luni, 21 octombrie 2013

Barfi, spaima bețivilor

Barfi este o fostă profesoară de engleză ajunsă cerșetoare muritoare de foame. Marea ei pasiune este vânătoarea de pahare. Da, Barfi vânează pahare, în special paharele de băuturi spirtoase de pe masa altor consumatori și consumatoare.

Barfi n-are casă, din cauza asta poate să doarmă oriunde găsește suficient anesteziant. Cade lată prin ganguri sau prin gardul viu de la terase. Se trezește la magicul clinchet al sticlei. O clipă de neatenție, o mână neglijentă care lasă prada fără apărare și gata, vodca, țuica ori coniacul ți-au dispărut dintr-o suflare.

Se zice că Barfi a fost iubita lui Oblio, profesor de engleză ca și ea, care a plecat din țară să o uite. Doar se zice, dar nimeni nu crede așa ceva. Toată lumea știe că Oblio a plecat din țara Țuguiaților când i-au ieșit vorbe că și-o trage cu Săgeată, proful de desen tehnic. Nu știe nimeni ce mai ține minte Barfi din poveștile astea, dar lumea o vede cum umblă jegoasă, veșnic beată.

Tot mai puțini își aduc aminte de ea fără balonzaid vara, sau cât de drăguță era tânără, machiată și nepișată. Dacă ne gândim mai bine, faptul că e pișată și borâtă toată este singurul lucru bun la Barfi. În felul ăsta o poți adulmeca dacă vine din direcția vântului și scapi cu băutura nespurcată.

Puțina milă care ți-ar putea clătina inima, îngheață însă când Barfi râgâie către tine. Oricât ai fi de tare în maț, ideea că ți-ar putea atinge mâna când îi întinzi un leu, îți face stomacul ghem. Ghearele pline de pământ și încovoiate, nasul pe care a crescut un neg ca un al doilea nas suprapus și fața cabalină cu ochi înfundați în orbite o fac pe Barfi să arate ca o vrăjitoare. De asta copii traversează în fugă pe trotuarul opus când o văd metehăind în fața lor.

Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Barfi pe stradă. Tremura în față la supermarket. De sub treanța janghinoasă, odinioră fâș impermeabil, i se îțea o burtă colosală. I-am aruncat o singură privire. Când ochii ni s-au întâlnit am înțeles grozăvia. Barfi este borțoasă!
În numele lui Trompi a toate stropitorul, ce nenorocit și-a putut băga scula în jegoasa creatură?! Încă mai sper că are ciroză

11 comentarii:

  1. uh, biata de ea. ea o sti oare ce-i cu burta ei mare?...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dostoievski, frate Karamazov! Desi parca tatal avea o astfel de dilema :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îţi dai seama că pt un boschetar, Barfi e mană cerească. Când eşti beat, high pe aurolac sau ambele, un (foarte puţin) discret miros de eau du peepee, usturoi şi sudoare nu contează prea mult. Nu de alta dar propriu maestru parfumier are o reţetă similară. O gaură e o gaură iar o boschetară e singura femeie care să-l accepte.

    Cum sunt mai mulţi homleşi decât homlesse, îţi dai seama că Barfi are o viaţă sexuală mai regulată decât a multor oameni pe care-i ştiu?
    Belle

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Letal, scrijelită în carnea bietei Barfi, de care aud că ar fi dispărut. Taximetristii, colegii ei de pândă l-a supermarket n-au mai vazut-o de ceva timp.

      Ștergere
    2. și-o fi găsit vreun hogeac în care să fete precum mâțili

      Ștergere
    3. Posibil că așa e. O să apară în primăvară jigărită cu plodul după ea, sau o să fie singură?

      Ștergere

Comentarii mucegaite