joi, 10 octombrie 2013

Așteptând Tunguska la Bruxelles


Ai putea crede că între două străzi, pe distanța unei stații de metrou, nimic straniu nu ți se poate întâmpla. Credința este o ipoteza înghițită pe nemestecate. Senzația este însă posibilă și am simțit-o la Bruxelles după ieșirea din metrou, la stația Simonis. Din liniștea și deplasarea bidirecțională din subteran am ieșit într-o piațetă aglomerată unde lumea agitată părea să caute un adăpost.

 Senzația de care vorbesc s-a clădit practic din acel moment, pe parcursul traversării părculețului prin care doream sa ajungem la Basilica Sacred-Heart of Koekelberg. Cu cât am înaintat, cu atât lumina s-a modificat devenind spectaculoasă, ca și cum un filtru foto mi-ar fi fost aplicat direct pe retina.

Atârna în aer un fel de nepăsare de dinaintea morții. Ca și cum ai aflat un diagnostic terminal și în loc de groaza te simți satisfăcut că știi cauza. Două mașini de politie patrulau încet pe aleea secundară făcându-te sa te întrebi ce amenințare constituie aleea populată de două bătrâne și un cuplu de bicicliști. Timpul a început sa încetinească, aerul a devenit întâi vâscos apoi vitros.

Am întors capul și atunci am simțit fiorul. Era atât de toamnă încât după sfârșitul verii cel al lumii părea cronologic evident. Lipsea doar Nibiru, sau mai bine Tunguska. Sau poate Tunguska era deja acolo în plină explozie iar noi trăiam fracțiunea de secunda dintre lumina deflagrației și unda de șoc devastatoare.

Și era atât de frumos încât am ales să nu mor, am ridicat mâna și am fotografiat așteptarea. Mai este încă timp, hai să-l fotografiem și să-l împărțim intre noi! O secundă ție, una mie, egal, frățește!

12 comentarii:

  1. :) misto partea cu credinta.
    incapatanarea te face sa rumegi credinta, astfel incat ipoteza rezultata va fi bine mistuita inainte de ingurgitare.
    iar ca sa fii incapatanat nu-i tocmai usor :)

    in rest, ai scris misto.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vroiam să zic că a crede ceva este egal cu a baga in gura hrana regurgitata. Functioneaza doar cat esti mic si nu poti sa visezi singur.
      Deci sa renunt la introducere, daca doar restul e misto?

      Ștergere
  2. nu, nu renunta la nimic.
    e misto tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, ce-mi place Bruxelles-ul la vreme de toamnă...
    Mi-e mai cunoscut drumul spre U.L.B.
    Ador arbuștii aceia pitici cu ciorchini de bobițe, vegetația întomnată în cromatică regală. Pierdeam vremea în Parcul Leopold, ori pe la merceriile din Kindvaandere...
    Vreau și euuu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu mai vreau o tura. Dar ia spune, ai mangaiat 'ilotul sacru? Si daca da, unde?! :)))

      Ștergere
  4. Noa, apăi dacă n-ai dat prin zona Gare du Nord...p-aproape p-acolo era mișcare constantă și mai ales mișcare de fuste lungi că era zonă de arăboi. E, dar ce-i interesant e că-n cartier de arăboi erau curviștine la geam întocmai ca-n Red Light District din Amsterdam. Doar că, sincer îți zic, erau mult mai mișto decât alea din Amsterdam. În rest...mie mi-a părut oraș plictisitor, atâta de plictisitor încât până și astăzi eu zic că țara se cheamă Blegia. Dar ce să zic, oi fi fost io mai zvăpăiată pe vremea aia, poate acuma aș putea să mă uit la un pom și să zic „pfoai, ce mișto, hai să meditez” :D

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE