În spațiul ăla larg, la vederea covorului de hârtii, m-a trecut un fior trist. Undeva în viitor voi fi doar un nume pe o hârtie într-o arhivă vandalizată de timp și mucegai. Altundeva o copie digitală va licări binar și fără de suflet. Toți suntem obiecte de inventar, piese de schimb pentru sistem, scrise pe o fișă de magazie. Sistemul pică, biții devin zero, hârtia compost, iar tristețea neant.