Noaptea a fost lungă, cu somn puțin, intermitent.
După tot atâtea pâlpâiri câte numără o cutie cu
prezervative, m-am ridicat din pat și am început să mă îmbrac pe
întuneric. Deși m-am străduit să nu fac zgomot silueta din
pat a început să se foiască în așternuturi. Mi-am accelerat
mișcările încercând să ignor amintirea echipării la bățul de
chibrit din armată. Trebuia să ies de acolo, trebuia să plec cât
mai repede.
- Mm... unde te duci, cât e ceasul?
- Este cinci, hai culcă-te înapoi, te sun eu mai
târziu!
- Nu vreau sa mă culc, ia spune, ți-a plăcut?
- Ah da, da firește, cred... am mârâit cu
mâna pe clanța ușii.
- Mă bucur că ți-am adus zâmbete.
- Atunci bine, data viitoare, să-mi aduci niște gemete!
Sunetul ușii închise a acoperit orice posibil
răspuns. Camera 2014, interesantă coincidență. Am ieșit din
hotel și m-am pierdut in zori.