Alb, rece si luminos. Alb linistit, alb in alb, miliarde de cristale albe, aproape pure…Spuma valurilor constransa la tacere, inghetata in alb, viata suspendata intr-un vis alb. Privesc ganditor statuia un pic mai mare decat marimea naturala. Involuntar imi asez trupul matahalos langa ea. Ne potrivim....cred ca sunt mai greu decat ea.
-Tot nu inteleg de ce mi-au trimis-o mie! Daca au stabilit prin C-14, ca este prea noua, ca sa fie originala, de ce au mai adus-o in laboratorul meu?
Ganditul cu voce tare este una din ciudateniile mele. Studentii s-au prins destul de repede ca retorica asta nu le afecteaza notele si au devenit obraznici. Ciudatul, imi spun ei, cand cred ca nu-i aud.
Despachetez cu grija bucatile albe, cautand eventuale fragmente ramase printre chipsurile de spuma polistirenica. Bratele albe de marmura sunt reci si triste. Mangai degetele ciobite cu veneratie amestecata cu uimire. Cine a putut sa falsifice o asemenea minunatie este fara indoiala un artist. Unul cazut, unul avar, un egocentric mercantil, dar totusi un artist.
Imi indrept privirea spre statuia care a fost despachetata prima. Cea nascuta din spuma marii si zeita a iubirii, sta nemiscata sub albul spoturilor. Violenta luminii ii face piatra translucida; lumina pare ca iese, nu ca intra in ea.
-98,99% carbonat de calciu, restul fiind format din impuritati…oxizi de fier, cobalt…spinel magnezian…O analiza chimica absolut banala, care din pacate nu spune nimic. Ce mai vor de la mine?
Raportul stufos si bombastic, nu-mi releva nimic nou; trec de rezultate, apoi citesc concluziile fara sa gasesc nimic. Ridic privirea catre buclele albe.
-De ce m-ai ales pe mine? Ce nevoie aveai tu, sau cei care mi te-au trimis, de un specialist in chimia interfetelor si metalurgie? Trebuia sa te studieze un artist, un sculptor!
Tresar. Lumina si-a schimbat intensitatea, sau mi-am luat iar ochelarii aia depasiti?!
Imi tarai piciorul beteag incercand sa nu scap povara ce o duc in brate. Cu toata forta mea, bratele Afroditei, sunt grele. Pun unul in locul din care a fost amputat si evaluez pierderile minore de material. Imi trebuie ceva timp si multa rabdare ca sa astept pana adezivul isi incheie priza. Abia acum ma pot retrage, cocosat si sovaielnic, ca sa admir capodopera completa.
-Frumoasa, atat de frumoasa, cum numai zeitatea ce-ti porta numele poate fi! Dar tu esti zeita, eu muritor; iar muritorul ce-ti saruta cu privirea picioarele, n-a mai dormit de…de cand?!
Pe masa de faianta, peste albul caroiat si patat de reactivi, intind o bucata de izopren si ma bag in sacul de dormit. Macar cateva ore…este atat de tarziu!
................................................................................................................................................
Alb. Alb invaluit de lumina. Perfecta in forma, intreaga in sfarsit…aproape pura…Impuritati…filoane fine de oxizi de fier…Incep sa-si revina; fier…hemoglobina, oxigen.... Energie, multa energie, frematand, pulsand, imprumutand materiei curgerea ei. Depaseste materialul strain cautand continuitate in ceea ce prea multa vreme i-a lipsit. In sfarsit, intreaga! Si acolo, intins pe albul rece…pulsand viu si cald, El! Inca nu, inca mai trebuie ceva…mai este timp...pentru iubire!
................................................................................................................................................
-Domnule Doctor?
Ma ridic nauc. Visul inca nu m-a parasit complet. Iau foile si le rasfir nervos.
-Ce, un alt raport Venus? Asta la ce naiba mai foloseste? Daca este falsa, la ce bun atata tevatura?!
