sâmbătă, 20 octombrie 2012

Pisicile paraşutiste


   Deşi pare incredibil am fost şi eu copil odată demult. Era pe vremea când pâinea se dădea la cartelă zilnic iar bananele pe pile, odată pe an. Împreună cu tovarăşii de joacă aveam program de cântat în fiecare seară. Versurile şi le aduce aminte oricare decreţel. A venit lumina, a venit luminaaa...

   Mă uit în urmă cu mînie şi mă intreb unde dracu s-a pierdut al meu lidărşip. Băi să mor de nu eram tata lor, tartorul dracilor de la un bloc cu 10 etaje, plus influenţa la două scări departare în orice punct cardinal. Că veni vorba de direcţie, pe vremea aia ţinteam foarte sus, adică pe bloc. Mamă ce pac-pac cu "gornete" de hârtie băgam noi sărind de pe un bloc pe altul, că erau 5 la rând aproape lipite între ele (boemul e de vinovat pentru diareea asta de amintiri, că i-am văzut ţava în poză). Frate, nici rău de înălţime nu aveam pe atunci.

   De la un pac-pac din ăsta, ne-am întors cu pradă de la duşmani, ăştia fiind gaşca de puradei din blocul vecin. Profitând de buimăcelă le-am rapit cele 3 pisici pe care le oploşiseră în camera liftului. Au urmat negocieri aprige care s-au incheiat cu şuturi şi pumni. Înghiţindu-ne noi mucii balele şi borşul curs pe nas, ne-am retras la cartierul general. În scurt timp ceilalţi au primit înştiinţare că le înapoiem pisicile, dar să fie în faţa blocului nostru la ora 5.

   Băi ce să o mai lungesc, le-am aruncat ălora pisicile de pe bloc cu paraşute făcute din basmale. Două au aterizat bine şi au fost recuperate de stăpâni, dar una n-a avut noroc pe lume. A căzut într-o curte peste stradă şi încurcată fiind în aţele paraşutei a fost facută franjuri de câine. Asta este viaţa, în orice război sunt victime civile.

   Mi-am spălat onoarea recuperînd cadavrul mâţei. Am sărind gardul, am fentat câinele cu un cârnat (mă ura de la câte mingi îi luasem de sub bot) şi am revenit cu hoitul înfăşurat în paraşută. I-am făcut îngropaciune cu ambele găşti reunite. I-am recitat din biblie, i-am pus pus flori şi chiar o cruce. Am plecat acasă senini.

   În aceiaş seară spiritul pisicii paraşutiste a fost răzbunat. Mi-am luat o chelfăneală ţapănă de la tata pentru cele trei basmale de caşmir cumpărate de mama din Rusia pe bani grei. Dar a meritat, vă jur.
Unde eşti copilărie cu pisici paraşutiste, unde sunteţi zmeii mei?!

18 comentarii:

  1. Da' ele au aterizat bine cu ajutoru' paraşutelor sau al simţului mâţesc de-a amortiza căderea?, să ştim unde te-ncadrăm...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. garantez că mâţa fără paraşută nu supravieţuieşte căderii de la etajul 4. de la etajul 2 da, de la 4 nu. am avut şi eu 10 ani...

      Ștergere
    2. Sustin parerea boemului. Snitzelele wordpress stiu cel mai bine cum sa chinuie pisica! :P

      Ștergere
  2. Radule, uite d-aia te iubesc e io pe tine asa cum te iubesc!
    Fiindca dracusorul din tine se incapataneaza sa stea locului, sau sa dispara. Sa il tii mereu pe langa tine!
    Mare noroc ai avut ca nu am fost vecini de cartier sau de copilarie, ca era musai sa ne fi batut. Stiu ca nu crezi, dar o dracoiaca si o baietoaica am fost pana a dat pubertatea peste mine. Si nu a scapat nici baiat nesmotocit de mine daca indraznea sa imi ia titulatura de lider de gasca, sau de capitan de echipa. Idolul meu de atunci era Costica Stefanescu.
    Dar cu bietele mite ce ai avut? Pentru casmir mi-am luat-o si eu doar ca nu pentru parasute, ci fiindca facusem franjuri pentru scena unde ne dadeam in stamba ca Mirabele Dauer sau Angele Similea... Mama, ce vremuri...!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha ha ha Irina, sa stii ca dracusorul te iubeste si el din exact acelas motiv. Prezervarea inocentei e de nedorit pentru oamenii seriosi. Cine spune insa ca trebuie sa mori incruntat?!
      Cu pisicile aveam ceva aparte. Earu asa de usor de fraierit si de prins ca nu ma puteam abtine...

      Ștergere
  3. În Tecuci, unde am copilărit erau mai mult blocuri de 5 nivele.
    Eu am folosit batiste de mătase şi pentru suspante fir de pescuit.
    La inceput i-a cam fost frică (cam mieuna în aer), dar după al şaptelea salt a început chiar să-i placă. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eram precis ca nu sunt singurul tortionar de pisici de pe aici!!!

      Ștergere
    2. Eu doar am pregatit-o pentru trupele speciale!
      Asa ca am fost antrenor. :D

      Ștergere
  4. Daca au supravietuit saltului nr 2 inseamna ca le-ai pregatit bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dupa cum am scris si mai devreme motanelul a facut sapte salturi de la 30m inaltime cu parasute din matase.

      Ștergere
  5. "Sa fim copii, pentru inc-o zi , pe cai de lemn , dinnou sa alergam".
    Cand suntem copii , ne dorim sa fim adulti si invers.Cine sa ne inteleaga?!Oricum , frumos scris , ca intoteauna.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu am aruncat matze de pe bloc dar am dat piramidoane si aspirine la un catelus ca era racit. a murit saracu... de raceala cred.....

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunteti toti bolnavi!De mici !

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE