Am un cod cu colegii. Când mă întreabă unde mă duc să
mănânc la prânz le răspund: la păsărici!
„La păsărici” este vechea cantină a Avicolei Buzău, aflată undeva la ieșirea din oraș către Brăila. Oarecum schimbată cu excepția spațiului închiriat, mâncătoria respectivă se numește „La birou”, nume ciudat ales de patroni. Majoritatea identifică în continuare locul ca fiind Cantina Avicola. Iată și de ce:
Spuneam că numele este prost ales pentru că oameni de birou eu nu cred că văd mai mulți de cinci pe zi (cu mine inclusiv), restul clienților fiind fără glume proaste tractoriști și tiriști. Cu totul excepțional, tangențial și aleator mai trece prin zonă o gașcă de la trupele de intervenție rapidă, echipați ca pentru război dar complet degajați ca fizionomii. Acum o să mă întrebați ce caut acolo eu, un cârcotaș și un fițos. Foarte simplu: mâncare!
„La birou” oferă păpică ieftină, multă și bună, constând în ciorbă cu ardei iute, felul doi cu salată, pâine și un țap de bere incluse în cei cincisprezece lei/meniul. Nu-mi amintesc să mă fi îmbolnăvit vreodată mâncând ceva acolo și nu-mi amintesc să nu îmi placă ceva din meniu, cu excepția unui singur fel. De altfel vă atrag atenția că la capitolul micoze, bucătăresele de acolo confundă ciulamaua de bureți cu soteul de ciuperci. În rest toate mâncărurile sunt bune. Pentru ăia și mai comozi decât mine există catering, adică îți aduce păsărica la bot însuși patronul.
Piesele de rezistență ale meniului sunt firește, ciorba de păsărică și saramura de puică cu mămăligă.
De fapt nu există meniu, doar trei ciorbe și trei feluri doi la alegere, la o extra comandă eventuală te poți alege cu o căpiță de cartofi pai. Bonus, înăuntru se fumează.
Aviz amatorilor. Dacă vedeți în față puiul din poză, faceți prima la stânga și abia pe urmă apăsați pe clanță. În spatele vechii reclame, nu e nici o păsărică friptă nici fiartă ci fabrica de pui. Vii.
La fel de viu deși mort de plictiseală este Saint Bernard-ul Cookie de care dați dacă depășiți clădirea pe partea stângă. Cookie, mare cât o școală primară este destul de pașnic și apatic în cușca lui, dar mai știi ce-i trece prin cap de la atâta lipsă de activitate?!
Atenție deci la câinele Prăjiturică și la păsărica Cocorico, iar în rest vă doresc poftă bună în gură!
„La păsărici” este vechea cantină a Avicolei Buzău, aflată undeva la ieșirea din oraș către Brăila. Oarecum schimbată cu excepția spațiului închiriat, mâncătoria respectivă se numește „La birou”, nume ciudat ales de patroni. Majoritatea identifică în continuare locul ca fiind Cantina Avicola. Iată și de ce:
Spuneam că numele este prost ales pentru că oameni de birou eu nu cred că văd mai mulți de cinci pe zi (cu mine inclusiv), restul clienților fiind fără glume proaste tractoriști și tiriști. Cu totul excepțional, tangențial și aleator mai trece prin zonă o gașcă de la trupele de intervenție rapidă, echipați ca pentru război dar complet degajați ca fizionomii. Acum o să mă întrebați ce caut acolo eu, un cârcotaș și un fițos. Foarte simplu: mâncare!
„La birou” oferă păpică ieftină, multă și bună, constând în ciorbă cu ardei iute, felul doi cu salată, pâine și un țap de bere incluse în cei cincisprezece lei/meniul. Nu-mi amintesc să mă fi îmbolnăvit vreodată mâncând ceva acolo și nu-mi amintesc să nu îmi placă ceva din meniu, cu excepția unui singur fel. De altfel vă atrag atenția că la capitolul micoze, bucătăresele de acolo confundă ciulamaua de bureți cu soteul de ciuperci. În rest toate mâncărurile sunt bune. Pentru ăia și mai comozi decât mine există catering, adică îți aduce păsărica la bot însuși patronul.
Piesele de rezistență ale meniului sunt firește, ciorba de păsărică și saramura de puică cu mămăligă.
De fapt nu există meniu, doar trei ciorbe și trei feluri doi la alegere, la o extra comandă eventuală te poți alege cu o căpiță de cartofi pai. Bonus, înăuntru se fumează.
Aviz amatorilor. Dacă vedeți în față puiul din poză, faceți prima la stânga și abia pe urmă apăsați pe clanță. În spatele vechii reclame, nu e nici o păsărică friptă nici fiartă ci fabrica de pui. Vii.
La fel de viu deși mort de plictiseală este Saint Bernard-ul Cookie de care dați dacă depășiți clădirea pe partea stângă. Cookie, mare cât o școală primară este destul de pașnic și apatic în cușca lui, dar mai știi ce-i trece prin cap de la atâta lipsă de activitate?!
Atenție deci la câinele Prăjiturică și la păsărica Cocorico, iar în rest vă doresc poftă bună în gură!