Curierul a plecat; i-am surprins repros in priviri, sau era doar obisnuita repulsie?! Se uita la mine sau la statuie? Oglida mea - omul! Ce vina am eu ca un medic nebun a tinut mortis sa ma tarasca in lumea asta cu forcepsul? Ce vina am eu, ca sunt atat de urat? Sa nu se uite la mine, daca le fac buzele sa tremure si ochii sa caute nimic pe pereti!
Iata ceva nou in raportul asta. Asta este intr-adevar ceva nou. Suprafata exterioara nu prezinta urme de prelucrare mecanica. Hmm…ca doar nu ai fost turnata, cine te-a creat fara sa lase urme, pe pielea ta de marmura, Afrodita?! Cine ar fi putut? Ia sa mai vad odata primul raport… Doamne cum zboara timpul cand sunt cu tine iubito! Difractograma, analiza termica diferentiala, spectrofotometrie IR…nimic si iarasi nimic. Marmura!
Dar oare esti tu doar marmura? De ce nu spui nimic? Te simti vreodata singura, abandonata, respinsa? Stii ca suntem diferiti si totusi la fel? Pe tine te-au respins pentru ca esti frumosa si imposibil de perfecta, pe mine pentru ca sunt inteligent, pocit si insuportabil de privit. Esti atat de rece…Vrei sa te incalzesc putin? O baie salina calduta, la lumina unei lampi cu infrarosii si ultraviolete, te-ar putea incalzi si pe dinauntru, nu numai pe dinafara! Minunata idee…nu stiu ce relevanta stiintifica ar avea, dar tie o sa-ti placa! Ciudatul! Imi merit porecla! Acum insa este mai bine decat sa vorbesc singur, pentru ca vorbesc cu tine iubito!
Obositor…daca as avea loc in baia asta, as putea sa te incalzesc cu trupul meu. Sunt atat de obosit... relaxeaza-te, o sa vorbim maine!
................................................................................................................................................
-Iubitule!
Ma rasucesc cautand ochelarii. Prin sticla lor, vad trupul alb si gol intinzand mana spre mine. Nu sunt ochelarii aia buni niciodata. N-am nevoie de ei sa visez. Visez…oh ce vis frumos!
-Afrodita, esti mai frumoasa ca oricand. Iti sta atat de bine vie! Esti uda si spuma marii inca-ti magaie parul negru. O Zeus, cat de frumoasa esti! Vino, vino! Sub asternutul asta arde de iubire nevrednicul tau adorator! Nu spune nimic! O zeita, cum iti miroase marmura pielii! Lasa-ma sa gust marea din causul palmei tale, lasa-ma sa te incalzesc!
Racela trupului ei ma invaluie; bratele regasite ma cauta, imi alunga arsita pieptului, se incalzesc pe gatul meu. Degete fine imi contureaza buzele, lasand dare de sare iodata. Buricele netede miros a alge cu mosc si au gustul stridiilor. Muscatura usoara o infioara; degetele se retrag lasindu-ma flamand. Buzele ei imi ating barbia, nasul adulmeca obrazul aspru. Cautarea febrila imi arde sufletul; ii petrec un brat dupa cefa si deschid gura inaltand-o catre a ei. Ambrozia curge printre cutele de catifea rubinie; buze dulci strivite de al mele sub apasarea unui brat ce n-a mai cunoscut femeie. Ma tem sa n-o sperii, ma tem sa nu-i ciobesc alabastrul dintilor, de ai mei. Ma tem sa nu o zdrobesc cu imbratisare mea patimasa. Se desprinde din sarutare si isi scutura parul. Sanii mici, se zbat ca niste porumbite; le ascult ganguritul chemarii si ii cuprind in palme. Se ridica amandoi, parca vrand sa zboare, iar eu ii acopar cu sarutari ca sa-i linistesc. Admir contrastul intre epidermele noastre; noaptea si ziua; matasea si canepa. Isi ridica bratele, alungand buclele de pe frunte si atunci incremenesc vrajit. Arcadele, nasul, barbia…totul este desavarsit. Frumusetea ei ma orbeste. Intorc capul amintindu-mi propria hidosenie, dar ea, oh… ea imi prinde chipul in palme si in loc de dispret, in ochi ii citesc dorinta.
