe un caiet nou şi se străduieşte să nu mâzgălească şi să nu rupă foile. Oare cât voi rezista? M-am hotărât să-mi elimin tristeţile şi să-mi etalez succesele. Am să merg înainte cu ele şi o să-mi înghit nereuşitele. M-am hotărât ca atunci când un lucru nu mi se întamplă aşa cum vreau, de exemplu când aştept pe cineva şi nu vine, să mă gândesc că acea persoană nu mă merită. Îmi pun în plan să-mi regăsesc surâsul, încerc să mă dezobişnuiesc să interpretez totul pentru că sunt încă un copil suspicios. Încerc să fiu calm în reacţii şi bun; să fiu solar şi să nu incit la reacţii violente...Dacă merge bine, dacă nu şi mai bine, eu sunt acelaş. Am hotărât să dau ce-i mai bun chiar de-ar fi să pătimesc înzecit. Azi vreau...ce vreau?! Vreau doar să fiu. Am constatat că pot exista cu şi fară cineva care să-mi aprobe sau dezaprobe orice acţiune. Am simţit că a fi înseamnă pur şi simplu a fi şi nu implică mari aşteptări care pot aduce deziluzii pe măsura. Am ghicit că a exista implică simpla favorizare a proceselor vitale sau mai curând minima lor obstrucţionare prin gândire şi factică negativă.
Vreau să continui să exist. Vreau să nu pier din cauza unui start ratat de frica de a nu pierde cursa. Dacă este nevoie o să rup din mine mai mult decât o coastă. Pentru că Dumnezeu m-a înzestrat cu darul creaţiei, am să fac din propriu-mi trup un alt Adam. Aşa o să-mi pot corecta din exterior esenţa. Da! Exist, trăiesc, iubesc...ce poate fi mai frumos!? Şi dacă urăsc sau sufăr tot este bine. Înseamnă că n-am murit dacă pot simţi durerea. Înseamnă că simt diferenţa între îmi place şi îmi trebuie. Am nevoie de mine. Dincolo de egotismul definiţiei, ce-a mai importantă fiinţă din lume pentru mine, sunt eu! Sunt complex de minunat. De m-aş putea înţelege, aş fi perfect!

Vodafone sună şi fuge

Trăim vremuri cu turbiditate ridicată, într-o societate afectată de demenţa globală. Iată că am apucat să o vad si pe asta: marele concern Vodafone dându-mi mie beep, pentru neplată. Beep-uri, pardon! Şi nu numai că dă beepuri dar nici nu răspunde când sun înapoi la minunatul numar 0372022244 ca să văd care-i problema. Ca un copil obraznic, Vodafone îmi sună la uşă şi fuge.
O companie multinaţională, la care cotizez cu banul de pe când se numea Connex (asta înseamnă minim 8 ani) îmi dă beep-uri. Nu unul, ci 4 în decurs de 2 ore. Vodafone mă harţuie practic pentru nimic. Nici măcar nu s-a încheiat luna. Pentru câţi bani le-am pompat ar putea avea bunul simţ să mă trateze cu respect şi să-mi facă o somaţie prin SMS, dacă vocea sau hârtia sunt prea scumpe pentru ei. Dar ei trimit un sms pe 24, că scadenţa este pe...22 ale lunii în curs !!! Cred că azi mi-a expirat ultima felie de fidelitate. Încă o mîrlanie din asta şi renunţ la serviciile lor bine garnisite cu ţepe şi reclame mincinoase. Singurul lucru care m-a ţinut pâna acum legat de ei este mâna de cunoscuţi şi rude rămaşi în reţea. Propun ca de astăzi Vodafone TM să se redenumească Vrajafone TT (Trage Ţeapă).
Mulţumesc pentru beep Vodafone, haidi pa!

Verde mort

Verde nu-i culoarea fierii,
Nici albastrul nu simbolizează cerul;
Când negru nu înseamnă noapte,
Zâmbeşte alb şi trist caloriferul.
Roşu nu se adapă în sânge,
Departe este rozul de dulcea candoare,
În moarte se decolorează toate
Şi se topesc în galben-lumânare.
Verde nu dă aroma ierbii,
Albastrul peruzelei chimic defect;
Când negre şoapte înfloresc în suflet,
Exudă calciu din schelet,
Roşu stă al ruşinii voal,
Tapat în roze minciuni şi umbre carnale,
Iar moartea le striveşte toate,
Ca pe frunze sub grăbite picioare.
Verzi, ba poate uşor albastre
Umorile dospesc în abdomen,
Negrul scaldă trupul în răceala,
Urechea zemuieşte cerumen,
Roşul inundă ochii cu roz,
Pudrând machiaj de dezolare,
Peste paloarea suferinţei,
A agoniei şi-a morţii ultimă culoare.