-Ia-ma, sfredeleste-mi carnea cu carnea ta, incalzeste-mi fiinta pana la ardere! Topeste-ma iubitule!
Mainile imi coboara, pe pantecul plat, zabovind pe un buric cat un degetar. Pare urma unei dalti pe marmura trupului sau. Imi strecor mainile sub fesele, ale caror curburi isi trasalta nevoia de a fi atinse, framantate, muscate. Dar eu vreau sa gust altceva. Ridic pretioasa povara, cu muschii tendoane de otel, ridic pana cand in fata gurii mele se deschide un triunghi intunecat. Continui sa o trag catre fata mea, in timp ce ea se lasa pe spate. Parfumul de lemn dulce si salvie se impleteste cu cel de ambra. Gust inflorescenta roz, cautandu-i pistilul cu limba, mangaind petalele rasfrante, palpitad ca un fluture fantastic. Nectarul picura minunat de cald si de dulce; il simt pe limba cu fiecare papila. Glandele salivare imi pocnesc ca niste mici gheizere; inchid ochii si simt ca plutesc. Sunt o biata insecta, in corola carnivora, murind fericta in capcana de chihlimbar. Se smulge din limba mea si se lasa sa lunece cu bazinul peste pieptul meu, in jos, tot mai jos, pana cand despicatura feselor intalneste un stalp de carne. Gurile ni se regasesc flamande si lacome, devorandu-se reciproc. Coapsele se ridica, se deschid cu un geamat comun ce ne insoteste miscarea. Trupul zeitei coboara, absorbind dureros si placut, o parte din mine, care este gata sa crape de dorinta. Gemetele ni se impletesc, transformandu-se in muzica. Simturile noastre compun oda, gurile canta iar trupurile inlantuite danseaza baletul iubirii. Ritmul se impleteste si se leagana, ecourile se propaga prin fiecare fibra, prin fiecare celula, pana ce sufletele, urmand calea trupurilor, incep sa se contopeasca. Ia-ma, poseda-ma! Primeste-ma, dizolva-ma! Eu sunt ea si ea este pe mine, peste mine, in mine…pretutindeni. Zeita si ofranda ei! Suntem un tot!
Ard in mii de limbi; suvoaie de lava urca spre crater, topind carne si piatra, umflandu-si torentul pana ce explozia ne arunca pe amandoi prin neant, dincolo de ultima creasta, dincolo de nori, in Olimp. Intunericul ma inghite protector, coborat sub scutul pleoapelor, sigiland placerea, acolo unde nimeni nu poate sa mi-o ia.
...............................................................................................................................................
Privesc multimea din sala pe deasupra ochelarilor. Niciodata nu-i nimeresc pe aia buni. Ii scot si ii arunc pe tablia tribunei, peste Raport. Este cald...foarte cald, judecand dupa cum transpira asistenta, caci eu ma simt in largul meu.
-Pe baza Raportului Afrodita, am hotarat ca impreuna cu colaboratori din alte numeroase domenii sa deschidem un nou proiect, care va zdruncina lumea stiintifica din temelii. Rumoarea se amplifica si un student ma interpeleaza. Tonul lui imi pare rautacios:
-Profesore Vulcan, cum se va numi noul proiect?
-Pentru ca deriva din proiectul Afrodita, se va numic Proiect Eros!
-Ha, ha, ha...Profesore, abia a intrat in laboratorul dumneavoastra si va si inselat cu Ares!!!
Hohotele studentilor, imi fac pumnii sa se inclesteze; ochelarii scanteie in scrjnete; dosarele sfarie usor. Privesc o clipa adunatura umana, gata sa sa erup. Apoi dispretul ma cuprinde si ma lasa sa-mi aman razbunarea. Ma intorc in laborator...Este cald...tot mai cald, sau poate asa a fost mereu?
